Oare ce gânduri îi trec prin minte, se întreba Ștefan? Își ridicase privirea spre el și îi zâmbea cu toată fața. Venise să-și petreacă seara împreună. Îi ceruse chiar și o carte să citească amândoi. El nu mai citise nimic de când intrase pe ușă. Se prefăcea că își continuă lectura. Dar nu-și mai putea lua ochii de la Elena. O urmărea pe ascuns cum întoarce pagină după pagină. Cum își schimbă expresia la fiecare turnură de evenimente. O privea cum stă întinsă pe canapea. Acoperită până la mijloc cu o pătură. Cu părul strâns la spate. Niște dulciuri pe masă și o cană de ceai în mână. Și avea senzația că trăiește o scenă din manuscrisele lui abandonate. În care își proiectase toate fanteziile pe care nu i le putuse satisface realitatea. Și-ar fi dorit să fie ultima pagină pe care avea să o mai scrie.
Vrei să ne uităm la un film, a întrebat-o după un timp. Nu a mai rezistat să nu se apropie. Voia să o strângă în brațe. Să o alinte. Îi venea să o sărute pe tot corpul. Să muște din carnea ei moale. Era ca o jucărie din pluș în mâinile lui aspre. Întregul chip îi exprima numai dragoste. Nu vedea nicio urmă de îndoială. Nicio umbră. De parcă lumina îi venea din interior. Avea senzația că strălucește în obscuritatea casei lui. Ca o sursă naturală de lumină caldă într-un mediu artificial și rece. Dar cum să ajungă și la inima lui bătrână? Care bătuse până atunci în ritmul ei regulat. Din ce în ce mai lent cu fiecare an. Până avea să se oprească definitiv. Cum să regleze aritmia puseurilor sentimentale? Excesul de bătăi pe minut. Și valurile de sânge pe care le răspândesc în organism. Uneori avea senzația că e un corp străin pe care i-l implantase cineva în piept. Și ale cărei secreții îi otrăveau trupul pentru a-l fragiliza și manipula după voie. Simțea că pierde controlul asupra propriilor membre. După ce îl pierduse și asupra gândurilor.
Și totuși nu are cum să dureze, își tot spunea în absența ei. Și mintea i se umplea de premoniții sumbre. Se imagina pus în situațiile în care îi văzuse pe atâția. Își amintea de comportamentul altor fete față de prietenii lor. Gesturile de sfidare prin care încercau să-l impresioneze. Cât de ușor le-ar fi putut face să renunțe la o relație de ani de zile pentru numai câteva nopți cu el. I se făcea jenă când observa privirile indecente ale consoartei vreunui prieten. Cum să mai poată avea încredere în cineva, se întreba? Dacă experiențele din trecutul lui îi demonstrau contrariul. Cum ar putea să le ignore? Și de ce ar fi relația lor altfel? Cât o să dureze până își va schimba și ea atitudinea? Până se va instala rutina din care va dori să evadeze alături de altcineva. Și de ce să mai aștepte când ar putea să încheie lucrurile de acum? Înainte de a se trezi că flirtează cu alții pe la spatele lui.
Într-o seară l-a anunțat că iese în oraș cu niște prieteni. Se aștepta să-l invite și pe el. Dar nu a făcut-o. I-a scris în schimb toată noaptea. I-a trimis poze și clipuri. Se distra foarte bine fără el. Nu-i simțea deloc lipsa. Și nici nu pretindea că ar fi altfel. A rămas până dimineața. Ștefan s-a prefăcut că doarme de la un punct. Dar nu a putut să închidă un ochi până nu a știut-o acasă. A reușit să o întâmpine cu zâmbetul pe buze a doua zi. Deși se trezise după numai câteva ore de somn cu o senzație de mahmureală. De parcă și el ar fi băut. Au mai urmat și alte nopți albe care s-au consumat după același scenariu. Urma și primul sfârșit de săptămână pe care aveau să-l petreacă separat. În mintea lui Ștefan se confirmau cele mai pesimiste ipoteze. Nu o suspecta de nimic. Altceva decât o tendință de a se întoarce la fosta ei viață. Din care el nu făcuse parte. Și nu părea să poată face nici în viitor.
A plecat vineri dimineața cu avionul. Prima zi a decurs normal. I-a scris permanent cum avea obiceiul. Dar sâmbătă a dispărut o jumătate de zi. Pentru Ștefan au fost cele mai lungi ore din viața lui. Refuza să-i scrie primul sau să o sune când era cu alte persoane. Nu a făcut-o nici atunci. I-a scris tot Elena după multe ore de așteptare de parcă nu se întâmplase nimic. A fost prima dată când nu a mai reușit să mențină aparențele. Se distingea în vocea lui ștearsă. Se înțelegea din răspunsurile lui monosilabice că îl deranjase absența ei prelungită. După ce tot ea îl obișnuise cu o prezență aproape sufocantă. Se simțea în același timp penibil. Și nu-i venea să-i divulge motivele indispoziției lui. Dar observa cum atenția Elenei începea să se disipeze cu fiecare lună care trecea. În timp ce dinamica relației evoluase tocmai în sens opus pentru el. Se dedicase treptat vieții de cuplu. Parcă nu mai știa nici ce să facă cu timpul pe care nu i-l acorda ei.
Elena s-a simțit jignită de suspiciunile lui. A fost prima dată când l-a tratat cu ostilitate. L-a sunat târziu. Când s-a retras pentru moment în camera de hotel. Se comporta de parcă îndeplinea numai o formalitate. Urcase doar să-și schimbe ținuta și pleca înapoi la petrecere. Lui Ștefan îi pulsau tâmplele de tensiune. A fost și prima dată când a simțit o durere în vârful capului. Și-a dus mâna să verifice și s-a înțepat în ceva ascuțit. Începuse să-i curgă sânge din buricul degetului. S-a uitat în oglindă și părea să-i fi ieșit un ac prin piele. A încercat să-l smulgă. Dar nu a reușit. N-a făcut decât să-și mai provoace și alte răni. S-a hotărât apoi să-l taie cu o foarfecă. S-a pipăit și încă se mai distingea urma. Parcă mai simțea și altele sub piele gata să iasă. Elena nu i-a mai dat mesajul obișnuit de somn ușor. I-a scris el într-un final. Dar nu i-a răspuns până dimineața. Pentru Ștefan a urmat încă o noapte albă în care i-au rulat din nou în minte toate scenariile.
L-a prins somnul când se luminase deja afară. Dar s-a trezit repede și nu a mai putut să adoarmă. Îi reveneau aceleași gânduri obsedante cum deschidea ochii. Și se zvârcolea în pat până se încumeta să se ridice. Și-a verificat telefonul și încă nu primise niciun mesaj de la ea. Deși fusese activă cu o oră înainte. Nici măcar nu îl citise pe al lui. A simțit din nou o durere de cap. Și-a dus iarăși mâna să verifice și îi ieșise un nou ac. Când s-a întors de la baie avea senzația că o să-i apară și altele. Dar și-a verificat telefonul și îi răspunsese în sfârșit. Își cerea scuze că e prinsă cu organizarea drumului. Și îi spunea că îl va suna când pleacă spre aeroport. Ștefan s-a mai liniștit. Deși se temea de cum o să decurgă revederea lor. Parcă nici nu-și mai dorea să se întoarcă atât de repede. Ar mai fi vrut un răgaz să repare ce stricase. Să-i risipească impresia jalnică de iubit paranoic.
Elena s-a întors totuși în acea seară. A trecut pe acasă să-și lase bagajele și a venit la el să rămână peste noapte. Se comportau de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Dar nu se mai priveau la fel ca înainte. Elena și-a petrecut seara mai mult pe telefon. În conversații cu noile cunoștințe de peste weekend. A început să-i povestească despre cum s-au distrat. Îi revenea euforia de câte ori își amintea. Și zâmbea cu gândul în altă parte. Îi arăta poze cu noua gașcă. Continua în același timp să vorbească și cu ei. Să râdă cu ochii în ecran. Dar Ștefan nu era deloc amuzat. La un moment dat a simțit din nou durerea de cap. Mai intensă ca până atunci și în mai multe locuri. A verificat pe ascuns și îi ieșiseră câteva ace deodată. S-a dus să le taie. Dar l-a strigat să termine mai repede. Și i-a scăpat unul.
S-au așezat devreme la somn. Elena s-a întins să-l sărute de noapte bună. Și a tresărit când l-a atins pe frunte. Și-a pipăit buza și îi curgea sânge. Se înțepase în acul pe care uitase să-l taie. Ștefan a încercat să-l ascundă. Dar nu s-a lăsat până nu a verificat ea însăși. A urmat o conversație lungă pe care au continuat-o și a doua zi. Elena insista să meargă la doctor. Ștefan încerca să-i explice că nu e o problemă medicală. Atunci mergi la psiholog, i-a replicat exasperată. Ștefan a privit-o ofensat și i-a cerut să închidă subiectul. Era problema lui și o va rezolva cum va considera de cuviință, a răbufnit din orgoliu. A fost prima lor ceartă. Când a trântit ușa în urma ei a simțit că se umple iarăși de ace.
S-a hotărât cu greu să facă primul pas. Și a sunat-o după câteva ore să o împace. Se mai liniștise și ea. Așa că au stabilit să-și petreacă din nou seara împreună. Au ieșit să mănânce în oraș. Au mai băut un pahar într-un club. Și s-au întors la el să rămână peste noapte. Totul părea să fi revenit la normal între ei. S-au retras în dormitor. Elena i-a strecurat o mână în pantaloni. Ștefan i-a dat bluza jos. O privea cum geme cu ochii închiși. Oare la ce se gândește, s-a întrebat din nou? După care și-a imaginat-o pentru o secundă în brațele altcuiva. S-a oprit și nu a mai putut să continue. S-a ridicat și s-a așezat pe marginea patului. Elena s-a apropiat de el și l-a mângâiat prin păr. Ce s-a întâmplat, l-a întrebat? Nimic, i-a răspuns. Dar nu-i mai dispărea imaginea din minte. A simțit din nou durerea. Și apoi s-a auzit un țipăt. A aprins lumina și a văzut-o cu mâna plină de sânge. Avea degetele perforate de ace.
A mers singură la baie. Nu l-a lăsat să o ajute. S-a bandajat cum a putut să-și oprească sângerarea. S-a îmbrăcat și a plecat spre casă în mijlocul nopții. Nu l-a lăsat nici măcar să o conducă. Dacă nu îți rezolvi problema nu mă mai întorc, i-a spus înainte să intre în lift. Și totuși a revenit după trei zile. Îl căutase toată seara. Era rândul ei să facă primul pas. Dar nu-i mai răspunsese la niciun mesaj. La telefon suna mereu în gol. A plecat spre el într-un final. Cu sentimentul că se întâmplase ceva cu Ștefan. Nu i-a răspuns nici la interfon. Dar i-a deschis un vecin. A urcat la etaj și a găsit apartamentul descuiat. L-a strigat din hol. Și tot nu a întâmpinat-o nimeni. Se auzeau doar niște zgomote din bucătărie. Când a deschis ușa i-a fugit un arici printre picioare. A ieșit pe ușa de la intrare. S-a rostogolit pe trepte. Și s-a făcut dispărut în ghenă.