USR se menține în atenția publicului mai mult prin tensiunile interne decât prin activitatea parlamentarilor sau a consilierilor locali. Construcția lui Nicușor Dan s-a fisurat ireparabil sub presiunea inițiativei de redefinire a căsătoriei în Constituție. A fost de ajuns ca un singur subiect cu puternice conotații ideologice să-și facă loc pe agenda publică pentru ca unitatea artificială a proiectului să cedeze. Nimic surprinzător pentru cei care au remarcat fragilitatea construcției, au identificat principala vulnerabilitate a partidului în absența unei identități doctrinare și au anticipat evoluțiile interne prin prisma experienței celorlalte proiecte reformiste din istoria recentă. Nu este prima situație în care disputele doctrinare sau de strategie politică din cadrul formațiunilor antisistem degenerează în conflicte personale insurmontabile. Chiar dacă Nicușor Dan va avea câștig de cauză în urma consultărilor interne și va reveni asupra deciziei de a demisiona, partidul va rămâne scindat și imposibil de condus.
Nicușor Dan a acordat un interviu platformei Hotnews în care își detaliază viziunea asupra dezvoltării USR. Performanțele remarcabile ale formațiunilor pe care le-a fondat s-au întemeiat și pe artificiul electoral al neasumării unei doctrine în campaniile pentru locale și parlamentare, însă ambiția de a permanentiza compromisul ideologic care a permis adeziunea unor personalități sau grupuri cu orientări diferite se dovedește utopică în contextul evoluțiilor recente. Presiunea presei și a publicului își găsește ecoul în inițiativele interne de adoptare a unor poziții oficiale pe subiecte de actualitate care implică și asumarea unei orientări doctrinare. De altfel, necesitatea dezvoltării unei doctrine este recunoscută, totuși, de fondatorul partidului. În cadrul interviului cu Dan Tapalagă, Nicușor Dan a susținut că avea în vedere un asemenea demers care ar fi trebuit finalizat într-un termen de un an și jumătate.
Liderul demisionar s-a referit probabil la elaborarea unui program politic, însă formularea unui set de principii și măsuri coerente devine o sarcină irealizabilă în absența unei opțiuni ideologice. Pe de altă parte, mai devreme sau mai târziu, formațiunea va fi constrânsă să-și definească o identitate doctrinară pe fondul evoluțiilor politice. Provocările de tipul inițiativei Coaliției pentru familie se vor repeta. De asemenea, perspectiva alegerilor din 2019 obligă USR să-și depună adeziunea la unul dintre grupurile de partide din Parlamentul European.
Refuzul definirii unei orientări doctrinare reprezintă, mai degrabă, o insultă la adresa electoratului decât o dovadă de respect față de sensibilitățile diferite ale votanților USR, așa cum susține președintele demisionar în interviul acordat lui Dan Tapalagă. Argumentam într-un articol precedent că ”[d]efinirea profilului ideologic reprezintă și o condiție elementară pentru cultivarea unei relații de încredere între electorat și reprezentanții săi în forurile democratice. Asumarea unei orientări doctrinare adaugă un plus de previzibilitate în comportamentul unui actor politic și încurajează votul pe criterii principiale și nu superficiale.”
Menținerea ambiguității ideologice a USR riscă să afecteze credibilitatea partidului. Strategia de succes din 2016 nu va putea fi replicată cu aceleași rezultate la următoarele alegeri, cu atât mai mult cu cât evoluțiile recente anticipează o posibilă disoluție a formațiunii. Deciziile conducerii USR, indiferent care vor fi acestea, vor provoca noi disensiuni și vor fi urmate de retragerea altor lideri sau membri simpli din moment ce este imposibil de imaginat un deznodământ al dezbaterii interne care să fie perceput în unanimitate ca favorabil în cadrul organizației.
Neinspirată pare și opțiunea pentru anticorupție ca temă privilegiată de campanie în perspectiva următoarelor alegeri în condițiile deteriorării imaginii DNA pe fondul dezvăluirilor despre abuzurile procurorilor sau legăturile dintre Laura Codruța Kovesi și personaje controversate ale scenei politice. Pe de altă parte, încetinirea ritmului anchetelor de mare corupție, în contextul relaxării legislației penale ca urmare a deciziilor CCR, ar putea încheia dominația subiectului asupra dezbaterii publice. Diminuarea importanței campaniei anticorupție în ecuația politică ar reprezenta și o nouă provocare la adresa unității USR. Corupția clasei politice și a aparatului birocratic a servit ca argument principal în sprijinul coalizării proiectelor antisistem. Prin urmare, USR nu va mai dispune de un obiectiv neutru ideologic pentru a mobiliza energiile reformiste din societate și a prezerva coeziunea formațiunii.
Perspectiva destrămării USR în cel puțin două formațiuni cu identitate doctrinară diferită nu este sinonimă cu o condamnare la eșec. Din contră, aleșii USR ar putea activa cu mai multă eficiență ca reprezentanți ai unor formațiuni definite ideologic, cu un discurs coerent și un program articulat. De altfel, rezultatul obținut la alegerile parlamentare demonstrează că este loc de mai multe proiecte reformiste pe scena politică. Tocmai amânarea acestui deznodământ care pare oricum inevitabil reprezintă, de fapt, principala amenințare pentru performanțele electorale viitoare. Ambiguitatea doctrinară a permis coexistența unor persoane și grupuri cu orientări diferite, dar a și descurajat adeziunea sau votul pe criterii ideologice și a generat un deficit de credibilitate. De asemenea, separarea grupurilor din USR ar putea rezolva și problema adeziunii lui Dacian Cioloș și a colaboratorilor săi din Platforma România 100, un alt motiv de permanente dispute în cadrul partidului fondat de Nicușor Dan.
