S-au cunoscut într-un club pe care îl frecventa des. Era al doilea sfârșit de săptămână din martie. Ieșise cu anturajul lui obișnuit de prieteni. Când a văzut-o intrând pe la miezul nopții. Cu doi gealați după ea care făceau pe gărzile de corp. Băieții s-au retras într-un colț stingheriți de locație. Nu păreau genul să meargă la petreceri techno. Și-au mai descrețit frunțile doar pe niște electro oriental. Ea în schimb a monopolizat ringul. Se comporta de parcă ar fi scăpat din captivitate. Nimic surprinzător după cum își făcuse intrarea. Nu o recunoștea totuși de nicăieri. Poate că nu era vedetă. Deși se îmbrăcase ca una. Cu intenția să atragă atenția. Ci beizadeaua vreunui grangure. Sau poate chiar iubita excentrică și prea tânără a unui sponsor cu treizeci de ani mai în vârstă. Se aștepta să apară și partenerul cu două pahare. Dar a rămas neînsoțită pe ring. Dansa pe fiecare piesă de parcă ar fi putut să-i expire timpul în orice moment. Un fel de Cenușăreasă. Dar care nu pleacă singură la oră fixă. Ci se așteaptă oricând să fie escortată cu forța.
Trebuia să-i vorbească înainte să dispară. A căutat să li se intersecteze privirile. Să-i urmărească reacția când îl vede. Și a înțeles imediat că are undă verde. Așa că s-a dus la bar să comande două Amaretto Sour. După care a mers și i-a oferit unul. Ce-ai pus în el, l-a întrebat râzând? Ți se pare că am nevoie să droghez fetele? Abia te-am cunoscut. Nu știu de ce ești capabil. Atunci n-avem decât să ne cunoaștem mai bine. Și dacă ți-aș spune că mi-aș fi dorit să fie ceva în pahar? I-a zâmbit din nou. Zâmbea și el. Incitat și de senzația că pătrunde într-un teritoriu interzis. Simțea privirile gorilelor în ceafă de când se apropiase. Ca și cum ar fi stat pe ghimpi să intervină. Observase că le făcuse un semn discret să-și păstreze calmul. A vrut să-i mai spună ceva. Dar i-a pus mâna la gură. Și a început să danseze lipită de corpul lui. Lasă-mă să-mi imaginez restul conversației, i-a spus la ureche. După care s-a întors cu spatele. Și i-a tras mâinile pe coapsele ei. Apoi pe sâni. Sărută-mă pe gât, i-a spus din nou. S-a întors și l-a sărutat și ea. A tras cu ochiul spre brute. Care se uitau ca la un film erotic. Unul dintre ei a scos niște semințe și au început să le spargă în dinți. Când a venit un barman să-i atenționeze i-au băgat o sută de lei în buzunar și l-au trimis la plimbare. Dar a uitat complet de ei când i-a simțit mâna între picioare.
Hai cu mine. Nu mai avem mult timp, i-a spus înainte să-l tragă de mână spre toaletă. Au intrat împreună în prima cabină. Când au ieșit îi așteptau gealații la ușă. Goliseră baia și nu mai lăsaseră pe nimeni să intre. I-au făcut semn cu nervozitate că trebuie să plece. Îi luaseră deja haina de la garderobă. Ne vedem tot aici peste o lună, i-a spus înainte să dispară. A urmărit-o trecând prin mijlocul ringului. Până s-a pierdut în mulțime. Atunci și-a dat seama că nici măcar nu întrebase cum o cheamă.
S-a întors la prietenii pe care îi abandonase. A încercat să reia conversațiile de unde le lăsase. Dar cuvintele lor îi treceau pe la urechi fără să le audă. N-a mai rezistat mult și a plecat spre casă. A mers pe jos să-și limpezească gândurile. Cum să aștepte o lună până să o vadă din nou? Era întrebarea care îi revenea obsedant în minte. Și ce altceva putea să facă? Nu știa nimic despre ea. Avea senzația că oricum n-ar fi putut afla prea multe. Probabil că era o fantomă și pe internet. Se temea că nu avea să o mai vadă niciodată. Dar luna a trecut. Parcă mai greu ca oricare alta până atunci. Și în a doua sâmbătă din aprilie a mers în același club să o întâlnească. Și-a făcut apariția cam pe la aceeași oră. Din nou însoțită de aceleași gorile. A observat că se uita după el fără niciun fel de reținere. Brutele s-au cam strâmbat când l-au văzut că se apropie. Dar au lăsat-o în pace. Deși părea să fi încălcat o regulă că se vedeau pentru a doua oară. L-a strâns în brațe puternic. Ca pe o veche cunoștință. Nu știau ce să-și spună. Erau atâtea de lămurit între ei. Dar avea sentimentul că mai degrabă s-ar fi complicat lucrurile dacă ar fi aflat prea multe.
Așa că s-a comportat de parcă veniseră acolo împreună. După ce ar fi petrecut ultimele săptămâni amândoi. Ca și cum prima lor noapte fusese începutul unei relații normale. Urmată de zile în care își povestiseră toată viața de până atunci. Și își făcuseră planuri cum să-și petreacă restul anilor. Întâlnirea a rulat după același scenariu. La final a condus-o până la ieșire. Unde s-a urcat într-o limuzină cu geamuri fumurii. După ce i-a dat întâlnire din nou peste o lună. S-a abținut să comenteze. Deși abia își mai ținea cumpătul din orgoliu. S-au întâlnit și a treia oară. Și ar fi putut să fie la fel de simplu. Să petreacă încă o noapte provocatoare împreună. Gealații se obișnuiseră cu el și erau mai permisivi. Le acordau mai multă libertate de mișcare. Au făcut chiar și o plimbare pe bulevard până să plece. Numai dacă ar fi putut să se mulțumească cu atât.
Dar Vlad era la capătul multor nopți albe petrecute în singurătatea casei sale. Bântuind prin camerele goale cu gândurile prinse în tot felul de teorii. Își construia în minte scenarii care nu făceau decât să-l îndepărteze și mai mult de adevăr. Își pierduse orice apetit pentru compania altora. Aproape că nu mai trăia între ieșirile cu ea. Ar fi vrut să adoarmă și să se trezească o singură noapte pe lună. În restul timpului să fie inconștient pentru a nu-i simți absența. Dezvoltase o obsesie pe care nu o mai putea ține sub control. Încerca să se comporte la fel ca până atunci. Să se bucure de cât era dispusă să-i ofere. Să aștepte. Dar nu mai avea răbdare. Când a prins un moment de intimitate a somat-o să se vadă mai des. Să-i spună cine e. Cum o cheamă. Altfel nu avea să mai vină peste încă o lună. Simțea că îl privește cu dezamăgire. Nu îndrăznea să ridice ochii spre ea. Au trecut câteva minute apăsătoare de tăcere. Până i-a cerut să memoreze adresa unui site și un pseudonim. Intră mâine după prânz și întreabă de Andra, i-a spus în timp ce le făcea semn gorilelor să aducă mașina. A plecat fără să-l mai sărute de rămas bun.
Îl tulbura în continuare sentimentul de vinovăție. Ar fi preferat să-i lase inițiativa până la capăt. Dar nu-și putea reprima nici bucuria de a fi aflat în sfârșit cum o cheamă. Cel puțin așa presupunea. Că Andra chiar e numele ei. A fost prima noapte în care a dormit normal după trei luni. Știind că a doua zi avea cel puțin să-i vorbească. Și poate că vor trece la următoarea etapă din relația lor. Sau cum se putea numi ce era între ei. Când a intrat pe site dimineața a văzut că era unul de videochat. Cele mai negre supoziții i s-au reactivat pe loc. Dacă era damă de companie? Sau amanta vreunui proxenet care îi permitea din când în când vreo escapadă. Matroană la bordelul soțului cu ceafă lată. Aproape că nu-i mai venea să continue. Dar și-a amintit de privirea ei jignită când a luat-o la întrebări. Nu era reacția unei persoane care se știe vinovată.
Și-a reprimat dezgustul și a căutat-o pe domnișoara cu pseudonimul. A plătit și a așteptat să pornească sesiunea. Când a început i-a spus direct că o caută pe Andra. Nu voia să lase nicio secundă impresia că era acolo cu alte intenții. Deci tu ești, i-a răspuns curioasă. Îl analiza cu insistență prin ecran. De parcă ar fi vrut să înțeleagă ce îl face așa deosebit. După care a închis camera și a dispărut. Vlad numără minutele cu sufletul la gură. Se gândea că i-ar putea face probleme. Dacă o prinde cineva vorbind cu el. Bună, i-a auzit în sfârșit vocea. O recunoștea. Dar parcă era puțin schimbată. Părea slăbită. Pronunța cuvintele mai lent și cu greutate. A rugat-o să aprindă camera și l-a refuzat. Nu avem suficient timp la dispoziție, i-a spus. Bianca i-a mințit că e cu un tip căruia îi place să mai asiste o persoană. Și celelate fete sunt ocupate. Altfel nu aveai cum să mă contactezi. Nu-mi dau voie să comunic cu nimeni. Deci asta îmi ascundeai? Ești parte dintr-o rețea de proxenetism? Nu te grăbi să tragi concluzii, i-a răspuns cu aceeași jignire în voce. O să înțelegi totul când ne vedem. Poți să ajungi miercuri la douăsprezece în Cișmigiu? Sigur, o să fiu acolo. Voi căuta un loc mai ferit pe marginea lacului. Mă găsești tu. Ia-ți o șapcă, ceva. Schimbă-ți haina să nu te recunoască. Trebuie să plec acum. N-a mai apucat să-i răspundă că închisese.
Încă niște zile de așteptare. Dar ce mai contau trei prin comparație cu treizeci. Simțea că trăiește din nou. Nici n-a realizat când s-a făcut miercuri. Și a plecat să o întâlnească. A dat o tură de parc pe marginea lacului. Și i s-a părut la un moment dat că o recunoaște. Se așezase pe o bancă după niște trestii și admira lebedele. S-a apropiat ezitant. Nu era sigur că e Andra. Părea mai firavă și mai scundă. Când a ajuns lângă ea i-a văzut mâinile zbârcite. S-a gândit că a făcut o greșeală și a vrut să plece. Dar și-a auzit numele pronunțat de ea. Cu aceeași voce schimbată. Când s-a întors spre el arăta ca la șaptezeci. De parcă îmbătrânise cincizeci de ani în cinci zile. Îi recunoștea trăsăturile. Dar parcă vorbea cu vreo rudă de-a ei mai în vârstă și nu cu Andra. Eu sunt, a auzit-o spunând. Vlad avea impresia că i se joacă o farsă. Se blocase în picioare lângă bancă. Stai jos, l-a rugat. Și nu spune nimic deocamdată. Sunt datoare cu niște explicații.
A început prin a-i reda în detaliu nopțile lor. Să-i elimine orice îndoială în privința ei. După care i-a povestit tot. Cum au descoperit întâmplător că organismul ei are niște proprietăți speciale. Și de atunci a fost plasată sub controlul unui interlop. Care o ținea închisă pentru superiorii și protectorii lui. Făceau transfuzii cu sângele ei pentru a-și cumpăra timp în plus. Rezista la una singură pe lună. Avea nevoie de pauză să-și revină. Să ajungă din nou la vârsta ei reală. După fiecare procedură lua vârsta celuilalt. Și le câștiga lor câteva luni, un an. Cam toți aveau boli în faze avansate. Sau pur și simplu se apropiau de moartea naturală și încercau prin orice mijloace să o amâne.
Și de ce nu fugi, a întrebat-o? Unde să fug? Oriunde vezi cu ochii. Ai idee cine sunt clienții? Dacă pronunț câteva nume te calmezi. Nu ajung nici până la colțul străzii fără să afle. N-ar fi trebuit să te implic și pe tine. Dacă nu vrei să ne mai vedem te înțeleg. Nu doar că vreau să te mai văd, i-a răspuns el. Dar vreau să te ajut să te eliberezi. Nu poți trăi așa toată viața. Din fericire nu va trebui să mai suport mult din câte se pare. Cu fiecare transfuzie îmi revin din ce în ce mai greu. Cred că una dintre ele îmi va pune capăt în curând. Vlad avea impresia că i se sfâșie inima. Se simțea neputincios. Dar nu accepta nici să renunțe. Ceva trebuia să facă. O să găsesc o soluție până atunci. Nu ai cum, înțelege! Te mai și alegi cu un glonț în frunte. Nu mi-aș putea-o ierta niciodată. Lasă-mă pe mine să mă îngrijorez de soarta mea. Văd că te caută gorilele. Când mai poți să ne vedem? Nu știu. În prima săptămână mă lasă mai liberă pentru că sunt foarte slăbită. Și n-aș avea cum să fug nici dacă aș vrea. Cine m-ar recunoaște în starea asta să mă ajute? M-ar lua de nebună și mi-ar închide ușa în nas. Dar de săptămâna viitoare revin la programul obișnuit. Nu pot nici să mă închidă complet pentru că trebuie să mă însănătoșesc. Să fiu aptă pentru altă transfuzie. Doctorul care mă tratează insistă mereu să petrec timp în aer liber. Să am o viață cât se poate de normală. E singurul care înțelege că nu le va merge la infinit. Mai ales dacă abuzează de corpul meu. Vor să se asigure că scot cât se poate de mulți bani de pe urma mea până mă duc. De-asta îmi și permit să ies în cluburi. Mi-au dat și un card de pe care să cheltui oricât doresc. Acum trebuie să plec. Ne vedem peste o săptămână tot aici? Sper că voi reuși să ajung.
Dar nu a ajuns. Vlad era ca un leu în cușcă. A dat ocol de zece ori la parc. A verificat fiecare bancă. Dar nu a găsit-o nicăieri. Nu i-a văzut nici gorilele. S-a dus acasă disperat și a intrat pe site-ul de videochat. Îi venea să renunțe la orice precauție. Dar în același timp era îngrijorat să nu-i facă rău. Așa că a ezitat să vorbească din nou cu Bianca. S-a gândit în schimb să caute adresa studioului. După o oră era în fața sediului. Se așezase într-o cafenea de peste drum și aștepta să o zărească. N-a avut succes din prima zi. Dar a văzut-o în a doua. Bineînțeles că alături de brute. A plecat în urma lor. A luat un taxi și i-a urmărit. S-au oprit în parcarea unui restaurant. Andra a intrat după câteva minute. Gealații s-au dus să mănânce o shaorma peste drum. Vlad și-a tras șapca pe cap și a intrat după ea. Era singură la o masă. S-a așezat la cea de lângă și i-a făcut cu ochiul. Și-au întins mâinile și s-au strâns puternic. Era fericită să-l vadă. Și nu putea să-și ascundă bucuria. Deși ar fi vrut să se prefacă pentru a nu-l încuraja să riște mai mult. Înțelegea că va face tot ce-i va sta în putință să o salveze. Și se temea pentru viața lui. Îmi pare rău că nu am mai putut ajunge ieri. Nu mi-au dat voie să ies. Sper că nu te-ai supărat, i-a cerut scuze. Nu-ți face probleme. Am găsit locul perfect unde să ne ascundem. Nu au cum să ne descopere. Mai am nevoie de încă o săptămână să aranjez și cu drumul. Crezi că mai reziști? Mai e destul până la următoarea transfuzie. Sunt în regulă. Din câte vezi am început să-mi revin. Andra părea să fi întinerit cu douăzeci de ani de când o văzuse în urmă cu o săptămână. Dar tu ești sigur că vrei să-ți distrugi viața pentru mine? N-am fost niciodată mai sigur de nimic. Am găsit o casă pe malul mării. În mijlocul pustietății. Nu trece decât trenul prin zonă. O să fim doar noi doi. Sună a scenariu de film, i-a răspuns cu emoție în voce. Nu mai mult decât ce ai trăit până acum. O să lăsăm un manuscris în urma noastră. Să-l ecranizeze după ce ne vor găsi morți în casă de bătrânețe.
Au comandat și au mâncat fiecare la masa lui. Nu puteau să-și ia privirea unul de la celălalt. Ar fi vrut să fugă chiar atunci. Să nu mai stea niciun moment depărțiți. Dar ora pe care o negociase a trecut pe nesimțite. La un moment dat a apărut unul dintre gealați. Vlad a intrat la baie să fie sigur că nu îl recunoaște. Când s-a întors plecase alături de ei. A urmat o săptămână de pregătiri. Se gândea dacă puteau face legătura cu el. Dar brutele erau atât de indolente încât nici măcar nu-l întrebaseră numele. Din precauție a închiriat totuși casa pe niște acte false. Și a cumpărat o mașină furată din străinătate. Avea și el prietenii lui interlopi. Băieții care terminaseră liceul pentru că îi lăsase să copieze. Dacă aveau oricum să-i găsească măcar să depună puțin efort. Vlad nu era nici pe departe așa de optimist cum se prefăcea în fața Andrei. Se îndoia că aveau vreo șansă de reușită. Dar cum să nu încerce măcar? Până la urmă se punea doar pe el în pericol. Andra era prea valoroasă pentru ei ca să-i riște viața. Mai rău decât să o închidă definitiv ce se putea întâmpla? Și ce importanță ar mai fi avut când se apropia oricum de moarte cu fiecare transfuzie? Orice deznodământ era preferabil unui sfârșit pe masa de operație.
În câteva zile a pus totul la punct. Planul era să o urmărească din nou până o prindea singură într-un restaurant. Să plătească un chelner să o scoată pe ușa de aprovizionare. Și să dispară. Spre surprinderea lui le-a ieșit din prima. Nu era ca și cum ar mai fi primit o șansă dacă eșuau. La o jumătate de oră după ce Andra intrase în restaurant erau deja pe autostradă. Parcase pe o stradă lăturalnică să nu vadă mașina nici personalul. Își mai făcea probleme doar pentru camerele de supraveghere. A ieșit numai ea prin spate și s-au întâlnit direct unde parcase. N-au vorbit nimic când a intrat. Doar i-a lăsat discret un bilet pe masă. Cu numele chelnerului și numărul mașinii. Să nu apară împreună nici pe camerele din restaurant. Își luase toate precauțiile deși era conștient că oricum îi vor găsi. Tot ce-și dorea era să prelungească pe cât posibil timpul pe care să-l petreacă amândoi. Să facă iluzia cât mai credibilă. Oricât de dureroasă ar fi urmat să fie destrămarea ei. Risca totul pentru a-i oferi până și o singură zi de libertate.
Doar că nu trecuseră încă de toate încercările. După vreo două sute de kilometri au văzut un filtru de Poliție. Vlad înțelegea că dacă oprește e finalul. Andra nu avea niciun fel de acte. Mașina era furată. Așa că nu-i rămânea decât să accelereze. Polițiștii au plecat imediat în urmărire. Vlad a intrat pe un drum secundar. Și apoi a luat-o de-a dreptul prin câmp. A reușit să-i piardă după ce s-a adâncit într-o pădure. Dar i-a explodat un cauciuc de la denivelări și s-au izbit violent de un copac. Vlad apucase să vireze la dreapta ca să o ferească pe ea. Dar el își zdrobise coastele la impact. Andra s-a ridicat înaintea lui. Și l-a scos cu greu din mașină. L-a sprijinit de portieră. Și s-a așezat în genunchi lângă el. Ești în regulă, l-a întrebat cu lacrimi în ochi? Da, ar trebui să ne grăbim. De aici putem ajunge și pe jos. Nu mai mergem nicăieri, îl implora plângând. Trebuie să ajungi de urgență la un spital. Avem de toate acasă. Mă tratez singur. Nu vreau să te sacrifici pentru mine. Vlad a mângâiat-o și a rugat-o să se liniștească. Înțelege că dacă ne prind suntem oricum morți amândoi. Sigur ne-au auzit când am făcut accident și au plecat spre noi. Andra a tăcut și l-a ajutat să se ridice. Au mers până la capătul pădurii. Apoi au așteptat să se întunece pentru a-și continua drumul.
Spre dimineață au reușit să ajungă la casa închiriată de Vlad. Era într-adevăr în mijlocul pustietății. Se rătăciseră de mai multe ori până să nimerească. Andra l-a așezat cu grijă în pat. Ultima parte a drumului o parcursese sprijinit de ea. Când s-a lăsat pe spate i s-a luat respirația. A început să tușească și să scuipe sânge. Andra a înțeles că e grav și nu exista decât o soluție. Și-a amintit cum îi povestise că a cumpărat orice ar fi putut avea nevoie. Inclusiv tot felul de materiale sanitare. Așa că a plecat să le caute. După un timp s-a întors cu necesarul pentru o transfuzie. Vlad era deja leșinat și nu s-a putut opune. Când s-a trezit a văzut-o pe Andra dormind cu spatele. Era complet refăcut. Și a înțeles ce se întâmplase. A luat-o disperat în brațe. Dar era prea târziu. Arăta din nou ca la șaptezeci de ani. Procesul nu se inversase complet și revenise la vârsta ultimului client. Părea și mai slăbită decât o văzuse în parc. Dar și-a găsit puterea să-i zâmbească. Nu-ți face probleme, i-a spus. O să-mi revin. Tu n-ai mai fi avut nicio șansă altfel.
Dar nu și-a mai revenit niciodată. Au petrecut împreună un singur an în casa de pe malul mării. El tânăr, ea bătrână. Pentru că n-a mai întinerit nicio zi. Din contră, s-a degradat continuu până și-a găsit sfârșitul. Transfuzia îi accelerase și procesul natural de îmbătrânire. Dar nu avea niciun regret. Se bucura de fiecare moment ce le mai rămânea împreună. Petreceau uneori și nopțile treji ca să nu irosească timpul. Vlad i-a rămas alături până la final. Făcuse provizii cât pentru o viață. Viața care îi fusese refuzată Andrei. Nu au plecat vreodată din casă. Nu a plecat nici el. Și nici măcar după ce a murit ea. A mers numai să convingă un preot să o îngroape în curte. O găsise într-o dimineață fără suflare. Cu un ultim zâmbet pe buze pentru el. Ar fi vrut să plângă mai mult. Dar ceva îi spunea că se vor reîntâlni curând. Acolo unde nu vor mai fi despărțiți în veci.
A mai trăit numai un an și el. Scriind la manuscrisul pe care i-l promisese. La câteva zile după ce l-a expediat unor edituri s-a auzit o mașină oprind în fața casei. Era mjlocul nopții. S-a ridicat din pat. I-a sărutat fotografia de pe noptieră pentru ultima dată. S-a așezat în genunchi și a început să se roage. Când au intrat l-au executat direct cu un glonț în cap. Fără să-l mai întrebe nimic. Văzuseră crucea pe care era scris numele ei. Îl trecuse de la început și pe al lui. Trecuse chiar și anul. Le lăsase și un bilet cu rugămintea să-l îngroape lângă Andra. Să fie împreună și în mormânt.