Magda era trează de la ora șapte. Ar fi vrut să mai doarmă. Dar îi tremurau pupilele în spatele pleoapelor închise cu forța. Corpul îi amorțise de la poziția în care se obliga să rămână. Simțea furnicături în pielea iritată de la așternuturile impregnate cu transpirație. O senzație de tensiune îi umezise tâmplele încordate. Se va mai liniști după ce-și va face duș. Își spunea ca o consolare. Altfel o să-și frece scalpul până o să devină roșcată naturală. Se ridicase pe cele cinci perne. Era deja la a treia țigară. Și nu coborâse din pat nici măcar după cafea. Intra dintr-o aplicație într-alta cu un sentiment de așteptare. Agitația provocată de o absență pe care se ferea să o numească. Ezita să recunoască până și în fața propriei conștiințe. De parcă i-ar fi putut asculta cineva gândurile. Să-i condamne slăbiciunea de a-și dori să revină de unde plecase. Mergi înainte. Nu te mai uita înapoi. Îi răsunau în minte vocile stridente ale prietenelor. Pline de suspiciune la adresa fostei îndrăgostite. Se întreba dacă nu cumva greșise. Când renunțase la Cristi pentru o libertate care simțea că o murdărește. Așa cum o murdărea simpla presupoziție că e din nou disponibilă să plece însoțită din cluburi. Ieșise și seara trecută din inerție și numai pentru câteva ore. Tolera cel mai greu nopțile de sâmbătă în casă. Dar nici diminețile de după nu erau mai ușoare. Mai ales cele în care nu se trezea cu un plan deja conceput pentru toată ziua. Se consola că el va merge probabil la Biserică. Era cel mai liniștitor gând pe care putea să-l aibă. Îi apărea că fusese activ pe internet până la două. Ora lui obișnuită de culcare. Poate că s-a întors și el repede acasă. Deși avea obiceiul să ajungă dimineața când ieșea în cluburi. Fusese informată că își petrecuse seara într-unul dintre locurile lui favorite. Sau poate că nu se întorsese singur. La gândul că ar putea fi cu altcineva a simțit o înțepătură în inimă. Și-a descoperit picioarele să-i treacă valul de căldură. Și s-a întins după o nouă țigară.
S-ar explica și de ce nu a mai postat nimic de aseară. Și totuși mi-a zis că așteaptă. Dar ce-ar putea să mai aștepte? Am luat o decizie și mă simt obligată să o respect. Nu vreau să mai dau înapoi. M-a dezamăgit prea tare. Le-am spus deja tuturor. Cum să mai apar la brațul lui după ce i-am anunțat că ne-am despărțit? Cum să le justific prietenelor? Cum să mă explic în fața celor din familie? Nu, s-a terminat în sfârșit. E finalul. Nu trebuie să-l mai las să-mi intre în minte cu vreun mesaj în stilul personal. Mi-a stricat dispoziția și aseară. Nu știu ce mi-a venit să-i verific contul. Mi-am dezactivat notificările și tot nu m-am putut abține. Am intrat și acum de câteva ori de când m-am trezit. O să mă oblige să-l blochez. Fiecare postare e ca o palmă. Mă face să mă simt vinovată. Deși am dreptul să îmi trăiesc viața așa cum vreau. Și-a pierdut orice cuvânt de spus în privința mea. Și totuși continuă să comenteze. În stilul lui aluziv, de la distanță. Cât îl detest uneori. Mă umple de spume. Deși ar fi suficient să rămân indiferentă. Pentru că el se abține de la un timp să mă caute. Dar pot să rezist? Tot simt nevoia să-i arăt că mi-e bine. Fără el. Că aveam nevoie să-l părăsesc pentru a fi din nou fericită. De obicei sunt atât de sigură că am luat decizia corectă. Și totuși mă face cumva să n-am încredere. Să mă îndoiesc de mine. Să mă îndoiesc de persoanele cele mai apropiate. Cât de mult le disprețuiește. Și cum le ironizează din gelozie. E invidios că nu îmi mai poate monopoliza atenția. S-a întors la singurătatea care îl măcina și înainte. Să bântuie prin apartamentul lui fără suflet toată ziua. Să-și petreacă nopțile sub tortura insomniilor. Probabil că mă învinovățește numai pe mine pentru despărțire. Deși în fața mea și-a recunoscut vina și mi-a cerut iertare. Cu disperare. Părea dispus să accepte orice umilință ca să mă păstreze. Cât de mult l-am disprețuit și eu în acele momente. Îl simțeam gata să izbucnească în lacrimi. Și mi se făcea scârbă. Nu milă. N-am simțit niciun fel de compasiune. Aveam nevoie de un bărbat lângă mine. Pentru ce am trecut peste diferența de vârstă? Nu știu când s-a transformat într-un băiețel nesigur. Poate că așa a fost de la început. Dar până la un punct nu i-a păsat ce se întâmpla cu mine, cu noi. Puteam chiar să-l înșel și i-ar fi fost totuna. Numai că iată-l între timp îndrăgostit și speriat ca un copil să nu fie abandonat. Dacă o să încap pe mână unuia ca el? Asta mi-a reproșat la final. Se temea că o să-mi frângă gâtul un recidivist de aceeași teapă. Vreun alt seducător de tinere cărora ar fi putut să le fie tată. Ajunsese să-mi tolereze tot mai greu absențele. Și totuși cât m-a iubit dacă a putut să renunțe la viața lui pentru mine. Și ce dacă? Eu nu voi renunța la a mea. Sunt tânără. Mai am atâtea de trăit. Nu pot să rămân de acum lângă unul care se teme și de umbra lui. Sau mai degrabă de umbrele mele.
Magda s-a uitat din nou la ceas. Nu se făcuse nici măcar ora nouă. Intrase să verifice dacă nu se trezise vreunul din noua gașcă. Avea nevoie să trăncănească o vreme la telefon. Să i se povestească ce s-a mai întâmplat după ce plecase aseară. Sigur aveau niște bârfe care să îi ocupe mintea. Măcar prin ceilalți să trăiască dacă ea luase o pauză de la aventuri. Dar ce o mai reținea să nu o ia de la capăt? Uita mereu că e din nou singură. Că nu mai avea nicio responsabilitate față de nimeni. Cine ar fi îndrăznit să o condamne dacă ar fi plecat aseară cu Romeo? Putea să facă ce vrea și nu permitea nimănui să o judece. Și totuși nu a făcut-o deși se încurajase cu niște shoturi. Efectul n-a fost suficient cât să-i înlăture sentimentul de vinovăție. Se simțea vinovată și că le băuse. Cristi nu suporta să o vadă dând peste cap pahare. Îi reproșa că e un gest lipsit de eleganță. Că e degradat să bei doar pentru euforia stupidă a beției. Și se mai întreba de ce nu mă distram în prezența lui? De ce preferam să ieșim separat la petreceri? Îl deranja teribil că mă simțeam mai bine fără el. Tot încerca să mă convingă că stilul lui e superior. Că muzica e mai sofisticată unde mergeam cu el. Că lumea e mai rasată. Că alcoolul pe care îl comandă e mai fin. Tot insista cu experiențele lui culturale când eu nu îmi doream decât să dansez și să cânt și să mă bucur de oamenii din jur. Să rămân cu niște amintiri pe care să le păstrez în telefon. Să revăd pozele și peste câțiva ani și să retrăiesc momentele alături de aceleași persoane.
Trebuie să îmi opresc creierul. Iar mă gândesc de câteva ore numai la el. Mi-am stricat și dimineața asta. Mai bine aș încerca să mai ațipesc până se trezesc restul. Și Magda și-a lăsat capul pe pernă. A închis ochii și a rămas inertă. Să-și alunge oboseala după lupta cu ea însăși. Dar s-a auzit soneria.
Cine poate să fie la ora asta? Doar nu așteptam pe nimeni. Mi-or face vreo surpriză. Poate că acum se întorc din club. N-ar fi prima dată. Magda s-a îndreptat silențioasă spre ușă. Nu era hotărâtă dacă ar trebui să răspundă. Dar când s-a sprijinit să privească prin vizor au scârțâit balamalele. Comanda de bătură, s-a auzit de cealaltă parte a ușii. Dar nu am comandat nimic, s-a gândit Magda. A deschis totuși și a văzut niște cutii înșirate pe scară. Sigur e pentru mine? Nu sunteți Magda …? Ba da. Atunci e pentru dumneavoastră. E și plătită, nu vă faceți probleme. Dar cine a făcut comanda? Nu am de unde să știu. Atunci poftiți, lăsați-le în hol vă rog. Curierul a plecat și a lăsat-o printre cutiile cu sticle. S-a apucat să le deschidă și a recunoscut unele dintre băuturile preferate ale lui Cristi. Nu poate să fie o coincidență, și-a spus Magda. Dar ce mai vrea să însemne și asta? Am înțeles că mi-a trimis cadou de ziua mea. Dar băutură? Și cu ce ocazie? A plecat spre dormitor să-și verifice telefonul. Și a realizat când a trecut pe lângă un geam că era deja întuneric afară. Dar când s-a făcut seară? Vai de mine, am dormit toată ziua. Cât o fi ceasul? Cum de nu m-a sunat nimeni să mă trezească. Dar până să ajungă la telefon s-a auzit din nou soneria. Erau trei dintre prietenele alături de care ieșise în seara dinainte. Ce-i cu voi aici, le-a întâmpinat Magda. Am venit la petrecere, doar nu credeai că îți refuzăm invitația. Dar se pare că ne-am cam grăbit. Suntem primele? Primele și ultimele. Despre ce petrecere vorbiți? Cum ce petrecere? Ne-ai trimis invitația de dimineață? Dar ce-i cu tine în pijamale? Să nu-mi spui că te-ai răzgândit și am venit degeaba până la tine. Ce invitație, s-a minunat Magda? Mai degrabă îmi jucați voi mie o farsă. Farsă? Chiar e nevoie să-ți arăt conversația? Ce ai băut aseară? Ești în regulă? Musafirele s-au privit reciproc cu subînțeles. Una dintre ele și-a scos telefonul și i-a arătat mesajul de la ea. Nu-mi vine să cred. Dar nu l-am trimis eu. Mi-a umblat cineva în telefon. Știi ce, dacă vrei să contramandezi nu e nevoie să joci teatru. Plecăm și gata. Nu joc niciun teatru. Puteți să rămâneți dacă vreți. Tocmai am primit și niște cutii pline cu sticle. Vai, ce orgie de sortimente!
S-a auzit a treia oară soneria. Uite că nu ne-ai invitat doar pe noi. Ia să vedem cine a mai venit. Romeo, ce surpriză. Sau nu chiar. Era de așteptat să fii pe lista invitaților dacă mă gândesc mai bine. Te poftesc eu înăuntru că unii sunt cam surprinși de propria lor petrecere. Ai primit și tu mesajul, da? Hai să ne ții companie până se pregătește și gazda. Ar fi cazul să ieși din pijamale dacă mai vrei ceva de la băiat, i-a spus Oana la ureche. Ți-a făcut marcaj strâns toată seara. Pare cam terminat după tine. Dar iată că sună încă cineva la ușă. Se pare că până la urmă ne strângem iarăși toată gașca.
Magda s-a retras confuză în dormitor. Și-a verificat telefonul și a văzut că trimisese mesajul la tot anturajul nou de prieteni. Invitații continuau să sosească. A auzit ceva și despre o livrare de mâncare. Cineva adusese și un sistem audio. A început să răsune muzica și a recunoscut unul dintre playlisturile lui Cristi. Cine altcineva putea să fie vinovatul, s-a gândit Magda. Dar cum reușise să-i intre în telefon? Ce-i drept știa codul. Poate că își păstrase o copie după cheie și venise cât dormea. Și totuși cu ce scop? Ce vrea să însemne toată nebunia asta? Orice ar fi nu-mi rămâne decât să mă îmbrac și să ies din cameră, s-a încurajat Magda. Nu pot să mă fac de râs în fața oamenilor. Sunt toți prietenii mei dincolo. O să-mi interpretez rolul până la capăt. După care o să-l strâng de gât pe Cristi. Sper să nu-și arate fața pe aici. Oamenii ăștia nici măcar n-au apucat să-l cunoască. Și nici nu-mi doresc să aibă nimic de-a face cu el. Mă bucur că am rămas singură imediat după ce ne-am cunoscut. Nu-i voi acorda nici măcar satisfacția să-l sun. Cel puțin nu până mă lămuresc ce mai vrea de la mine. Nu aveam niciun chef să particip la încă unul dintre jocurile lui.
Magda s-a grăbit să-și schimbe hainele. Apartamentul vuia de zgomotul petrecerii. Recunoștea vocile invitațiilor. Dar parcă auzea și persoane noi. Nu reușea să înțeleagă nimic din ce spuneau. Distingea cuvintele. Dar ordinea lor nu avea niciun sens. Părea să fie din ce în ce mai multă lume. De parcă s-a fi adunat și de pe stradă. Dar când a deschis ușa s-a făcut dintr-odată liniște. A ieșit din cameră și a găsit holul plin de persoane care stăteau cu spatele la ea. Se uitau în aceeași direcție și nu scoteau niciun cuvânt. La un moment dat au început să murmure o incantație stranie. S-au întors ca la comandă spre Magda și i-au făcut semn să se apropie. Fețele lor îi păreau cunoscute. Dar parcă erau totuși alte persoane. Sau alte laturi ale unor cunoștințe recente pe care nu apucase să le remarce. I s-a făcut teamă și s-a retras în dormitor. Dar au intrat după ea să o tragă înapoi. Au strâns-o de mâini și au pornit împreună spre living. Se înghesuiau toți să o atingă. Unii îi sărutau mâinile. Alții picioarele. S-a mai liniștit când le-a recunoscut pinurile. Erau toți membri ai organizației din care făcea parte. Așa că s-a lăsat dusă în continuare până spre mijlocul camerei. Unde l-a văzut pe Romeo așteptând-o dezbrăcat și cu penisul în erecție. Se făcuse din nou liniște. Magda ar fi vrut să fugă. Dar nu-și mai simțea membrele. Ar fi vrut să țipe. Dar nu-i mai ieșeau cuvintele. Rămăsese pe loc ca sub influența unei puteri care o controla în totalitate. S-a lăsat pe spate în brațele invitaților. Care o legănau în tăcere. Romeo a făcut un pas spre ea. L-a făcut și pe al doilea. La capătul unei pauze ce părea să nu se mai termine. A întins mâinile ezitant spre fața Magdei. Dar când era aproape să o atingă a ejaculat prematur. Și câțiva stropi de spermă i-au căzut la picioare. Magda și-a coborât privirea jenată. Și a văzut-o pe Oana lingând podeaua. I-a venit să vomite și a încercat să plece. Dar nu putea să se elibereze din strânsoare. Romeo începuse să-și frece disperat penisul flasc. Dar nu îi mai revenea erecția. Deși continuase până se umpluse de răni sângerânde. S-a lăsat în genunchi și a început să plângă cu fața acoperită în palme. Oana s-a ridicat și l-a ascuns sub rochie. O rumoare a traversat întreg apartamentul. Magdei i s-a părut că aude râsul lui Cristi. Dar nu reușea să-l distingă în mulțime. Invitații se întorseseră cu spatele și începuseră să plece. Nu înainte de a trece pe rând să-și prezinte regretele. O să fie mai bine cu următorul. Îi spunea compătimitor fiecare.
Magda și-a deschis ochii cu greutate. Îi bătea soarele în față. A realizat că visase. S-a uitat speriată la telefon. Era abia zece. Dormise numai o oră. Prietenii se treziseră și îi răspunseseră la mesaje. Și-a verificat conversațiile și nu scria nimic despre vreo petrecere. A observat că se trezise și Cristi. Oare mai postase ceva?