Mai vreau de citit. Mă tem că ai epuizat tot ce am scris. Ziceai că mai ai un volum pe care nu l-ai publicat. Mai bine citești o carte din bibliotecă. Vreau încă una care să fie scrisă de tine. Atunci va trebui să aștepți până voi avea ceva nou. Și când ai de gând să te apuci iarăși? În niciun caz prea curând. Dă-mi manuscrisul vechi, te rog! Nu știu dacă e o idee bună. De parcă n-ar fi tot al tău. E diferit. Au trecut mulți ani de atunci. Și ce dacă? Sunt convinsă că o să-mi placă. N-aș fi atât de sigur. Nici măcar nu l-am mai recitit între timp. De ce? Nu am nicio dorință să revin în același loc. Pentru mine va fi doar unul nou de explorat. S-ar putea să găsești altceva decât cauți. Până acum nu am descoperit nimic la tine care să nu mă atragă. O să vină și acel moment. Eva l-a privit cu reproș. Nu mai trage de timp și dă-mi cartea! Narcis regreta deja când a pornit laptopul. Căuta prin foldere pe care nu le mai deschisese de un deceniu. Ți-am trimis, i-a spus după ce a găsit ultima versiune. Nu a deschis și fișierul. I-ar fi stricat dispoziția de la primele rânduri. Întâmplări ridicole, l-a întrebat? Se putea să nu alegi un titlu care să te diminueze? Mă duc să caut o imprimantă că nu pot să citesc atât pe telefon. Vrei să-ți aduc ceva, l-a întrebat din ușă? Tot ce aș vrea e să te răzgândești. Asta nu se va întâmpla, i-a răspuns înainte să iasă.
S-a întors după un sfert de oră cu teancul de hârtii într-o mână și o cafea în cealaltă. Fă-ți de lucru fără mine astăzi că am treabă, i-a spus în drum spre dormitor. A lăsat cartea în pat și a deschis larg geamurile. Era abia mijlocul primăverii. Dar căldura venise mai devreme în acel an. A plecat să se schimbe în dressing. Și când s-a întors l-a strigat din cameră. Narcis? Da. Ce ai făcut cu foile? Nu știu la ce te referi. Mai sunt doar câteva de la final. Unde le-ai ascuns pe restul? Nu m-am atins de ele. Te rog să mi le dai înapoi. Chiar vreau să le citesc. Nu am cum să ți le dau pentru că nu le-am luat. Dar cine să le ia? Ești sigură că nu le-ai pus în altă parte? O auzea răscolind lucrurile. Nu le găsesc nicăieri și nu am chef de glume. O glumă e doar manuscrisul. Dar te las să te convingi singură. După câteva minute s-a apropiat cu pași apăsați. Nu pot să cred că le-ai aruncat pe geam, i-a spus îmbufnată. Chiar m-am supărat pe tine. Cum să le arunc? Ai putea măcar să recunoști. Le-am văzut împrăștiate printre ramurile copacului. Unele au căzut pe terasa restaurantului. Vorbești serios? Narcis a mers la fereastră. Nu putea să înțeleagă. Cum au ajuns acolo? Nu știu de ce mă întrebi pe mine. Nici măcar nu eram în cameră. Ți se pare că eu am fost? Nu m-am mișcat din living. Atunci ce s-a întâmplat cu ele? De unde să știu? Să zicem că te cred, s-a resemnat după o pauză de gândire. Dar dacă tu le-ai aruncat și mă minți… N-a mai apucat să-și termine amenințarea. O întrerupsese un zgomot puternic care se auzise din dormitor. S-au grăbit să verifice ce se întâmplase. Și au descoperit că se trântise un geam de la curent. Poate că tot vântul a luat și foile, i-a spus Narcis. Dar Eva nu era deloc satisfăcută de explicație. Îl privea în continuare cu suspiciune. Plec să-l tipăresc din nou, i-a spus. Dar Narcis a prins-o în brațe din mers. Lasă-l pe altă zi, te rog! Hai să ne facem programul împreună. Eva a cedat în cele din urmă la insistențele lui. După ce inițial se simțise obligată să se opună. Câteva săruturi mai târziu erau în duș amândoi. Au luat prânzul la restaurantul cu copacul. Seara și-au petrecut-o la teatru. Apoi pe terasa unui club din centru cu un cuplu de prieteni. S-au întors târziu acasă. Se răcorise și puteau să doarmă îmbrățișați.
Când s-a trezit dimineața mai ținea în brațe doar o pernă. A strigat-o pe Eva și nu i-a răspuns decât ecoul. Câteva minute mai târziu s-a auzit cheia în ușă. Venise din nou cu manuscrisul tipărit într-o mână. Doar că în cealaltă ținea acum două cafele. I-a adus-o pe a lui la pat. Știu că nu bei de obicei. Dar m-am gândit că vei avea nevoie după noaptea trecută. Narcis n-a putut să-i zâmbească la fel de larg cum și-ar fi dorit. Văzuse foile și îi provocaseră o greață mai puternică decât alcoolul. A simțit nevoia să meargă la baie. Și când s-a ridicat a observat că se apucase deja de citit. Părea complet absorbită de lectură. Deși terminase numai câteva pagini. Mă mut în bucătărie, i-a spus când a revenit în dormitor. S-a așezat la masă cu hârtiile și și-a aprins o țigară. La un moment dat a văzut-o trecând înapoi cu telefonul la ureche. Vorbea cu mama ei. Uitase să o sune și se îngrijorase. Sunt bine, nu te mai panica, îi repeta în microfon. A trecut iarăși spre bucătărie cu o pernă în brațe. Și când a deschis ușa a început să țipe. A luat foc. Vino repede! Manuscrisul ardea pe masă. A turnat o sticlă cu apă plată peste hârtii și a reușit să le stingă. Se vedeau urme de fum pe mobilă și pe perete. Iartă-mă, te rog, i-a spus printre lacrimi! Plângea de la sperietură. Am lăsat țigara aprinsă și probabil că a căzut din scrumieră. Nu-ți face probleme! Bine că nu s-a întâmplat nimic, a încercat să o liniștească. Din fericire nu apucase să se extindă. Dar foile erau toate scrum. Ești sigură că mai vrei să citești, a întrebat-o în timp ce strângea resturile? Văd că se opune tot universul. Eva nu i-a răspuns nimic. Avea senzația că începuse să-l suspecteze iarăși pe el.
N-au mai deschis subiectul tot restul zilei. Și-au petrecut din nou seara în oraș. Dar s-au întors mai devreme. Narcis s-a trezit la un moment dat și a văzut-o pe telefon. Nu te-ai culcat, a întrebat-o? Mai stau puțin, i-a răspuns. L-a sărutat pe frunte și s-a întors cu spatele. Părea captivată de ce urmărea pe ecran. Dimineața a fost rândul lui să se trezească primul. A coborât și după cafele. S-a oprit și la patiserie. Și până s-a întors se trezise și Eva. Observase că avea cearcăne. Semn că nu adunase prea multe ore de somn. Încă nu se ridicase din pat nici măcar să meargă la baie. Era deja pe telefon. Părea la fel de preocupată ca în noaptea dinainte. N-a avut nicio reacție când a intrat pe ușă. I-a mulțumit pentru cafea fără să-și ridice privirea din ecran. Narcis a tras cu ochiul și a recunoscut manuscrisul. Nu i-a mai reproșat nimic. A lăsat-o singură în dormitor. Știa că se va ambționa să termine de citit indiferent ce-i va spune. O verifica din când în când. Numai să se asigure că e în regulă. Se temea de ce s-ar mai putea întâmpla. După toate incidentele din zilele trecute. A venit la un moment dat în living. Și i-a aruncat telefonul pe canapea. Vezi, te rog, ce are că mă scoate din sărite, i-a spus nervoasă! E a treia oară când se blochează. Îți iau laptopul până își revine. N-a mai așteptat niciun răspuns și s-a întors în pat. I se păruse că nici măcar nu se uitase spre el. S-a uitat în schimb el mai atent. Și parcă începea să nu mai semene cu Eva pe care o cunoștea. Nu o mai văzuse atât de indispusă. Iar starea de nervozitate îi scoatea în evidență trăsături respingătoare.
A mai ieșit din cameră în următoarele ore numai să ia încărcătorul. Narcis i-a dus ceva de mâncare după o vreme. Lăsă-le pe noptieră, l-a rugat fără să-i mulțumească. Termin în curând și vin dincolo. Nu se mai ascundea de el. Se apropia de sfârșitul manuscrisului. Ajunsese la ultimele povestiri. Nu am cuvinte, i-a spus când a intrat în living. Ce s-a mai întâmplat, a întrebat-o? Parcă erai altă persoană când l-ai scris. Te-am avertizat să nu-l citești. Sau poate că acela ești adevăratul tu. Iar fața pe care mi-ai arătat-o e cea falsă. Nu e niciun Narcis acolo. Chiar dacă e scrisă la persoana întâi. Da, sigur. Sunt personaje, Eva. Nu face și tu aceeași confuzie. E unul dintre motivele pentru care am renunțat să-l public. Nu puteai să-ți imaginezi toate situațiile fără să trăiești ceva similar. Alții scriu despre criminali și ce le trece prin minte când omoară. Asta îi face și pe ei la fel? Nu își alege nimeni subiectele întâmplător. Poate că au o atracție spre violență. Mă îndoiesc. Și tu oricum nu ești scriitor, Narcis. La tine e un mecanism de adaptare la realitate. Te contrazic. Sunt împăcat cu ce se întâmplă în jurul meu. Tu? Care ai vrea să trăiești în alt secol? Nu mă face să râd că nu am chef. L-ai dat și fostelor să-l citească? Numai dacă mi l-au cerut. Bănuiesc că au fost teribil de flatate să descopere cum le-ai portretizat. Încă o dată, sunt personaje. Le-am recunoscut până și eu, Narcis. Deși nu am cunoscut-o personal decât pe una dintre ele. Cu siguranță că le-au recunoscut și cunoștințele voastre comune. Îți poți imagina cum s-au simțit în fața celorlalți? Acum înțeleg de ce nu mai face parte niciuna din viața ta. Cum să mai păstrați legătura când le disprețuiești pe față? Să mă aștept la aceeași reacție când n-o să mai fim împreună? Cum am ajuns să vorbim despre despărțire, a reacționat Narcis? Nu a zis nimeni asta, s-a repliat Eva. Dar nici nu te-am mai auzit până acum vorbind despre final. M-ai înțeles greșit. Atunci și tu pe mine când m-ai citit.
Se lăsase tăcerea. Dar Eva fierbea în sinea ei. Narcis o urmărea cu coada ochiului. Și număra secundele până să răbufnească din nou. Frumos din partea ta că nici măcar nu ai negat, i-a spus după o scurtă pauză. Ce să neg? Că voi beneficia de același tratament. Hai să închidem subiectul, te rog! Mă gândeam că vom rămâne totuși prieteni. Dar văd că nu avem nicio șansă. N-ar trebui să te preocupe ce s-ar întâmpla dacă n-am mai fi împreună. De ce nu? Pentru că nu ne vom despărți. Și dacă totuși se întâmplă? Eu nu am niciun gând. Dar văd că începe să devină subiectul tău preferat. Cum poți fi atât de sigur că nu o să-ți dorești mai târziu? La câte relații eșuate ți-ai trecut în biografie. E prea mult spus relații. Poftim, iarăși le desconsideri. Ai prefera să te mint? Să pretind că au însemnat mai mult pentru mine? Poate că și eu însemn la fel de puțin, i-a spus din mers spre ușă. Nu pot să dorm în noaptea asta lângă tine. S-a încălțat și a plecat fără să-i mai adreseze vreun cuvânt. Avea impulsul să meargă după ea. Dar nu înțelegea pentru ce să-și ceară scuze. Nu i se părea că greșise cu nimic. Toate experiențele care îi inspiraseră povestirile aparțineau unei perioade de mult încheiate. N-ar fi trebuit să o afecteze pe Eva. Poate că nu i-ar fi plăcut la fel de mult persoana care era atunci. Dar se îndrăgostise de versiunea lui din prezent. Singura care ar fi trebuit să aibă vreo importanță pentru ea. Nu-i ascunsese nimic. Doar că nu considerase relevant să-i dezvăluie trecutul lui în detaliu. Și totuși n-a rezistat să nu coboare. A găsit-o așteptând în stația de autobuz. Nu pleca în starea asta, i-a spus. Te-am rugat să nu citești cartea. Ba chiar mă bucur că am citit-o, i-a răspuns. Măcar să fiu pregătită pentru ce mă așteaptă. Nu pot să-mi șterg trecutul, Eva. Dar nu văd niciun motiv pentru care și viitorul ar trebui să arate la fel. Oamenii nu se schimbă, Narcis. Și atunci ce mai cauți lângă mine? Nici eu nu mai știu, crede-mă.
S-a lăsat convinsă să urce înapoi la el. S-au așezat pe canapea la un film. Era mai mult un pretext să nu fie obligați să vorbească. Narcis observase că Eva se uita prin televizor. Probabil că nu reținuse nimic din narațiune. Se uita în schimb tot mai atentă la telefon. Recitea anumite paragrafe. De parcă încă mai încerca să le descopere sensul. Am nevoie să-mi demonstrezi că nu mai ești aceeași persoană, i-a spus la un moment dat. Și cum pot face asta? O să te cred numai dacă ștergi toate copiile. Și vorbești cu toți cei cărora le-ai trimis manuscrisul să facă la fel. Cartea asta nu trebuie să mai existe nicăieri. Mulțumesc universului că a complotat să nu o publici. Bine, i-a răspuns Narcis fără să rămână deloc pe gânduri. Vorbești serios? Bineînțeles. Puțin îmi pasă dacă va fi publicată sau nu. Doar pentru mine nu avea oricum niciun rost să o păstrez. Nu am nicio intenție să o recitesc vreodată. Eva l-a privit cu scepticism. Să te văd, i-a spus. Acum? Dar ce mai aștepți? Narcis a chemat-o la birou să fie și ea de față. A șters folderul cu toate versiunile povestirilor și le-a scris prietenilor care le mai aveau. A amânat să le scrie și fostelor pe a doua zi. Eva i-a tolerat abaterea. Nu prea îi convenea să redeschidă conversațiile cu ele. S-au întors pe canapea și au reluat vizionarea de la început. A continuat să se țină la distanță inițial. Dar pe la mijlocul filmului și-a lăsat capul pe umărul lui. N-a durat mult și a adormit. O ajunsese oboseala după noaptea albă. Narcis a dus-o pe brațe în pat și s-a întins lângă ea. Nu avea niciun regret că ștersese manuscrisul. Știa că Eva nu îl va șterge niciodată de pe telefonul ei. Și nici fostele oricât ar fi insistat.
Eva a continuat să-l citească zilnic. Până aproape că învățase textele pe de rost. Narcis observase că începuse să-i dea replici din carte. Când i-a atras atenția i s-a părut complet surprinsă. Nici măcar nu era conștientă. O făcea involuntar. De parcă o posedase trecutul lui. Precum un demon care o folosea pentru a reveni la viață. Relația lor semăna tot mai mult cu cele pe care le încheiase. Își promisese că nu va ceda la fel de ușor și de această dată. Dar cu timpul nu mai reușea să vadă niciun drum înainte. Întâlnise aceleași obstacole care îi blocaseră calea și spre restul. Se uita la Eva și parcă își vedea fostele. Le contoriza însușirile comune. Uneori le confunda și numele. Începuse să nu mai facă diferența între ea și restul. Cu timpul s-a resemnat că nu mai poate evita finalul. Într-o zi n-a mai sunat-o. L-a sunat ea pe seară. Dar nu a invitat-o să se întâlnească. Nu i-a propus nici Eva. Au continuat să mai vorbească la telefon o vreme. Până nu a mai sunat niciunul. Narcis s-a apucat din nou de scris. Să-și umple timpul rămas liber. Un an mai târziu și-a lansat volumul de debut. Pentru o secundă i s-a părut că o vede în public. Dar a dispărut imediat printre cititoarele care își așteptau rândul la autografe. Unele i-au strecurat și numărul între pagini. Narcis nu s-a mai uitat după Eva. Îi tot spunea Andreea în minte. Era numele pe care i-l dăduse în carte. S-a gândit că fusese doar o vedenie. Și că nu s-ar fi înjosit niciodată în fața lui să vină. Dar când a ieșit din librărie a găsit un exemplar rupt în bucățele. Pe care le împrăștiase pe capota mașinii. Îi lăsase și un dosar cu hârtii. Când l-a deschis era un manuscris. Nu îl semnase. Dar a înțeles totul din titlu. A început pe loc să-l citească. Și s-a recunoscut din prima descriere.