Îl veţi vedea gudurându-se pe lângă puternicii momentului, încercând să le câştige încrederea şi favorurile.
Îl veţi vedea în cercuri selecte, vorbind în exces, gesticulând larg sau râzând zgomotos şi adresându-se celor din jur cu cel mai măgulitor apelativ posibil, dle senator, dle ministru sau dle preşedinte.
Îl veţi vedea mereu dornic să se facă util mai marilor zilei, gata să sară la gâtul celor care le-ar ameninţa poziţia.
Îl veţi vedea totuşi oricând dispus să-şi negocieze trădarea, în schimbul unei poziţii mai bune pentru el însuşi.
Îl veţi vedea dând din coate la poza de grup să-şi facă loc în rândul celor din faţă, cât mai la mijloc, lângă dl senator, dl ministru sau dl preşedinte.
Îl veţi vedea cerşind din priviri un compliment după ce s-a întrecut în elogii la adresa superiorilor.
Îl veţi vedea pretinzând un devotament slugarnic din partea subalternilor şi încercând să-i fidelizeze cu laude sau atenţii.
Îl veţi vedea susţinând discursuri motivaţionale despre leadership şi investind în propria imagine resursele organizaţiei.
Îl veţi vedea cerându-şi cu îmbufnare drepturile atunci când este sărit de la vreo împărţeală oarecare.
Îl veţi vedea călcând pe cadavre pentru a ajunge acolo unde consideră că i se cuvine. Niciun preţ nu va fi prea ridicat şi niciun compromis prea înjositor pentru a-şi satisface ambiţiile. Cine îşi va mai aduce aminte de toate acestea când i se vor adresa cu dle senator, dle ministru sau dle preşedinte?
Dar să ne referim puţin şi la cea mai periculoasă specie din politică, oportunistul cu şcoală.
În antichitate li se spunea sofişti şi îşi făceau o glorie din a susţine la fel de convingător poziţii opuse de la o zi la alta. Astăzi se revoltă dacă le spui pe nume şi încearcă să ne convingă că sunt cei mai principiali indivizi din lume. Numai că principiile sună mai mereu din gura lor ca nişte lozinci goale.
Îi veţi vedea susţinând cu aceeaşi determinare opinii divergente cu privire la aceleaşi situaţii sau la aceleaşi persoane.
Îi veţi vedea trecând fără scrupule de la un partid la altul, dar de fiecare dată făcând apel la raţiuni superioare.
Îi veţi vedea scuipând acolo unde au lins şi invers, însă fără să facă rabat de la cele mai sofisticate argumentaţii.
Îi veţi vedea schimbându-şi loialităţile în funcţie de evoluţiile momentului, preamărind vreun puternic al zilei doar ca să-l îngroape când cade.
Îi veţi vedea dispuşi la confidenţe pentru a se delimita public de vreun apropiat intrat în dizgraţie.
Îi veţi vedea invocându-şi performanţele academice pentru a ieşi din situaţii critice sau a răspunde unor acuzaţii grave.
Îi veţi vedea încercând să-şi transfere din credibilitatea celor mai apreciate personalităţi din societate.
Îi veţi vedea flirtând cu diverse mişcări la modă sau tendinţe pentru a-şi suplimenta capitalul de imagine.
Îi veţi vedea dispreţuitori la adresa colaboratorilor şi dispuşi să facă doar ce consideră că îi avantajează.
Îi veţi vedea privind cu aroganţă sfaturile apropiaţilor, experienţa predecesorilor sau consilierea profesioniştilor.
Îi veţi vedea aruncând vina pe adversari, pe colaboratori sau pe alegători, dar niciodată dispuşi să-şi asume responsabilitatea.
Îi veţi vedea, în cele din urmă, părăsind în genunchi scena politică şi vărsându-şi veninul prin vreun colţ al internetului.
Îi veţi vedea încercând să ne convingă că vina pentru eşecul lor ne aparţine. Nu-i merităm, intelectualii vor zice.