Instantaneu cu peisaj apocaliptic

I

Scenariștii distribuie tehnologiei un rol predominant negativ în narațiunea prezentului. Imaginile controlului exercitat asupra populației în statele avansate tehnologic obsedează mentalul contemporan. Distopiile ies din ecrane pentru a întruchipa noua realitate. O realitate în care nu-și mai găsește locul decât minoritatea restrânsă care a confiscat fraudulos titulatura de elită.

O unanimă premoniție a sfârșitului îngroapă relicvele fanteziei transumaniste. Promisiunea imortalității prin tehnologie își deconspiră caracterul de fraudă cu fiecare exemplificare. Prima victimă a oricărei teorii utopice este libertatea. Fiecare versiune de paradis terestru implică o negație fundamentală. Adevărul persoanei umane este incompatibil cu transgresiunea sub forme materiale.

Lumea contemporană poartă stigmatul deicidului. Genealogia ideilor profanatoare trebuie urmărită dincolo de infamul 1789. Denaturările teologice reprezintă păcatul originar al civilizației occidentale. Speculațiile metafizice comprimă dogma într-un sistem filozofic cu utilitate politică. Medievalul reduce misticismul la manifestările corporale ale surescitării extatice. Renașterea exprimă deșertificarea spirituală prin mutilarea naturalistă a iconografiei. Modernitatea își caută seva în vestigiile dinaintea erei noastre. Post-modernitatea abandonează orice căutare.

Progresismul își pierde din vigoare cu fiecare previziune sumbră. Amenințarea războiului nuclear, penuria resurselor naturale, schimbările climatice, toxicitatea alimentară, criza de legitimitate a sistemelor democratice, violența formelor de exprimare politică, devianța sexuală sau disoluția identitară se adaugă controlului social pentru a domina imaginarul public. Optimismul programatic nu poate apărea decât ridicol în trena unor evenimente cu vocație apocaliptică.

Din configurația idealismului contemporan lipsește până și candoarea naivității. Generațiile actuale sunt educate într-un vid de moralitate. Decuplarea de la tradiție le obstrucționează capacitatea de a se orienta. Deconectarea de la cultura înaltă le inhibă facultatea de a judeca. Alegerile devin implicite pentru vasta majoritate. O majoritate reconfigurată pentru a include și foste elemente revoluționare. Revolta socială își schimbă orientarea pentru a mobiliza noile categorii marginale.

Spectrul politic emană permutări, aranjamente și combinări tot mai paradoxale din perspectiva unei analize convenționale. Revirimentul ideologic continuă să provoace dezordine într-un spațiu public castrat de conjurația tehnocratică a sfârșitului istoriei. Națiunile își caută identitatea sacrificată ritualic pe altarul ultimelor iterații ale proiectului babilonic. Balanța mai poate fi echilibrată numai prin excese de sens invers. Extremismul devine noua față a moderației.

Accente luddite se infiltrează în discursul unei drepte reconfigurate după profilul electoratelor orfane. Ingineria socială nivelează diferențele tradiționale doar pentru a deschide plăgi adânci în organismul comunitar. Cu atât mai greu de vindecat cu cât sunt mai artificiale. Noile clivaje reprezintă efectul pervers al mariajului dintre gândirea radicală a ideologului și voința discreționară a birocratului de sub comanda politicianului corupt din buzunarul speculantului cu însușiri antihristice.

Societățile zvâcnesc precum un corp trezit din anestezie pentru a-și descoperi membrele amputate. Piesele componente au fost reconcepute după modele abstracte pentru a nu mai putea alcătui un puzzle. Extremismul se propagă sub forme antagonice pe întreaga scenă politică și zona tampon se îngustează cu fiecare ciocnire a taberelor adverse. Scânteile incendiază masele abrutizate de agresiunile culturale. Încă un ciclul își urmează cursul spre inventarul victimelor colaterale.

Autor

Lucian Leca

Consultant politic cu experiență internațională specializat în noile tehnologii de comunicare

Adaugă comentariu