Agata s-a apropiat de el în vârful degetelor. Pot să-ți spun ceva, l-a întrebat cu voce joasă? Paul și-a întors privirea spre ea și i-a zâmbit. De ce vorbești în șoaptă, a întrebat-o? Să nu te deranjez. Nu m-ai putea deranja niciodată, i-a răspuns. Apoi i-a luat mâna și a sărutat-o. Agata s-a înroșit pe loc. De parcă ar fi fost prima dată când buzele lui îi atingeau pielea. Îmi pare rău că te-am întrerupt. Ar fi trebuit să mai aștept. Nu-ți face probleme. Terminasem oricum. Paul și-a închis laptopul. Hai să mergem dincolo! Ce voiai să vorbim, a întrebat-o după ce s-au așezat pe canapea? Agata și-a lăsat capul pe umărul lui și i-a spus încet la ureche. Deși nu mai era nimeni să-i audă. Îți amintești când am vorbit despre ce vom face după nuntă? Paul i-a zâmbit din nou. La ce te-ai mai gândit? Mi-ai promis că vom pleca din București dacă o să-mi doresc în continuare. Să înțeleg că nu te-ai răzgândit? Nu reușesc deloc să mă acomodez. Iartă-mă! Nu am pentru ce să te iert. E și dorința mea. Serios? Doar așteptam compania potrivită. Singur nu m-aș fi încumetat. Deci ești de acord? Nu mă păcălești? Vom pleca de a doua zi dacă îți dorești. Agata i-a sărit de gât și l-a sărutat pe toată fața. Apoi s-a ridicat dintr-un salt de pe canapea. Îi venea să țopăie de bucurie. Dar și-a dat seama că nu era un gest potrivit cu noul statut de logodnică. S-a uitat spre el jenată de reacția euforică. Dar când l-a privit în ochi s-a liniștit. Paul era fericit. Atât de fericit încât nu-i venea nici să recunoască. Se trezea în fiecare zi cu teama să nu strice nimic. Avea impresia că nu merită bucuria pe care o trăia de aproape un an. Nu s-ar fi completat la fel de bine nici dacă ar fi creat-o el însuși. Și-ar fi dorit să fie chiar opusul lui Pigmalion. Să o influențeze cât mai puțin cu vorbele și gesturile lui. Să o țină cât mai departe de lumea sa. Și de toate complicațiile pe care le-ar fi adus în viața ei. În simplitatea Agatei descoperise o profunzime mai adâncă decât a celor mai sofisticate anturaje pe care le frecventase. O ținea numai pentru el. Ca într-un mediu protejat. În care să nu simtă vreo obligație de a fi altfel decât era natural. I se părea o minune că nu se contaminase deja. Că nu recepta presiunea de a bifa fiecare bornă a generației sale.
Mă duc să-ți fac ceva de mâncare, i-a spus din mers. Ar fi preferat să mai rămână o vreme în brațele sale. Dar știa că era felul ei de a-i mulțumi. A avut un moment impulsul să se întindă după telefon. Așa cum ar fi făcut în trecut pentru a-și ocupa fiecare minut liber. Dar s-a oprit cu mâna în aer. S-a așezat mai confortabil pe canapea. Și-a lăsat capul pe spate. A închis ochii și a încercat să-și golească mintea de gânduri. A auzit-o ca prin somn când s-a întors cu o farfurie de clătite. Simțise deja mirosul. Dar tot s-a prefăcut surprins ca să o bucure și mai tare. Au mâncat împreună privindu-se unul pe celălalt. Televizorul ajunsese mobilă de la o vreme. Locul filmului de seară fusese luat de lecturi cu voce tare. Își citeau unul altuia până adormeau printre cărțile risipite în pat. Uneori o ruga să-i cânte la chitară. Se fâstâcea mereu de rușine și ceda numai după multe insistențe. I se părea că nu are voce. Dar el ar fi ascultat-o ore în șir. Așa se și îndrăgostise. Mersese în vizită la cel mai bun prieten din copilărie. Nu o mai văzuse de când era la grădiniță și el în liceu. Nu îi auzise când intraseră și își continuase spectacolul. Audiența era compusă din cățelul și pisica familiei. Ascultau și animalele cuminți de parcă își uitaseră vrajba ancestrală. S-a înroșit toată când a realizat că o urmăreau din ușă. Sora mea, i-a prezentat-o Cazimir. Poate ți-o mai amintești. Cum aș fi putut să o uit. Și atunci ne întâmpina de la școală tot cântând. Agata s-a înroșit și mai tare. Poate ți-l mai amintești și tu pe Paul, i-a spus Cazimir. Dar era prea mică să-l mai țină minte. L-a reținut însă acum și nu i-a mai putut uita zâmbetul. I se păruse trist. Iar când i-a întins mâna era rece. A simțit un fior prin tot corpul după ce l-a atins. Dar cel mai mult o impresionaseră ochii. O privise de parcă îi cerea ajutorul. Nu se mai gândea decât cum să-l vadă din nou. Până la urmă și-a făcut curaj. A mers la fratele ei și l-a întrebat când îl mai cheamă în vizită. Cazimir a înțeles și ce nu voia să-i spună. Îi observase tulburarea de la prima întâlnire. I-a zâmbit cu subînțeles și i-a propus să-l invite la masă. Sora mea s-a făcut mare, a tachinat-o întreaga zi. Agata nu a înțeles ce voia să spună. Și nu i-a venit nici să-l întrebe. Era prea ocupată să gătească.
Și o să avem și animale? O să-ți iau tot ce ți-am promis. Atunci vreau cel puțin doi câini și trei pisici. Știu că n-ai vrea să le primești în casă. Dar sunt sigură că o să te răzgândești când se va face frig. Nu o să te lase inima să le privești de la fereastră cum tremură. Vreau și o oaie, îi amintea mereu și o bufnea râsul. Sunt foarte simpatice. O să le cânt în fiecare zi. Vreau să avem și cea mai frumoasă grădină. O să mâncăm toata vara din recolta noastră. Voi pune multe roșii că sunt preferatele tale. Poate facem și conserve pentru iarnă. Ce o să mai ningă acolo. Dar până atunci abia aștept să mă tăvălesc prin iarbă. Și cât de bine se vede muntele din curte. O să ne uităm la el când ne bem cafeaua pe terasă. Apoi tu o să lucrezi și eu mă voi plimba prin pădure. Voi lua și câinii după mine și o să culeg flori pentru acasă. Oare nu e și vreun râu prin apropiere? Ce frumos ar fi să facem baie vara. Să mergem la picnic pe malul lui în fiecare sâmbătă. Continua ore întregi dacă ar fi lăsat-o. Și de obicei nu o întrerupea. Visa cu ochii deschiși la viitorul pe care și-l construiau împreună. El trecuse de vârsta la care își mai permitea fantezii. Dar se inspira din imaginația ei. Avea destulă pentru amândoi și începuse să prindă gustul. Devenise și el conștient de transformare. Astfel de planuri l-ar fi făcut să izbucnească în hohote pe vremuri.
Și totuși de la un timp i se părea cam îngândurată. Se trezea uneori noaptea și o găsea ridicată pe marginea patului. Ce s-a întâmplat, o întreba? Îmi era sete, îi răspundea de fiecare dată. Și se cuibărea la loc în brațele lui. Dar o vedea că rămâne cu ochii deschiși multă vreme. Ca și cum ar fi obsedat-o un gând. Sau poate ce-și mai amintea dintr-un vis. Nu a insistat cu întrebările. Știa că nu va rezista prea mult să-i ascundă ce se petrecea în capul ei. Simt că dacă mai amânăm se va întâmpla ceva rău, i-a spus până la urmă. Trecuseră încă trei luni de când se hotărâseră să se mute. Mai erau doar alte trei până la nuntă. Dar Agata insista să plece mai devreme. Nu putea să-i explice de ce. Nu-și explica nici el de unde atâta grabă. Nu aveau nimic pregătit. Casa era în renovare. Mai dura până se termina lucrul. Ne mutăm într-o singură cameră, îi răspundea. Nu avem nevoie de mai mult pentru început. Dar lui nu îi era de ajuns. Voia să fie totul aranjat din primul moment. Să treacă nunta. Să închirieze apartamentul. Argumentele erau de partea lui. Deși uneori parcă îl cuprindea și pe el sentimentul că ar trebui să plece. Să o asculte chiar dacă părea să nu aibă niciun sens. Nu a făcut-o totuși. A convins-o să respecte planul inițial. De parcă era una dintre strategiile de comunicare pe care le vindea clienților. Agata se schimba cu fiecare zi pe care o petrecea în București. Era tot mai absentă. Chiar dacă la fel de atentă cu el. Reacționa numai când îl auzea ridicându-se de la birou. După care se adâncea iar în gânduri. Îl întâmpina cu aceleași îmbrățișări și săruturi. Dar o simțea cu mintea în altă parte. Se precipita să-și termine lucrul. Să-i pregătească vreo nouă surpriză. Să fie totul ca înainte. Dar nu făcea decât să se agite și mai tare. Paul a găsit-o într-o zi plângând în baie. Și-a șters imediat lacrimile și s-a prefăcut ocupată. Nu a recunoscut nimic. Nu a insistat nici el cu întrebările din nou. Îi era teamă să nu se lase înduplecat. Evita până și să mai deschidă subiectul.
Într-o noapte s-a trezit în niște zgomote puternice. Agata era deja trează. Se uita spre ea și nu înțelegea de ce nu reacționează. Ce se întâmplă, a întrebat-o? E timpul să plecăm, i-a răspuns liniștită. S-a auzit încă o bubuitură. Zgomote de avioane care treceau la mică distanță. Pornise și o alarmă. A luat-o de mână și au mers spre ușă. S-a întors să se uite pe geam. Să știe ce-i așteaptă afară. Și a văzut câteva blocuri în flăcări. Cerul era brăzdat de rachete. Se auzeau țipete din stradă. Mașini de poliție și ambulanțe. Pe bulevard trecea un tanc. Când s-a întors spre Agata a observat că avea ochii în lacrimi. Îl urmărea resemnată de parcă mai trăise o dată totul. Și ar fi știu deja ce se întâmplă. Hai să ieșim odată, s-a răstit enervat de pasivitatea ei! A tras-o de mână și au coborât scările în alergare. Când au ajuns în holul de la intrare era plin de vecini. Paul nu se mai gândea decât la casa lor de la țară. Și la cât insistase Agata să se mute mai devreme. Proiectilele cădeau tot mai aproape. Avea senzația că nu mai poate amâna niciun minut plecarea. Mergem la mașină și fugim din București, i-a spus. Agata nu i-a răspuns nimic. Doar i-a zâmbit la fel de trist ca el în prima zi. Și l-a urmat fără să se împotrivească. A luat-o iarăși de mână și au trecut printre oameni. Dar cum au ieșit pe ușă s-a auzit o nouă explozie și a simțit o lovitură puternică la cap. Și-a revenit după câteva secunde și a realizat că încă o ținea de mână. A strâns-o mai tare și era inertă. Ar fi vrut să o tragă mai departe după el. Să-și continue drumul și să o salveze. Dar când s-a risipit praful nu i se mai vedea decât brațul. Restul era sub bucățile căzute din bloc. A încercat să le dea la o parte. Dar erau prea grele. A strigat după ajutor. Dar era prea târziu. Paul nu-și mai dorea decât să aibă aceeași soartă.
A rămas lângă trupul ei până s-a făcut dimineață. Fără nicio grijă pentru ce se întâmpla în jurul lui. La un moment dat au ieșit niște vecini să-l tragă înăuntru. Dar a țipat să-l lase în pace și i-a trimis înapoi. A continuat să o țină de mână până s-a terminat atacul și au scos-o dintre dărâmături. Doar fața îi mai rămăsese intactă. Își păstrase aceeași expresie de resemnare senină. I-a închis ochii. A sărutat-o pentru ultima oară și i-a cerut iertare. Apoi s-a prefăcut că avea nevoie de ajutorul unui soldat să-l ridice. I-a furat pistolul când s-a aplecat spre el și s-a împușcat în tâmplă.