Se hotărâse să-și vândă apartamentul. Nu mai trecuse de o lună pe acasă. Își luase o geantă cu lucruri și se mutase la Cristina. Ea îl rugase să nu meargă nici acum și refuzase să-l însoțească. Dar avea nevoie de alte haine și de fotografii pentru anunț. Când a intrat mirosea încă a soluții de curățenie. Plătise o firmă să se ocupe în absența lui și nu mai aerisise nimeni. Nu s-a mai complicat să deschidă geamurile. Era hotărât să plece cât mai curând. Să nu rămână niciun minut în plus. Îi promisese și Cristinei că se va întoarce repede. Chemase totuși o prietenă să-i țină companie cât avea să lipsească. Se obișnuise să-l aibă în permanență alături și nu mai rezista să fie singură. Lucian a mers la șifonier. A umplut un troler cu ce i-a venit la mână și l-a dus în holul de la intrare. Și-a scos apoi telefonul să facă pozele. A început cu bucătăria. După care a trecut în living. Se uita în jur să găsească unghiul cel mai potrivit. Și i s-a oprit privirea la floare. Era încă vie. Cu frunzele de un verde crud și bobocii portocalii aproape să se deschidă. A simțit un cuțit în inimă. Și-a întors privirea cu un sentiment de vină. Și nu și-a mai putut reține plânsul. Era singurul lucru care îi rămăsese de la Alexandra. Pe celelalte le luaseră părinții. Mama ei nu a crezut niciodată versiunea lui și a Cristinei. Era sigură că erau vinovați de moarte fiicei sale. Dacă nu ar fi calmat-o tatăl Alexandrei probabil că nu s-ar fi clasat așa ușor ancheta. Nu i-a permis să păstreze nimic din ce-i aparținuse. I-a interzis și să o viziteze la mormânt. N-a mai rezistat și a luat floarea de pe bibliotecă. S-a așezat cu ea în brațe pe canapea. Îi curgeau lacrimile pe frunze. Le-a sterș cu mâinile. Și apoi s-a șters și la ochi. A simțit o arsură puternică. Și a observat că apăruseră niște pete roșii pe petale. S-a șters din nou. Și i s-au umplut palmele de sânge.
A plecat spre baie cu privirea încețoșată. S-a uitat în oglindă și îi curgeau lacrimi amestecate cu sânge. A încercat să se spele. Dar nu i se oprea nici plânsul. Nu i se oprea nici sângerarea. La un moment dat s-a auzit telefonul din living. Cu soneria aleasă special pentru Cristina. S-a șters cu un prosop și a mers în grabă să răspundă. Dar când a ieșit din baie i s-a întunecat iarăși privirea și s-a împiedicat de un scaun. A căzut și s-a lovit de masă cu tâmpla. S-a trezit după un sfert de oră în care zăcuse inconștient. Avea zece apeluri pierdute de la ea. A sunat-o imediat să o liniștească. Aproape urla în telefon la el că a speriat-o. Plecase și prietena ei între timp și rămăsese singură. Îl implora să se întoarcă urgent. Nu i-a mai povestit ce se întâmplase ca să nu-și mai facă și alte griji. S-a prefăcut că uitase telefonul în bucătărie și nu l-a auzit. N-ar fi trebui să-i spună că tocmai acolo. Cristina a tăcut brusc. Și n-a mai scos de la ea decât un te aștept până să închidă. Când s-a ridicat a simțit o durere cruntă. S-a pipăit și se alesese cu un hematom la cap. Măcar nu și-l spărsese. Îi ajungea cât sânge avea oricum de curățat. A observat că în cădere doborâse și floarea. S-a oprit deasupra ei să o privească o vreme. Dar n-a îndrăznit să o mai atingă. Pentru o secundă i-a venit în minte imaginea cadavrului. Cu balta de sânge ca pământul împrăștiat pe lângă floare. Și-a scuturat capul să-și alunge viziunea. Și s-a grăbit să plece. Nu mai putea fi vorba de nicio poză. A renunțat și să mai curețe el. S-a hotărât să cheme din nou firma. Și să contracteze un agent imobiliar. Nu mai avea de gând să calce prin fosta lui casă.
N-a mai avut răbdare să aștepte liftul și a coborât pe scări. A mers pe jos până la Cristina aproape în alergare. Când i-a deschis l-a văzut transpirat și cu urme de sânge. Și-a dus mâinile la gură să-și înăbușe un țipăt. I-a întors spatele și a fugit în dormitor. Nu mai suporta să vadă sânge. Și-a cerut scuze prin ușa închisă și l-a întrebat ce a pățit. Lucian a improvizat pe loc o scuză. Cristina nu l-a crezut. Dar a preferat să nu-l mai întrebe nimic. Mergi și te schimbă, l-a rugat. Să bagi hainele direct la spălat și să pornești mașina. Când era gata i-a bătut în ușă să-i spună că intră la duș. Cristina a ieșit din cameră numai după ce a pornit apa. S-a dus să verifice dacă uitase vreo haină. Și i-a văzut telefonul pe masă. Simțea o atracție irezistibilă să-l deschidă. Și-a amintit că mersese să pozeze apartamentul și a intrat să caute fotografiile. Era modul ei de a reveni la locul crimei. Lucian nu apucase să facă decât una. S-a cutremurat când a văzut că era tocmai din bucătărie. Arăta totul de parcă nu se întâmplase nimic. Nu se poate să nu fi rămas nicio urmă, și-a spus în minte. S-a uitat mai atent și i s-a părut că observă reflexia cuiva în geam. Probabil că e Lucian, s-a gândit. Și a mărit rezoluția să vadă mai bine. Până a început să distingă o femeie. Tocmai atunci a ieșit el din baie. Și i-a smuls telefonul din mână când a surprins-o.
Știi că nu-ți face bine, i-a reproșat nervos. De azi înainte nu vreau să mai avem nimic de-a face cu apartamentul. Nu voi mai merge acolo. Te rog să nu-mi mai aduci aminte nici tu de el. Și nici de ce s-a întâmplat. Am să-l vând primului cumpărător. Indiferent cât îmi oferă. Numai să rămână totul în trecut. Cristina nu s-a încumetat să insiste. Mai ales pentru că apucase să-și trimită poza când l-a auzit venind. Cu intenția să deslușească cine era persoana. Și-a aprins o țigară. Lucian remarcase că îi tremurau mâinile. S-a gândit la ce putuse vedea pe telefon. Ștersese tot ce avea cu Alexandra. Toate amintirile din timpul scurtei lor relații. Ce altceva ar fi putut să o tulbure? O simplă fotografie cu bucătăria? S-a prefăcut că mai are treabă la baie și a plecat să verifice. A văzut poza mărită și a observat la rândul lui femeia din geam. Arăta ca Alexandra. L-a traversat un fior prin tot corpul. Ca atunci când a ieșit de la declarații. Mințise pentru a o salva pe Cristina. Dar și cu sentimentul că era la fel de responsabil pentru fapta ei. Ca și cum el o împinsese la crimă cu provocările lui livrești. În ultima vreme părea să nu mai prea facă distincția între ficțiune și realitate. Se comporta uneori ca o bătrână senilă. Vorbea despre ce se întâmplase de parcă era un film pe care îl văzuse la cinema. Memoria îi devenise selectivă. Se gândea că trebuie să fie o reacție de autoconservare. Cum ar fi putut altfel să traiască cu ce făcuse?
Ar fi murit oricum. Nu mai avea nicio șansă, i-a șoptit când au scos-o pe Alexandra din casă pe targă. Dar pentru Lucian nu putea fi în niciun caz o consolare. Continua numai din impulsul că trebuie să o protejeze pe Cristina. Devenise unica lui motivație. Din care făcuse aproape o obsesie. Trăiau ca într-o simulare a vieții lor de dinainte. De a cărei falsitate erau amândoi conștienți. Dar încercau să o ignore. Să se prefacă unul față de altul cât mai convingător. Și împreună față de toți ceilalți. Oare apucase să-i observe reflexia în geam, s-a întrebat? A șters poza și s-a întors la ea. Cristina nu se mișcase din același loc. Rămăsese încremenită cu telefonul în mână. A privit-o atent când a intrat. Să înțeleagă dacă văzuse ceva. Ce s-a întâmplat acolo, l-a întrebat uitându-se în gol? Nu îndrăznea să întoarcă privirea spre Lucian. Parcă îi era teamă de răspunsul lui. Te-am rugat să nu mai deschizi subiectul. De ce insiști să-ți faci rău? Crezi că n-am văzut lovitura de la cap? De unde era sângele de pe tine? Ți-am spus deja că m-am lovit de un raft când luam hainele. Termină cu minciunile! O să mă torni la Poliție? Spune adevărul? De ce aș face asta? M-aș acuza și pe mine. Doar sunt la rândul meu complice la tot ce s-a întâmplat. Uite de-asta, s-a răstit și i-a arătat poza. Curva aia nu te lasă în pace nici după moarte. Mai bine ai termina tu cu superstițiile. Probabil că a rămas vreo fotografie prin casă. Și s-a reflectat în geam. Ce să caute poza în bucătărie? Nu știu. Poate au uitat-o părinții ei. Altă explicație mai inventivă nu ai? Te rog să te liniștești! Nu voi spune nimănui. Va rămâne secretul nostru până la final.
Cristina nu a mai continuat discuția. Deși nu îl crezuse nici acum. S-a comportat bizar tot restul serii. Abia i-a mai adresat câteva vorbe. Mai târziu s-au așezat la un film. Pe la mijlocul lui s-a ridicat și a plecat în dormitor. Fără să-i dea nicio explicație. Pe ecran rulau niște scene dintr-o închisoare. Lucian era conștient că îl privește cu suspiciune. Dar se prefăcea că nu se schimbase nimic. Că vedenia nu avusese nicio influență asupra lui. A adormit înaintea ei. S-a trezit după câteva ore și Cristina era tot pe telefon. S-a culcat la loc și dimineața a găsit-o într-o dispoziție complet opusă. O auzea cântând în bucătărie. Scuze dacă te-am trezit, l-a întâmpinat din ușă! Mă apucasem să fac curat. Dar voi lua o pauză să-ți pregătesc ceva de mâncare. Ai pofta de vreun fel anume? Lucian se uita la ea surprins. Parcă era altă persoană. De niciunul în mod deosebit, i-a răspuns. Atunci îți fac niște ouă poșate. Mergi la baie și te aștept. Au mâncat împreună. Și apoi l-a rugat să o ajute să termine curățenia. Avea o singură rugăminte la el. Să spele geamurile de la balcon pe dinafară că nu ajunge. Te voi chema eu când sunt gata, i-a spus în timp ce îl gonea din bucătărie. După câteva minute l-a anunțat că îi pregătise totul. Ți-am lăsat ce-ți trebuie pe balcon. Eu cobor până la magazin să-mi iau țigări. Ai nevoie de ceva? Nu, mulțumesc! Să te ocupi acum te rog că vreau să pot spăla și gresia. N-a ieșit din apartament până nu s-a asigurat că se apucă de treabă. Îi dusese și un scaun pe care să se urce. Și de la care slăbise un șurub. Să le ștergi până sus, i-a spus înainte să iasă pe ușă. Și a coborât scările în alergare.
Când a intrat în magazinul de la parter s-a întors cu fața spre stradă. Și a rămas pe loc cu privirea ațintită spre geamuri. După un minut l-a văzut căzând și zdrobindu-se de trotuar. S-au auzit câteva strigăte din partea trecătorilor care au sărit să-l ajute. Dar ea nu s-a grăbit să meargă spre el. A așteptat să se adune cât mai multă lume. Și apoi și-a făcut loc prin mulțimea care se îmbulzea să vadă de aproape mortul. Când i-a zărit creierul împrăștiat pe asfalt i-a răsărit un zâmbet pe buze. A tras aer în plămâni. Și-a dres vocea. S-a apucat cu mâinile de cap. Și a început să țipe. L-a strigat pe nume și a izbucnit în plâns. Apoi a leșinat în brațele martorilor.