Vezi că sună interfonul, i-a spus Alina. L-am auzit, i-a răspuns Răzvan. Așteptai pe cineva? Nu. Intru la duș. Bine. Răzvan s-a ridicat într-un târziu să răspundă. Bună, s-a auzit din difuzor! I-a recunoscut imediat vocea. Dar parcă nu-i venea să creadă. Ce tot păzești de nu-mi deschizi? A apăsat butonul fără să-i zică nimic. Și a urmărit cu emoție liftul să vadă dacă urcă la etajul lui. Ce faci, ariciule, l-a întrebat din hol? Răzvan tot nu-și găsea cuvintele. Mai devreme nu-mi deschideai. Acum nu mă inviți înăuntru. Scuze, a fost primul lui cuvânt! Și s-a dat la o parte din ușă. A intrat ca la ea acasă. Și-a lăsat geaca în cuier și ghetele lângă ale lui. S-a oprit o secundă. Ca și cum ar fi văzut un lucru care nu trebuia să fie acolo. Însă a preferat să-l ignore. Unde îmi sunt papucii, l-a întrebat? Dar n-a mai așteptat să-i răspundă și a plecat desculță. Pune-mi ceva de băut, te rog! Mor de sete. Cvas e în regulă? Perfect. Au mai apărut lucruri noi pe aici de când nu am mai fost. Deși nu par tocmai genul tău. Uite și o floare. Ce surpriză! Și nu e încă moartă. Când ai cumpărat-o? Astăzi? Alina s-a întins pe canapea. Răzvan i-a adus paharul. Rămăsese în picioare lângă ea. Se tot uita în jur. Încerca să-și găsească locul. Dar nu se hotăra nici cum să-și țină mâinile. Până la urmă și-a tras un scaun. Hai lângă mine, i-a spus contrariată! Ce-i cu tine așa speriat? Parcă ai fi văzut o fantomă. Răzvan s-a așezat pe marginea canapelei. Să fie cât mai departe.
Nu știa cum să continue conversația. La un moment dat s-a oprit muzica și s-a auzit dușul. Vezi că ai uitat apa deschisă, i-a spus Alina. Nu am uitat-o. E cineva la baie. A venit mama ta în vizită? Abia aștept să o văd. De ce nu mi-ai zis de la început? Îmi pare rău să te dezamăgesc. Dar nu e mama. Atunci cine? Iulia. Cine e Iulia? Nu o cunoști. Și ce caută la tine în duș? E noua mea prietenă. Cum adică noua ta prietenă? N-ai scris în ultima povestire că mă aștepți? Au trecut trei luni de când ne-am despărțit. Și n-am mai vorbit de vreo două. Dar povestirea ai publicat-o ieri. Și ce relevanță are? Am crezut că ai scris-o pentru mine. La fel ca despre toate celelalte presupun. Și vrei să-mi spui că nu e adevărat? Normal că nu e. Atunci ce caută referințele la relația noastră? De ce îmi seamănă personajele feminine? Ți-am mai explicat cum funcționează scrisul pentru mine. Dacă le-ai fi citit poate că ai fi înțeles. Chiar le-am citit pe toate. Dar mai explică-mi o dată! Să ne prefacem că nu mă duce capul. Doar mă inspir, Alina. Sunt anumite experiențe care îmi stimulează imaginația. Pornesc de la ceva real. Dar restul narațiunii e fictiv. Vezi că nu sunt una dintre fufele tale. Pe care le prostești cu tot felul de teorii. Printre care și cea de la duș. Te rog să nu o jignești, a repezit-o! Că altfel ce? Răzvan ar mai fi avut câte ceva să-i spună. Dar au tăcut amândoi când s-a auzit ușa.
Iulia ieșise numai în prosop să-și usuce părul. Aproape că a țipat când i-a văzut pe canapea. Se întorseseră cu spatele unul la celălalt. Bună, a salutat-o! Nu știam că avem musafiri. Musafiră ești tu, i-a replicat în barbă. Observase că îi purta papucii. Poftim, a întrebat-o Iulia? Alina s-a ridicat să se prezinte. A mers spre ea cu mâna întinsă și un zâmbet larg pe față. Eu sunt Alina. Îmi pare bine! Acea Alina, a întrebat-o Iulia? Chiar ea. Răzvan se împingea în canapea. De parcă ar fi vrut să intre în ea cu totul. Atunci îmi pare bine și mie să te cunosc. Domnul e cam reținut în confidențe. Nu-i place să vorbească despre relațiile din trecut. Să înțeleg că și-a păstrat obiceiurile? Despre tine mi-a povestit până la urmă. Dar numai după multe insistențe. A durat mult până să-ți pronunțe și numele. I-auzi! L-am întrebat dacă tu ești autoarea desenului din bibliotecă. Îl mai păstrează încă? Da, l-a pus într-o cutie după ce l-am găsit. Unde ține și lucrurile celorlalte foste. Mai bine îl aruncai, i-a spus Alina și l-a săgetat din priviri. Și ce altceva ai mai găsit? Pe el cam deprimat. Nu știu ce i-ai făcut când v-ați despărțit. Dar acum e din nou fericit. S-a aplecat să-l sărute. Și a lăsat să-i iasă un sân din prosop. Observase că era mai dotată. Și că Alinei îi tot fugea privirea în decolteul ei. Mă duc să mă îmbrac și revin. Vă las puțin singuri. Să nu faceți prostii, le-a spus din ușa dormitorului!
Nu-mi vine să cred în ce situație m-ai pus. Tot eu? Dar cine? Mă induci în eroare cu povestirile tale. Și acum vin să o găsesc pe-asta aici. Vorbește mai încet, a atenționat-o! Iulia se schimbase într-un timp record și se întorsese în living. Ce ați tăcut așa dintr-odată? Hai să guști din tiramisul făcut de mine! Știu că e prăjitura ta preferată. Dar chiar ți-a spus câte ceva despre mine, s-a minunat Alina. După care a însoțit-o în bucătărie. Răzvan a avut reflexul să le urmeze. Dar i s-au tăiat picioarele când s-a ridicat. Și a căzut înapoi pe canapea. Poate că era mai bine să stea deoparte. Să aștepte rezultatul negocierilor dintre marile puteri. O să se lămurească mai târziu în a cui sferă de influență va ajunge. Nu e ca și cum ar fi îndrăznit să intervină între ele. Sau să pretindă că ar avea dreptul să-și decidă singur destinul.
Se auzeau vorbind din bucătărie. Închiseseră ușa să fumeze. La un moment dat a ieșit Iulia să mai ia o porție din frigider. N-ar trebui să-ți faci probleme. Pari mai slabă decât îmi zisese Răzvan, a auzit-o spunându-i. Și s-a făcut alb ca varul. Nu înțelegea nimic din atitudinea lor. Vorbeau de parcă erau prietene vechi. Dar nu conteneau să-și trimită săgeți reciproc. Până și complimentele erau aluzive. De la un punct încolo și-au coborât vocile. De parcă și-ar fi spus lucruri pe care nu voiau să le audă și el. S-a apropiat de ușă să le asculte. Dar nu reușea să distingă mare lucru. După câteva minute s-a auzit o lovitură puternică. A crezut că l-au prins. Și a fugit înapoi pe canapea. Se prefăcea ocupat cu o carte. Pe care o apucase invers din grabă. Când a văzut-o pe Alina intrând în living. Era lividă la față. Și avea mâinile pline de sânge. Părea în stare de șoc. Nu reușea să articuleze niciun cuvânt. Răzvan s-a repezit la ea speriat. Ce ai pățit, a întrebat-o? Dar nu a putut să-i răspundă nimic. Doar i-a arătat cu degetul spre Iulia. Care zăcea pe jos într-o baltă de sânge. A întors-o cu fața. Și avea un cuțit înfipt în burtă. Ce ai făcut, a întrebat-o pe Alina? Trebuie să sunăm la ambulanță. S-a ridicat să caute telefonul. Dar s-a trezit că l-a strâns în brațe. E deja moartă. Nu mai are niciun sens, i-a spus. Tu ai omorât-o? Cum poți să crezi așa ceva? Ai înnebunit? Dar ce s-a întâmplat? Nu știu. S-a apucat să strângă vasele. Și s-a împiedicat de scaun când le punea în chiuvetă. Tot ce știu e că s-a întors spre mine și nu se mai vedea decât mânerul cuțitului. După care a picat ca secerată. Am încercat să o prind în cădere. Dar nu am reușit. Cred că s-a lovit și la cap. I-am luat pulsul și nu mai are. Răzvan se uita când la Alina. Când la Iulia. Și nu știa ce să mai creadă. A încercat și el să vadă dacă mai respiră. I-a ascultat și inima. Și într-adevăr părea moartă.
Trebuie să sunăm la Poliție, i-a spus Alinei. După ce a rămas câteva momente pe gânduri. O să dea vina pe mine. Cearta sângeroasă dintre fosta și actuala. Parcă și văd titlurile în presă. Nu voi avea nicio șansă la proces. La asta te gândești acum? Iulia e moartă și te preocupă numai ce se întâmplă cu tine. Și ce mai putem face? Viața ei s-a terminat oricum. Nu vreau să se termine și a mea. Pentru că s-a împiedicat ca o toantă. Te rog să nu o mai jignești! Măcar față de morți să ai puțin bun simț. Răzvan i-a luat iarăși pulsul. A tras o pernă de pe un scaun și i-a pus-o sub cap. Crezi că o mai ajută cu ceva, nu s-a putut abține să comenteze? Vrei să termini odată, a țipat la ea? Nu înțelegea de ce nu-i vine să plângă. Ar fi vrut să-i scoată cuțitul din stomac. Dar intuia că n-ar fi făcut decât mai mult rău. S-a uitat la mâinile lui pline de sânge. Și l-a cuprins amețeala. Alina s-a repezit să-l sprijine. Trebuie să anunțăm pe cineva, i-a spus din nou Răzvan. O să chemăm Poliția. Dar hai să ne punem versiunile în ordine. Nu o să mă creadă nimeni dacă le spui că eram singure. Va trebui să-i mințim că eram împreună dincolo. Și ce rezolvăm așa? O să presupună că am omorât-o amândoi. Poate, s-a repliat. Dar am mai avea măcar o șansă. Ce șansă, Alina? Să ne împăcăm. Să fim din nou împreună. Doar nu vrei o relație de la distanță. Cu mine în spatele gratiilor. De asta îți arde acum? Promite-mi că nu mă bagi la pușcărie, i-a spus printre lacrimi. Începuse ca la comandă să plângă isteric. Răzvan s-a speriat și a încercat să o calmeze. I-ar fi spus orice numai să înceteze. Îți promit, liniștește-te! A luat-o în brațe. Promite-mi și că vei rămâne cu mine. N-aș mai putea rezista niciun minut fără tine. Bine, doar nu mai plânge!
Au tresărit amândoi când s-a auzit un telefon. Era al Iuliei. O sună mama ei, i-a spus Alina. Și în același moment i s-au deschis ochii moartei. A tras adânc aer în piept și a tușit de câteva ori. S-au uitat unul la altul și înapoi la ea. Cuțitul părea să-i iasă singur din abdomen. Și sângele din jurul ei să se resoarbă în tăietură. Alina a început să țipe. Răzvan s-a repezit la victimă. E încă vie. Mă auzi, a întrebat-o? Iulia a clipit în semn de confirmare. I s-a părut că încerca să vorbească. Spune ceva dacă poți, a încurajat-o! Am auzit tot ce-ați zis, a pronunțat cu greu după câteva încercări. Cu pauze lungi între silabe. Dă-mi telefonul să vă spun mamei. Răzvan era prea agitat să mai bage în seamă ce vorbește. Vin imediat, i-a spus și a fugit să sune la urgențe. A urlat în microfon să trimită cât mai repede o ambulanță. Dar când s-a întors a găsit-o la loc inconștientă. Alina stătea lângă ea cu o pernă în mână. I-o luase de sub cap și o sufocase. Acum să rămâi moartă, i-a spus înainte să ridice privirea spre el. Și tu să nu uiți ce mi-ai promis.