Mana a simțit că nu era de ajuns să le arunce. Așa că a luat buchetul din glastră și a încercat să-i dea foc. Nu a reușit totuși să-l aprindă. Florile erau încă verzi. Abia i le dăruise. Nu-și deschiseseră nici bobocii. Parcă le privea cu invidie. Ea se simțea trecută. Și se aprindea până și de la o scânteie. Nu se regăsea decât în rădăcinile tăiate. Avea mereu sentimentul că fusese smulsă din mediul ei natural. Încă de când plecase de acasă. Și trecuseră deja mulți ani de atunci. Nu-i venea nici să-i numere. Combinațiile de cifre o aruncau în depresie. Sigur e din cauza vârstei, și-a spus pentru a nu știu câta oară. Tot așteptând să găsească un motiv diferit. Să-și poată contrazice singură explicațiile. Pe care și le confecționase în absența unora din partea lui. Cum să te oprești după o singură noapte? Poate că n-ar fi trebuit să-i cedez atât de ușor, se dojenea în bezna din apartament. Se făcuse seară și nici măcar nu observase. Pierdută în gânduri redundante. Să aprind totuși lumina, și-a spus. Poate va trece prin față și va crede că nu sunt acasă. Ce-ar fi să mă trezesc cu el la ușă? Măcar să mă aranjez puțin. A plecat spre baie. Și a tresărit când s-a uitat în oglindă. Nu ieșise din casă toată ziua. Avea părul răvășit de la somnul agitat. Și i se învinețiseră cearcănele. De care nu mai scăpa cu nicio cremă. Pe care nu le mai ascundea niciun fard. O singură zi nu-i mai era de ajuns să-și revină după o noapte pierdută. Se va simți mai bine mâine. Dar urmele nu vor mai dispărea nicicând. Se vor aduna cu fiecare an trecut. Și fiecare exces comis din frustrare. Va continua să-și grăbească îmbătrânirea. Pe care n-ar mai fi putut oricum să o oprească. Doar să o prelungească cu prețul de a-și refuza plăcerile una câte una.
Abia trecuse de treizeci și începuse deja să numere invers. Avea un job stabil. Același dintotdeauna. Măcar era în domeniul studiilor. Nu că ar fi atras-o în mod deosebit. Și-a ales facultatea din inerție. În continuarea profilului din liceu. Unde ajunsese ca urmare a mediei de la examen. Dacă tot intrase. De ce să nu și rămână la cea mai căutată clasă? Ar fi crezut-o lumea nebună. Așa că a îndurat patru ani de plictiseală. Și încă cinci la universitate. Pentru ca apoi să practice o meserie care nu-i oferea nicio satisfacție. Spre deosebire de el. Și dacă va rămâne cu o singură noapte. Ar fi vrut să regrete. Dar s-ar fi simțit ipocrită. Nu mai experimentase nimic la fel de intens de prea multă vreme. Probabil că ar fi procedat la fel. Și dacă ar fi știut de la început deznodământul. De altfel o și avertizase. Dar nu-i venise să creadă. Că poate renunța cineva atât de ușor. La ea și la ce avea de oferit. După o pauză atât de lungă. Tot ce făcuse în ultimii ani era să se pregătească pentru o nouă relație. Ieșise la întâlniri. Dar nu se legase nimic de durată. Nici măcar tot de o noapte. Nu era genul care să treacă dintr-un pat într-altul. Așteptase să apară persoana potrivită. Alături de care să-și construiască restul vieții. Cel puțin atât cât mai rămăsese din ea. Dar timpul trecea și opțiunile deveneau tot mai limitate. Anturajul de fete singure era din ce în ce mai restrâns. Abia se mai strângeau trei, patru la un cocktail pe centru. Să-și etaleze noile ținute. Să măsoare cu privirea băieții de la mesele vecine. Deși sfârșeau mereu prin a se întreține numai cu chelnerul. Își pierduseră încrederea să intre în vorbă cu necunoscuți. Aveau senzația că sunt ridicole. Că n-ar fi rezonat cu vârsta. Chiar dacă numai după asta tânjeau. Ca masa lor de fete să devină mixtă. S-ar fi mulțumit și cu unul singur. Pe care să-l descoase toate. Să intre în competiție pentru a-l seduce. Numai de dragul adrenalinei. Nu și-ar fi pus niciuna problema să plece însoțită. Pentru asta ar fi trebuit să se adune niște pahare.
Când a ieșit cu el a sărutat-o de la al doilea. Nu i-a opus nicio rezistență. Deși se cunoșteau vag și nu se mai văzuseră de mulți ani. Nu era tocmai ce-și închipuise. Îi observase și unele defecte. Dar conversația se derulase spontan. Fără ca vreunul să facă eforturi. Și era deja un progres față de întâlnirile precedente. Aveau câteva interese comune. Se potriveau și în opinii. Chiar dacă ale ei nu erau atât de bine conturate. Sau poate doar nu atât de vehemente. Ar fi evitat oricum să-l contrazică. Nu voia să fie vinovată de încă un eșec. Îi era greu să mai creadă în reușită. Putea să-i ceară orice. Doar nu să-și facă din nou speranțe. Era prea dureros când se risipeau. N-ar fi vrut să mai treacă printr-o deziluzie. Își asumase un risc suficient și că-i acceptase invitația. Dar cum era să nu o facă? Răspundea flatată la orice flirt. De la o vârstă nu mai știa exact dacă din atracție sau disperare. Ce atârna mai greu în balanță. Câteva schimburi de priviri îi erau de ajuns pentru a-și proiecta întreaga relație. Avea nunta plănuită în detaliu. Știa locația, muzicienii și meniul. Până și melodia de la dansul mirilor. Alesese și numele copiilor. Îi lipsea numai partenerul.
Mana s-a uitat din nou la flori. Și a simțit cum o cuprinde furia. A smuls buchetul din glastră și a plecat spre baie. L-a aruncat în chiuvetă și a turnat peste o sticlă întreagă de spirt. A mers apoi în bucătărie după un chibrit. Și când s-a întors a dat foc la tot pachetul înainte să-l arunce deasupra. Flăcăra s-a ridicat spre tavan. I-a simțit căldura pe față. Și s-a dat un pas în spate. Dar focul s-a domolit imediat. Și florile au ars numai pe jumătate. Chiuveta se umpluse de funingine. Și oglinda se înnegrise de fum. A șters-o cu mâneca. Și când și-a privit reflexia i s-a părut că arată ciudat. S-a uitat mai atent și a observat că își arsese sprâncele. Și i se întipărise o expresie de răutate pe figură. Care îi provoca ei însăși fiori. Obișnuia să-și analizeze trăsăturile. Sau mai precis să le urmărească evoluția. I se păruse că odată cu anii se accentuaseră unele. Tocmai cele pe care le-ar fi vrut estompate. Parcă deveniseră și mai evidente fără sprâncene. Toate acele tușe asimetrice care îi conturau un portret dizarmonic. Ca o hartă a propriei degradări. Ale cărei origini nu erau doar fizice.
Mana a luat buchetul și l-a izbit în oglindă. Nu s-a oprit până a crăpat-o. Deși se arsese la mână și începuse să țipe. Plângea căzută în genunchi. Și se lovea cu fruntea de cadă. Când și-a auzit telefonul printre suspine. Primise o notificare. Pentru că el postase o fotografie. Era la o masă cu două pahare de vin. Unul alb și celălalt roșu. A recunoscut clubul unde merseseră și împreună. Lângă cel alb se vedea o mână de femeie. Adăugase și o piesă pe care i-o trimisese ea. Și în descriere puteai să fii tu.