A devenit aproape o regulă ca fiecare apariție a Bisericii pe agenda publică să fie întâmpinată cu atacuri virulente. Cu rictusuri întipărite pe figurile binecunoscute, comentariatul autohton inundă spațiul mediatic cu produsele unor modeste capacități intelectuale. De câte ori Biserica este implicată, cu sau fără voie, în dezbaterile publice, un val de acuzații false și invective se revarsă ca la comandă peste granițele unei deliberări civilizate.
Posibilitatea unui dialog este compromisă sistematic de creiere înfierbântate cu portavoce digitală. Mirosul pestilențial al gurilor calomniatoare obligă la “distanțare socială” orice persoană echilibrată. Nu doar creștinii observă și deplâng fenomenul, ci și tot mai puținele voci moderate, indiferent de convingerile sau credințele personale, care încă supraviețuiesc linșajelor organizate de “martorii” vreunui influencer cu fantezii ascunse de pastor harismatic.
Protipendada mediatică nu ratează nicio oportunitate să-și expună cu impertinență suficiența intelectuală. Formată în contextul unui declin abrupt al standardelor culturale, cu repere informaționale precum Wikipedia sau Netflix, noua elită își exprimă pretențiile de superioritate prin abilitatea de a jongla cu stereotipurile generate de literatura revoluționară și propagate de industria divertismentului.
Reprezentanți ai unei generații pentru care potența intelectuală se măsoară în memes, sfertodocții cu bifă albastră își vomează absurditățile ignorante într-o limbă aproximativă, fie română, engleză sau o combinație indigestă care murdărește până la obscenitate discursul public. Goliciunea ideatică afișată de exhibiționiștii rețelelor sociale redesenează în tușe grotești un peisaj mediatic epurat de elocvență sau eleganță.
Acordul dintre Patriarhie și MAI a declanșat un nou episod isteric din partea schizofrenicului comentariat autohton. Radu Paraschivescu și-ar putea culege următoarea antologie de imbecilitate populară din reacțiile protagoniștilor dezbaterii. Culmea ridicolului este atinsă de investigația “legăturilor” dintre Marcel Vela și BOR care deconspiră fapte incriminante precum sfințirea biroului ministrului de interne. După asemenea dovezi flagrante ale delictului de opinie nu ne mai rămâne decât să așteptăm autosesizarea procurorilor DNA, solicitați ca de obicei să intervină salvator în toate provocările societății românești.
Reacțiile publice la protocolul dintre BOR și MAI evidențiază încă o dată atât dubla măsură în raportarea la evenimente similare, dar cu protagoniști diferiți, cât și paradoxalul analfabetism teologic al elitei statului european cu cei mai numeroși credincioși. BOR nu este creditată nici măcar să administreze cu riscuri minime o acțiune de același tip cu cele întreprinse de companii despre care nu și-a pus nimeni problema să le restricționeze activitatea.
Cât despre primitivismul intelectual al comentariatului autohton, pentru a uzita de o comparație pe înțelesul celor mai puțin familiarizați cu tradiția patristică, a le asculta perorațiile despre creștinism ar fi similar cu a privi interesat considerațiile despre fotbal ale lui Răzvan Burleanu.