Într-o zi i-a adus o frunză. Sanda s-a uitat cam strâmb la el. Doar știa că preferă florile la glastră. Mai greșise și în trecut cu buchete. Dar acum nu era nici măcar atât. Parcă luase doar una decorativă. Sanda s-a mai uitat o dată la ea. Nu înțelegea ce o face așa deosebită. A întors-o pe ambele părți. Dar n-a observat nimic remarcabil. Poate numai culoarea. Era portocalie și strălucea de parcă ar fi fost din plastic. Nu știa nici cum să reacționeze. S-a uitat din nou la David. Se aștepta în orice moment să izbucnească în râs. Să-i spună că nu era decât o farsă și să-i ofere restul buchetului. Dar o urmărea și el curios să vadă cum reacționează. Mulțumesc, i-a spus până la urmă! Temătoare să nu-i rănească sentimentele. Cu plăcere, i-a răspuns zâmbitor! S-a descălțat și a plecat fredonând spre baie. S-a spălat pe mâini și s-a întors în holul de la intrare. Sanda era în același loc cu frunza în mână. O privea în lumina care intra prin fereastră. Atât de concentrată încât a tresărit când s-a apropiat din nou. Mă bucur că îți place, i-a spus și a intrat în bucătărie. Și-a luat din frigider o bere și s-a așezat pe canapea. Se comporta de parcă îi făcuse un cadou oarecare. Sanda l-a urmărit contrariată până în living. Ce mâncăm, a întrebat-o la un moment dat? Vrei să comand sau ieșim la restaurant? Mi-e indiferent, i-a răspuns absentă. Apoi și-a luat frunza și s-a așezat lângă el. Aștepta în continuare să-i ofere vreo explicație. Dar nu schița niciun gest că i-ar observa tulburarea. A încercat să-l ignore la rândul ei. Doar că nu putea să-și ia privirea de la frunză. Nu-i venea nici măcar să o lase din mână. Până la urmă nu s-a mai putut abține. Și cum se numește planta, l-a întrebat? N-am reținut, i-a răspuns. De unde ai luat-o? Nu pot spune că e cadou. Arată ca și cum nu ar fi reală. Din câte am înțeles e chiar și comestibilă. Serios? Sanda a privit-o și mai intrigată. Să nu comanzi mâncare, i-a spus și s-a ridicat în picioare. Am să gătesc în seara asta. Ce te-a apucat, a întrebat-o? Dar ce ești așa surprins? Parcă n-aș mai fi gătit niciodată, s-a prefăcut indignată. Și a plecat spre bucătărie.
L-a strigat după vreo oră că-l așteaptă la masă. David s-a grăbit să-i răspundă că vine. Se strecurase mirosul pe sub ușă și i se făcuse foame. S-a așezat direct pe scaun. Dar Sanda era încă la chiuvetă. Mai avea de spălat niște vase. L-a văzut că nu mai are răbdare să mănânce. Începi fără mine, i-a spus. Vin și eu imediat. David n-a mai așteptat să-l invite a doua oară. Și-a pus o porție mare de salată lângă friptură. Sanda i s-a alăturat după câteva minute. Dar nu a apucat să ia nici măcar o gură. L-a întrebat dacă îi place mâncarea. După ce l-a anunțat că adăugase un ingredient secret. Și-a ridicat privirea din farfurie. Curioasă de ce nu răspunde. Și l-a văzut roșu la față de parcă i se luase aerul. Sanda s-a gândit că se înecase. S-a ridicat și l-a bătut pe spate. Se temea să nu leșine. N-a mai ținut cont de tărie. Și l-a lovit disperată cu toată forța. Până a observat că-i ieșea ceva din gură. S-au văzut întâi niște frunze. Și a crezut că e salata. Dar părea să aibă și tulpină. I-a băgat degetele pe gât să o scoată. Până a căzut în farfurie. Era o plantă cu tot cu rădăcini. David a tras aer în piept și a început să tușească. S-a întins după paharul cu bere și l-a terminat din câteva înghițituri. Sanda îl tot întreba dacă și-a revenit. Dar încă nu putea să vorbească. Îi arăta că se iritase și îi făcea semne să se calmeze. Putea din nou să respire.
Sanda încă mai tremura de la sperietură. S-a uitat mai atent la planta din farfurie. A observat că semăna cu frunza adusă de el și s-a simțit vinovată. S-a înroșit și ea la față și și-a ascuns privirea. A luat ce mai rămăsese din salată și a aruncat-o la gunoi. Apoi și-a amintit că lăsase frunza de la el pe tocător. A scos un prosop și l-a aruncat peste. Se temea să observe că-i tăiase vârful. Îl mărunțise și-l adăugase în compoziție. Ingredientul special fusese cadoul lui. S-a întors spre David și l-a văzut cum analiza planta din farfurie. O ridicase și se uita la frunze cu atenție. A încercat să i-o tragă din mână și să o arunce tot la gunoi. Dar nu a lăsat-o. Adu-mi o glastră, te rog, i-a spus cu greutate! O plantez să văd dacă va crește. Sanda nu știa cum să-l oprească. I-a spus la început că nu are niciuna goală. Apoi s-a contrazis singură că nu are una pe dimensiunile ei. Se panicase și vorbea fără vreo noimă. Stai liniștită că nu m-am supărat, a oprit-o David. Deci se prinsese de farsă. Așa că nu a mai îndrăznit să nege. Nu era nici cazul de vreo explicație. S-a dus resemnată după glastră și s-a întors cu una de culoarea plantei. Pe care o umpluse deja cu pământ. David i-a cerut și niște apă să o ude. Și-a admirat opera câteva minute. Apoi i-a propus să meargă la somn. Se făcuse târziu și se trezea la prima oră. Au intrat pe rând la baie. Doamnele întâi, i-a spus David. Numai că după ce au făcut schimb a fugit în bucătărie. A căutat planta să o arunce. Dar nu mai era pe masă. A verificat peste tot și nu reușea să o găsească. S-a gândit că-i anticipase intenția și o ascunsese. Când s-a întors în dormitor a simțit nevoia să se justifice. Am mai verificat o dată aragazul, i-a spus fără să o întrebe. Evita și să-l privească de teamă să nu o trădeze ochii. S-a așezat cu spatele la el. David a tras-o mai aproape și a strâns-o în brațe. Îi venea să plângă de rușine. Era prima dată când îl mințise.
A adormit târziu și a visat spre dimineață. Îi treceau prin față lucruri pe care și le dorise dintotdeauna. Se întindea după ele. Dar nu putea să le ajungă. Ceva o ținea pe loc. De parcă avea o centură în jurul taliei. Încerca să o desprindă. Dar nu putea să o vadă și nici să o atingă. Ca și cum îi intrase pe sub piele și o strângea de organe. David încă o mai ținea în brațe când s-a trezit speriată. Îi simțea mâna grea pe coapse. I-a dat-o cu grijă la o parte și a respirat ușurată. Abia atunci s-a risipit și efectul coșmarului. Dar și-a amintit imediat de plantă și a avut senzația că ar fi revenit într-altul. S-a ridicat și a plecat să o caute prin casă. A început cu livingul și nu a găsit decât florile ei aranjate pe rafturi. A verificat și balconul cu același rezultat. S-a oprit în ușa dormitorului să mai arunce o privire. Dar nu era nici acolo. Așa că a mers iarăși la bucătărie. A căutat din nou peste tot și nu a găsit-o. Începuse să-și piardă orice speranță. Când și-a amintit că frunza rămăsese pe blat și s-a grăbit să o arunce. A deschis coșul și planta era acolo. Pesemne că o aruncase David. În același moment l-a auzit intrând. A trecut pe lângă ea să-și pună un pahar cu apă. A sărutat-o din mers pe obraz. Se comporta iarăși de parcă nu se întâmplase nimic. Cum de ești trează așa devreme, a întrebat-o? Sanda era tot cu spatele și se prefăcea ocupată. M-a trezit un vis, i-a răspuns. Vrei să mi-l povestești? Nu mi-l amintesc, l-a mințit iarăși. A strâns-o cu un braț de mijloc și a sărutat-o. Sanda s-ar fi așteptat să-i revină senzația din coșmar. Dar nu a simțit decât nevoia să-l sărute înapoi. S-a aplecat și a luat planta din gunoi. După care a pus-o la loc pe masă. De ce ai aruncat-o, l-a întrebat? Mi s-a părut că asta îți doreai. Nu-mi mai doresc acum, i-a răspuns. Și a udat la rândul ei planta.