Vezi că sună interfonul, i-a spus Alina. L-am auzit, i-a răspuns Răzvan. Așteptai pe cineva? Nu. Intru la duș. Bine. Răzvan s-a ridicat într-un târziu să răspundă. Bună, s-a auzit din difuzor! I-a recunoscut imediat vocea. Dar parcă nu-i venea să creadă. Ce tot păzești de nu-mi deschizi? A apăsat butonul fără să-i mai zică nimic. A urmărit liftul să vadă dacă urcă într-adevăr la etajul lui. Ce faci, ariciule, l-a întrebat de pe hol? Răzvan tot nu-și găsea cuvintele. Mai devreme nu-mi deschideai. Acum nu mă inviți înăuntru. Scuze, a fost primul lui cuvânt! Și s-a dat la o parte din ușă. A intrat ca la ea acasă. Și-a lăsat geaca în cuier și ghetele lângă ale lui. S-a oprit o secundă ca și cum ar fi văzut ceva care nu trebuia să fie acolo. Și totuși a preferat să ignore. Unde îmi sunt papucii, l-a întrebat? Dar n-a mai așteptat să-i răspundă și a plecat desculță. Pune-mi ceva de băut te rog că mor de sete. Cvas, a întrebat-o? Perfect. Au mai apărut lucruri noi pe aici de când nu am mai fost. Deși nu par genul tău. Uite și o floare. Ce surpriză! Și nu e încă moartă. Când ai cumpărat-o? Ieri? Alina s-a întins pe canapea. Răzvan i-a adus paharul. Rămăsese în picioare lângă ea. Se tot uita în jur. Încerca să-și găsească locul. Nu mai știa nici cum să-și țină mâinile. Până la urmă și-a tras un scaun. Hai lângă mine, l-a repezit contrariată! Ce-i cu tine așa speriat? Parcă ai fi văzut o fantomă. Răzvan s-a așezat pe marginea canapelei. Să fie cât mai departe.
Când s-a oprit muzica pentru câteva secunde s-a auzit dușul. Vezi că ai uitat apa deschisă. Nu am uitat-o. E cineva la baie. E mama ta în vizită? Abia aștept să o văd. De ce nu mi-ai spus de la început? Nu e mama. Dar cine? Iulia. Cine e Iulia? Nu o cunoști. Și ce caută la tine în duș? E noua mea prietenă. Cum adică noua ta prietenă? N-ai scris în ultima povestire că mă aștepți? Au trecut trei luni de când ne-am despărțit. Și n-am mai vorbit de vreo două. Dar povestirea ai publicat-o ieri. Și ce relevanță are? Am crezut că ai scris-o pentru mine. La fel ca despre toate celelalte, bănuiesc. Și vrei să-mi spui că nu e adevărat? Normal că nu e. Atunci ce caută toate referințele la relația noastră? De ce îmi seamănă personajele feminine? Ți-am mai explicat cum funcționează scrisul pentru mine. Dacă le-ai fi citit ar trebui să înțelegi deja. Chiar le-am citit pe toate. Dar mai explică-mi o dată. Să ne prefacem că sunt grea de cap. Doar mă inspir, Alina. Sunt anumite experiențe care îmi stimulează imaginația. Pornesc de la ceva real. Dar în rest construiesc o narațiune fictivă. Asta și pentru un plus de autenticitate. Să nu fie totul o invenție. Vezi că nu sunt una dintre fufele tale pe care le prostești cu tot felul de teorii. Printre care presupun că e și cea de la duș. Te rog să nu o jignești! Că altfel ce? Au tăcut amândoi când s-a deschis ușa.
Iulia ieșise numai în prosop să-și usuce părul. Aproape că a țipat când i-a văzut pe canapea. Se întorseseră unul cu spatele la celălalt. Bună, a salutat-o! Nu știam că ai musafiri. Musafiră ești tu, i-a replicat în barbă. Observase că îi purta papucii. Poftim, a întrebat-o Iulia? Alina s-a ridicat și a mers spre ea cu mâna întinsă și un zâmbet larg pe față. Eu sunt Alina. Îmi pare bine! Acea Alina, a întrebat-o Iulia? Chiar ea. Răzvan se împingea în canapea. De parcă ar fi vrut să intre în ea cu totul. Atunci îmi pare bine și mie să te cunosc. Domnul e cam reținut la confidențe. Nu-i place să vorbească despre relațiile lui trecute. Știu. Dar mi-a povestit până la urmă despre tine. Numai la insistențele mele, bineînțeles. A durat mult până să-ți pronunțe și numele. I-auzi! L-am întrebat dacă tu ești autoarea desenului din bibliotecă. Îl mai păstrează încă? Da, l-a pus într-o cutie după ce l-am găsit. Unde ține și lucrurile celorlalte foste. Mai bine îl aruncai, i-a spus Alina și l-a săgetat din priviri. Și ce altceva ai mai găsit? Pe el cam deprimat. Nu știu ce i-ai făcut când v-ați despărțit. Dar acum e în regulă. S-a aplecat să îl sărute. Și a lăsat intenționat să-i iasă un sân din prosop. Observase la rândul ei că era mai dotată. Mă duc să mă îmbrac și revin. Vă las puțin singuri. Să nu faceți prostii, le-a spus din ușa dormitorului! Nu-mi vine să cred în ce situație m-ai pus. Tot eu? Dar cine? Mă induci în eroare cu povestirile tale și acum vin să o găsesc pe-asta aici. Vorbește mai încet, a atenționat-o. Iulia se schimbase într-un timp record și se întorsese în living. Ce ați tăcut așa dintr-odată? Hai să guști ce tiramisu am făcut! Știu că e preferatul tău. Deci ți-a spus totuși câte ceva despre mine. Au mers în bucătărie și l-au lăsat singur. A avut reflexul să meargă după ele. Dar i s-au tăiat picioarele când s-a ridicat. Și a căzut înapoi pe canapea. Poate era mai bine să stea deoparte. Să aștepte rezultatul negocierilor dintre marile puteri. O să se lămurească mai târziu în a cui sferă de influență va ajunge. Nu e ca și cum ar fi îndrăznit să intervină între ele. Sau să pretindă că are dreptul să-și decidă singur destinul.
Se auzeau vorbind din bucătărie. Închiseseră ușa să fumeze. La un moment dat a ieșit Iulia să mai ia o porție din frigider. N-ar trebui să-ți faci probleme. Pari mai slabă decât îmi zisese Răzvan, a auzit-o spunându-i. Și s-a făcut alb ca varul. Nu înțelegea nimic din atitudinea lor. Vorbeau de parcă erau prietene vechi. Dar nu conteneau să-și trimită săgeți una spre cealaltă. Până și complimentele erau aluzive. De la un punct și-au coborât vocile. Păreau să-și spună lucruri pe care nu voiau să le afle și el. S-a apropiat de ușă să audă. Dar nu reușea să distingă mare lucru. După câteva minute s-a auzit o lovitură puternică. A crezut că l-au prins că ascultă și a fugit înapoi pe canapea. Se prefăcea ocupat cu o carte. Pe care o apucase invers din grabă. Când a văzut-o pe Alina intrând în living. Era lividă la față. Și avea mâinile pline de sânge. Părea în stare de șoc. Nu reușea să articuleze niciun cuvânt. Răzvan s-a repezit la ea speriat. Ce ai pățit, a întrebat-o? Dar nu a putut să-i răspundă nimic. Doar i-a arătat cu degetul spre Iulia. Care zăcea pe jos într-o baltă de sânge. A întors-o cu fața. Și avea un cuțit înfipt în burtă. Ce ai făcut, a întrebat-o pe Alina? Trebuie să sunăm la ambulanță. S-a ridicat să caute telefonul. Dar s-a trezit că l-a strâns în brațe. E deja moartă. Nu mai are sens, i-a spus. Tu ai omorât-o? Cum poți să crezi așa ceva? Ai înnebunit? Dar ce s-a întâmplat? Nu știu. S-a apucat să strângă vasele. Și s-a împiedicat de scaun când le ducea la chiuvetă. Tot ce știu e că s-a întors spre mine cu cuțitul în stomac. Și a căzut ca secerată. Am încercat să o prind. Dar nu am reușit. Cred că s-a lovit și la cap. I-am luat pulsul și nu mai are. Răzvan se uita când la Alina. Când la Iulia. Și nu știa ce să mai creadă. A încercat și el să vadă dacă mai respiră. I-a ascultat și inima. Și într-adevăr părea moartă.
Trebuie să sunăm la Poliție, i-a spus Alinei. După ce a rămas câteva momente pe gânduri. O să dea vina pe mine. Ceartă sângeroasă între fosta și actuala. Parcă și văd titlurile în presă. Nu voi avea nicio șansă la proces. La asta te gândești acum? Iulia e moartă și te preocupă numai ce se întâmplă cu tine. Și ce mai putem face? Viața ei s-a terminat oricum. Nu vreau să se termine și a mea. Pentru că s-a împiedicat ca o toantă. Te rog să nu o mai jignești! Măcar față de morți să ai puțin bun simț. Răzvan i-a luat iarăși pulsul. A tras o pernă de pe un scaun și i-a pus-o sub cap. Crezi că o mai ajută cu ceva, nu s-a putut abține să nu comenteze? Vrei să termini odată, a țipat la ea? Nu înțelegea de ce nu-i vine să plângă. Ar fi vrut să-i scoată cuțitul din burtă. Dar înțelegea că n-ar fi făcut decât mai mult rău. S-a uitat la mâinile lui pline de sânge. Și l-a cuprins amețeala. Alina s-a repezit să îl sprijine. Trebuie să anunțăm pe cineva, i-a spus din nou Răzvan. O să chemăm Poliția. Dar hai să ne punem versiunile în ordine. Nu o să mă creadă nimeni dacă le spui că eram singure. Va trebui să îi mințim că eram cu tine dincolo. Și ce rezolvăm așa? O să presupună că am omorât-o amândoi. Poate, s-a repliat. Dar am mai avea măcar o șansă. Ce șansă, Alina? Să ne împăcăm. Să fim din nou împreună. Doar nu vrei o relație de la distanță cu mine în spatele gratiilor. De asta îți arde ție acum? Promite-mi că nu mă bagi la pușcărie, i-a spus printre lacrimi. Începuse ca la comandă să plângă isteric. Răzvan s-a speriat și a încercat să o calmeze. I-ar fi spus orice numai să înceteze. Îți promit, liniștește-te! A luat-o în brațe. Promite-mi și că vei rămâne cu mine. Nu aș mai putea rezista niciun minut fără tine. Bine, doar nu mai plânge!
Au tresărit amândoi când s-a auzit un telefon. Era al Iuliei. O sună mama ei, i-a spus Alina. Și în același moment i s-au deschis ochii victimei. A tras adânc aer în piept. Și a tușit de câteva ori. S-au uitat unul la altul și înapoi la ea. Cuțitul părea să iasă singur din abdomenul Iuliei. Și sângele din jurul ei să se resoarbă în tăietură. Alina a început să țipe. Răzvan s-a repezit la victimă. E încă vie. Mă auzi, a întrebat-o? Iulia a clipit în semn de confirmare. A observat că încerca să vorbească. Spune ceva dacă poți, a încurajat-o. V-am auzit ce vorbeați, a pronunțat cu greu după câteva încercări. Cu pauze lungi după fiecare silabă. Dă-mi telefonul să vă spun mamei. Răzvan era prea agitat să mai bage în seamă ce zice. Vin imediat, i-a spus și a fugit să sune la urgențe. A urlat în microfon să trimită cât mai repede o ambulanță. Dar când s-a întors a găsit-o din nou inconștientă. Alina stătea lângă victimă cu perna în mână. I-o luase de sub cap și o sufocase cu ea. Acum să rămâi moartă, i-a spus Iuliei înainte să ridice privirea spre el. Și tu să nu uiți ce mi-ai promis.