Liderii USR+ au defilat în campania electorală cu promisiunea de a propulsa oameni competenți în politică. Urmărindu-le prestația ezitantă se conturează totuși întrebarea de ce nu au aplicat criteriul enunțat și în alegerea consultanților. În ce măsură putem avea încredere în abilitatea celor două partide de a selecta cei mai potriviți candidați pentru funcții publice din moment ce nu par capabile nici măcar să-și alcătuiască echipe redutabile.
Întâlnirea dintre Dan Barna și Victor Ponta într-o locație publică reprezintă doar ultima dintr-o serie de greșeli flagrante ale liderilor alianței 2020 ce puteau fi prevenite cu sprijinul unui consultant experimentat. Istoria recentă abundă de episoade controversate în care formațiunile percepute ca reformatoare au recurs, spre dezamăgirea susținătorilor fideli, la colaborări cu actori compromiși de pe scena politică. Chiar dacă se dovedesc adeseori inevitabile pentru formarea de coaliții guvernamentale sau adoptarea de proiecte legislative într-un sistem multipartid, negocierile dintre formațiuni cu orientare divergentă au întotdeauna potențialul de a provoca reacții adverse din partea nucleului dur de membri și simpatizanți.
Ipostaza relaxată în care au fost surprinși cei doi președinți de partide amplifică efectul produs de asocierea infamantă. Este mereu recomandabil ca asemenea discuții să fie purtate într-un spațiu privat, cu atât mai mult dacă implică participarea unor personaje discreditate. Aparițiile publice alături de lideri USR+ nu pot fi avantajoase decât pentru Victor Ponta în măsura în care strategia de alipire la entități reprezentative pentru establishment-ul occidental mai poate schimba percepția asupra unui politician cu un trecut contradictoriu.
Ca fost lider al formațiunii social-democrate până în urmă cu doar patru ani, relația lui Victor Ponta cu principalul adversar al partidului condus de Dan Barna pare indisolubilă în percepția electoratului. În ciuda eforturilor sale de rebranding într-un exponent al stângii moderne din spațiul european, Victor Ponta rămâne în memoria publicului autohton ca premierul în funcție la data tragediei Colectiv. Demisia sa a reprezentat primul succes major al manifestațiilor antiPSD pe fondul cărora s-a petrecut și ascensiunea partidului fondat de Nicușor Dan. Recrutările masive de aderenți și votanți din rândul manifestanților garantau izbucnirea tensiunilor în cazul unor colaborări ale USR tocmai cu personaje vizate de proteste.
Rezultatul pozitiv din alegerile europarlamentare n-ar trebui să acrediteze impresia falsă că alianța 2020 ar fi excelat la capitolul comunicare pe parcursul campaniei electorale. Așa cum am explicat într-un articol precedent, succesul partidelor de opoziție se datorează mai degrabă prestației ridicole a coaliției de guvernare PSD-ALDE decât unor performanțe remarcabile ale PNL sau USR+. Spre exemplu, recursul la estetica realismului socialist pentru afișele de campanie ale alianței 2020 reprezintă cea mai elocventă probă de inadecvare la contextul politic din moment ce una dintre principalele direcții de atac împotriva USR+ este asocierea cu extrema stângă pe segmentul politicilor sociale și culturale sau evidențierea reflexelor totalitare din propunerile radicale și discursurile contondente ale celor două partide.
Formațiunea condusă de Dan Barna continuă să gestioneze de o manieră defectuoasă și comunicarea activității reprezentanților din Parlament. USR se dovedește incapabil să anticipeze reacțiile critice la adresa unor inițiative deloc inspirate și să răspundă cu abilitate obiecțiilor legitime din spațiul public. De altfel, activitatea partidului continuă să ducă lipsă de coordonare, unele demersuri ale parlamentarilor USR părând a fi întâmpinate cu aceeași surprindere și de liderii formațiunii. Starea de anomie nu va mai putea fi scuzată la nesfârșit de vârsta fragedă a organizației. Pe de altă parte, dezordinea internă are și cauze mai delicate, precum legitimitatea deficitară a unei conduceri alese în cadrul unui congres suspectat de fraudă și contestat în forurile abilitate, dar mai ales inconsistența doctrinară a liderilor formațiunii și a pozițiilor exprimate în dezbaterea publică. Incoerența proiectelor USR denotă tocmai absența unei viziuni integratoare asupra reformei cadrului legislativ.
Nici partenerii din alianța 2020 nu lasă impresia unor abilități superioare în comunicarea publică, stângăciile din chinurile facerii continuând și după lansările repetate ale formațiunii sub diverse apelative. Diletantismul liderilor PLUS a devenit cu atât mai evident pe fondul seriei de revelații compromițătoare din trecutul personal. Dacian Cioloș sau Dragoș Pâslaru s-au dovedit incapabili să articuleze răspunsuri convingătoare la acuzațiile discreditante ale presei. În plus, consecințele unei comunicări deficitare s-ar putea resimți și în relația cu USR sub presiunea grupurilor din cadrul formațiunii parlamentare ce s-au poziționat de la început contra alianței. Este de așteptat ca dezvăluirile să provoace noi critici din partea opozanților interni ai conducerii USR ce pot face din intransigența morală la adresa partenerilor din PLUS o temă de campanie împotriva lui Dan Barna și a colaboratorilor săi apropiați.
