AutorLucian Leca

Despre scindarea USR s-a vorbit permanent încă de la apariție. Și pe bună dreptate. Partidul fondat de Nicușor Dan a părut de la început o improvizație menită să depășească piedicile impuse de formațiunile consacrate. Tactica de a coaliza mișcări de factură reformistă și-a dovedit utilitatea în alegerile din 2016 când, spre deosebire de inițiativele singulare din trecut, USR a reușit să treacă fără emoții pragul electoral. Însă formula aplicată de veșnicul candidat la primăria capitalei nu avea cum să treacă și proba timpului, prima victimă de anvergură a compromisurilor de la baza construcției fiind chiar Nicușor Dan. Ce i-a lipsit fondatorului USR a fost tocmai abilitatea de a converti o tactică inspirată de moment într-o strategie pe termen lung ce ar fi presupus maturitatea unei despărțiri amiabile pe clivajele doctrinare.

Dacă alegerile prezidențiale ar fi o producție cinematografică, directorul de casting ar trebui înlocuit cu prioritate și îndrumat spre o carieră într-un domeniu contrar. Aspiranții la funcția supremă în stat continuă să-și probeze inadecvarea la rolurile ce le-au fost distribuite, stimulând apatia electoratului față de un scrutin cu rezultat anticipat. Protagoniștii spectacolului alegerilor prezidențiale se arată incapabili să pună în scenă regia de o manieră convingătoare. (more…)

Românii au fost obișnuiți să privească spre instituțiile occidentale cu o atitudine de venerație amestecată cu solicitudinea caracteristică estului periferic în relația cu centrul, proiectându-și speranțele asupra intervențiilor externe pentru soluționarea crizelor domestice. Percepția idilică la adresa statelor vestice, alimentată de generațiile succesive de elite ce și-au definit identitatea prin raportare la principalele culturi naționale din spațiul occidental (anglofili, francofili sau germanofili), dar și de aspirațiile mundane la standardele mai ridicate de trai din cealaltă jumătate a continentului, a orientat proiectele de reformă politică spre obiectivul de racordare la sfera euroatlantică drept soluție universală la provocările României postcomuniste. (more…)

Despre politicianul Mihail Neamțu s-ar fi putut spune că este istorie dacă ar fi reușit să atingă măcar anvergura unei note de subsol în parcursul sinuos al regimului democratic autohton. Nici despre intelectualul Mihail Neamțu nu se pot spune lucruri mai onorante din moment ce și-a subordonat întreaga activitate publicistică dorinței patologice de expunere mediatică. Textele publicate după 2011 nu reprezintă produsul unor demersuri culturale autentice, fiind menite doar să consolideze anumite componente din profilul său public, atunci când nu sunt tentative oportuniste de a se racorda la un curent sau altul din politica internă sau internațională. (more…)

Liderii USR+ au defilat în campania electorală cu promisiunea de a propulsa oameni competenți în politică. Urmărindu-le prestația ezitantă se conturează totuși întrebarea de ce nu au aplicat criteriul enunțat și în alegerea consultanților. În ce măsură putem avea încredere în abilitatea celor două partide de a selecta cei mai potriviți candidați pentru funcții publice din moment ce nu par capabile nici măcar să-și alcătuiască echipe redutabile. (more…)

Rezultatul alegerilor pentru Parlamentul European a fost întâmpinat cu entuziasm în mediile antiguvernamentale. A impresionat participarea consistentă la vot, ce-i drept numai raportată la standardele modeste ale scrutinelor din România, dar și procentul obținut de alianța USR+ la mai puțin de trei ani, respectiv unul de la fondarea celor două partide componente. (more…)

Puține revelații din trecutul lui Augustin Lazăr ar fi avut un potențial mai compromițător decât cea de a fi luat parte la sistemul de represiune a vocilor critice la adresa regimului comunist. Participarea la persecuțiile împotriva dizidenților politici încarcerați la penitenciarul Aiud îi conturează profilul unui funcționar loial regimului totalitar pe al cărui bilanț odios de victime își pune semnătura alături de ceilalți executanți docili ai ordinelor Securității. Opțiunea reprobabilă de a se fi pus la dispoziția autorităților comuniste pentru suprimarea vocilor dizidente îl descalifică să mai facă parte din corpul magistraților, cu atât mai mult să rămână la conducerea unei instituții proeminente din cadrul sistemului de justiție. (more…)