Fiecare criză politică atrage după sine un spectacol dezolant pus în scenă de vocile cele mai sonore ale spațiului mediatic. Contorsionismul opinenților întrece cu brio virtuozitatea celor mai flexibili artiști de circ. Termenul de expirare a opiniilor exprimate public scade direct proporțional cu gradul de excentricitate. Orice eveniment controversat poate reprezenta un pretext suficient pentru o repoziționare dramatică. Argumentele nu se epuizează niciodată. Doar își schimbă direcția în funcție de pretinsele exigențe ale momentului. Protagoniștii dezbaterilor sunt loviți de revelații succesive care alimentează o permanentă reformulare a discursului.
Opinia exprimată ieri poate să-și piardă valabilitatea până astăzi dacă emițătorul descoperă intempestiv urgența unei cauze prioritare. În epoca vitezei, reacția este rapidă sau nu mai este deloc. Orice întârziere face irelevantă o poziționare la adresa unui subiect de la care atenția publicului a fost deja mutată. Efemeritatea comentariilor la actualitatea politică rivalizează cu durata de viață a muștelor. De unde și calitatea redusă a unor intervenții care nu par trecute nici măcar prin filtrul critic al propriei gândiri. Indispensabilă este prezența constantă în fluxurile de știri. Valoarea contribuției trece în plan secundar. Așa cum aparițiile mediatice sunt înlocuite perpetuu de noutăți. Cine mai are răgazul să parcurgă istoricul pentru a observa fluctuațiile de atitudine.
Glorificarea unei candidaturi frauduloase este în aceeași măsură de scandaloasă precum abuzurile comise pentru a o bloca. Singurul echilibru vine din gradul similar de radicalizare a poziționărilor adoptate de ambele tabere. Extravaganța retorică devine o normă a discursului public. Concurența acerbă pentru o audiență tot mai limitată transformă conținutul platformelor de informare în divertisment. Publicul este agresat de stimuli vizuali și auditivi într-o competiție pentru a-i capta atenția. Informația îi este livrată sub formate tot mai frivole și mai facile care îl dezangajează moral și intelectual. Situația din turul întâi al scrutinului prezidențial nu era deloc greu de anticipat. Un electorat infantilizat devine o victimă sigură a fraudelor care îi exploatează carențele de cunoaștere și de înțelegere a fenomenului politic. O intervenție era necesară. Dar până a se ajunge la instituțiile de forță, ar fi trebuit protejat cu ajutorul celor educaționale.
Relația toxică dintre media și audiență își consumă efectele nocive la ambele extremități ale spectrului informațional. Așa cum și dezbaterea politică suferă din lipsă de consistență și de consecvență, la fel și exprimarea la vot a electoratului tinde să devină tot mai influențabilă și mai instabilă. Practica unui discurs echilibrat și ancorat ideologic este cea mai sigură cale spre izolare mediatică. Și nu doar ca urmare a discriminării algoritmice practicate de rețelele sociale. Principialitatea definește tipologia umană cea mai persecutată în angrenajul social contemporan.
