Oare ce gânduri îi trec prin minte, se întreba Ștefan? Își ridicase privirea spre el și îi zâmbea cu toată fața. Venise să-și petreacă seara împreună. Îi ceruse chiar și o carte să citească amândoi. El nu mai citise nimic de când intrase Elena pe ușă. Se prefăcea că își continuă lectura. Dar nu-și mai putea lua ochii de la ea. O urmărea pe ascuns cum întoarce pagină după pagină. Cum își schimbă expresia la fiecare răsturnare de situație. O privea cum stă întinsă pe canapea. Acoperită până la mijloc cu o pătură. Cu părul strâns la spate. O farfurie cu prăjituri și o cană de ceai fierbinte pe masă. Și avea senzația că trăiește o scenă din manuscrisele lui abandonate. În care își proiectase fanteziile pe care nu i le putuse satisface realitatea. Și-ar fi dorit să fie și ultima pagină pe care o scrie.
Vrei să ne uităm la un film, a întrebat-o după un timp? Nu a mai rezistat să nu se apropie. Voia să o strângă în brațe. Să o alinte. Îi venea să o sărute pe tot corpul. Să muște din carnea ei moale. Era ca o jucărie din pluș în mâinile lui aspre. Întregul chip îi exprima numai dragoste. Nu se vedea nicio urmă de îndoială. Nicio umbră. De parcă lumina îi venea din interior și nu din afară. Dar cum să ajungă și la inima lui îmbătrânită? După ce bătuse până atunci în ritmul ei regulat. Din ce în ce mai lent cu fiecare an. Până avea să se oprească definitiv. Cum să regleze aritmia puseurilor sentimentale? Excesul de bătăi pe minut și valurile de sânge pe care le răspândesc în organism. Avea uneori senzația că e un corp străin pe care i-l implantase cineva în piept. Și ale cărei secreții îi otrăveau trupul pentru a-l vulnerabiliza și manipula după voie. Simțea că pierde controlul asupra propriilor membre. După ce îl pierduse de mult și asupra gândurilor.
Și totuși nu are cum să dureze, își repeta când rămânea singur. Iar mintea i se umplea imediat de premoniții sumbre. Se imagina în situațiile pe care le detesta la alte cupluri. Își amintea de comportamentul altor fete. Dintre care unele îi deveniseră și iubite. Gesturile de sfidare menite să-l impresioneze. Prin care își umileau partenerii de față cu amantul. Cât de ușor le putea convinge să renunțe la o relație de ani de zile. Fie și numai pentru câteva nopți împreună. I se făcea și lui jenă de privirile indecente ale consoartelor unor amici. Cum să mai pot avea încredere în cineva, se întreba retoric? Din moment ce întregul lui trecut îl punea în gardă. Cum să-și ignore propriul istoric? Și de ce ar fi relația lor altfel? Cât o să dureze până își va schimba și ea atitudinea? Până se va instala rutina din care va dori să evadeze cu o persoană nouă. Și mai ales pentru ce să aștepte? Dacă știa deja cum vor evolua lucrurile. De ce să nu le încheie mai repede? Înainte să flirteze cu alții pe la spatele lui.
Într-o seară l-a anunțat că iese în oraș cu niște prieteni. Se aștepta să-l invite și pe el. Dar nu a făcut-o. I-a scris în schimb toată noaptea. I-a trimis clipuri și i s-a părut că se distrează la fel bine fără el. Nu părea să-i simtă deloc lipsa și nici nu pretindea că ar fi altfel. A rămas până dimineața în club. Ștefan s-a prefăcut că doarme de la un punct. Dar nu a putut să închidă un ochi până nu a știut-o acasă. A reușit totuși să o întâmpine cu zâmbetul pe buze. Când l-a vizitat a doua zi. Deși se trezise după numai câteva ore. Cu o senzație puternică de mahmureală. De parcă el ar fi băut și nu Elena. Au mai urmat și alte nopți albe care s-au consumat după același scenariu. Urma și primul sfârșit de săptămână pe care aveau să-l petreacă separat. În mintea lui Ștefan se confirmau cele mai pesimiste așteptări. Nu o suspecta de nimic. Altceva decât o tendință de a se întoarce la fosta ei viață. Din care el nu făcuse parte. Și nu părea că va face nici în viitor.
A plecat vineri dimineața și prima zi a decurs normal. I-a scris permanent cum avea obiceiul. Dar sâmbătă a dispărut complet o jumătate de zi. Pentru Ștefan au fost cele mai lungi ore din viața lui. Evita să-i scrie primul sau să o sune când era cu alte persoane. Nu a făcut-o nici atunci. L-a sunat tot Elena după multe ore de așteptare. De parcă nu se întâmplase nimic. A fost prima dată când nu a mai reușit să mențină aparențele. Se distingea în vocea lui ștearsă. Se înțelegea din răspunsurile monosilabice că-l deranjase absența ei prelungită. După ce tot ea îl obișnuise cu o prezență aproape sufocantă. Se simțea în același timp penibil și nu-i venea să-i divulge motivele. Dar nu mai reușea nici să-și ignore starea mizerabilă. Atenția Elenei se disipa cu fiecare lună care trecea. În vreme ce relația evoluase invers pentru el. Se dedicase treptat vieții de cuplu. După reticența de la început. Și parcă nu mai știa nici ce să facă cu timpul. Atunci când nu și-l petrecea în compania ei.
Elena s-a simțit jignită de suspiciunile lui. Chiar dacă nu le verbalizase. A fost prima dată când l-a tratat cu ostilitate. L-a mai sunat o singură dată. Târziu în noapte. Când s-a retras pentru câteva minute în camera de hotel. Se comporta de parcă îndeplinea doar o formalitate. Urcase numai să-și schimbe ținuta. Și se pregătea să plece înapoi la petrecere. Lui Ștefan îi pulsau tâmplele de tensiune. A fost și prima dată când a simțit o durere în vârful capului. Și-a dus mâna să verifice. Și s-a înțepat în ceva ascuțit. Atât de tare încât îi curgea sânge din buricul degetului. A mers să verifice în oglindă. Și părea să-i fi ieșit un fel de ac prin piele. A încercat să-l smulgă cu mâna. Doar că nu a reușit nici să-l clintească. Nu a făcut decât să-și mai provoace și alte răni. S-a hotărât apoi să-l taie cu o foarfecă. Dar încă i se mai distingea urma când s-a pipăit după. Parcă mai simțea și altele sub piele. Gata să iasă la suprafață. Elena nu i-a mai dat nici mesajul obișnuit de somn ușor. Începuse să se îngrijoreze. Așa că și-a călcat pe inimă. I-a scris el într-un final. Și a regretat de cum îl trimisese. Nu a primit răspuns până dimineața. Pentru Ștefan a urmat încă o noapte albă. În care i-au rulat în minte cele mai negre scenarii.
L-a prins somnul abia când se luminase afară. Dar s-a trezit repede și nu a mai putut să adoarmă. I-au revenit aceleași gânduri obsedante de cum a deschis ochii. Și-a verificat telefonul și încă nu primise niciun mesaj de la ea. Deși fusese activă cu o oră înainte. Nici măcar nu-l citise pe al lui. I-a crescut tensiunea și a simțit din nou o durere în cap. Și-a trecut mâna prin păr și îi ieșise un nou ac. A mers la baie să-l taie. Dar când s-a întors avea senzația că o să-i apară și altele. S-a mai liniștit numai după ce și-a verificat iarăși telefonul și îi răspunsese în sfârșit. Își cerea scuze că e prinsă cu organizarea drumului. Și îi promitea că-l sună când pleacă spre aeroport. Ștefan s-a bucurat la gândul că se întoarce. Dar se temea de cum o să decurgă revederea. Parcă nu-și mai dorea nici să ajungă atât de repede. Ar fi vrut un răgaz să repare ce stricase. Să-i risipească impresia jalnică din ultimele zile.
Elena s-a întors totuși în acea seară. A trecut pe acasă să-și lase bagajele. Și a venit la el să rămână peste noapte. Se comportau de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Dar nu se mai priveau la fel ca înainte. Și-a petrecut timpul mai mult pe telefon. În conversații cu noile cunoștințe de peste weekend. A început la un moment dat să-i povestească. Și i-a revenit euforia din excursie. Zâmbea absentă când îi arăta pozele cu noua gașcă. De parcă rămăsese cu gândurile acolo. Se tot întrerupea să le răspundă la mesaje. Râdea cu ochii în ecran la conversațiile din grupuri. Dar Ștefan nu se amuza deloc. La un moment dat a simțit iarăși durerea. Mai intensă ca până atunci și în mai multe locuri. A verificat pe ascuns și îi ieșiseră câteva ace deodată. A fugit repede la baie și s-a grăbit să termine ca să nu-l prindă. Dar l-a chemat devreme la somn din dormitor.
Ștefan s-a așezat lângă ea în pat. Numai că s-a întors cu spatele. Elenei îi revenise buna dispoziție și a vrut să-l împace. Așa că s-a întins să-l sărute de noapte bună. Și a simțit o durere când l-a atins cu buzele. S-a pipăit speriată și îi curgea sânge. Se înțepase într-un ac pe care uitase să-l taie. Ștefan a încercat din nou să-l ascundă. Să improvizeze o scuză. Dar nu s-a lăsat până nu a verificat ea însăși. Și i-a povestit totul. A urmat o conversație lungă pe care au continuat-o și a doua zi. Elena insista să meargă la doctor. El încerca să-i explice că nu e o problemă medicală. Atunci mergi la psiholog, i-a replicat exasperată. Ștefan a privit-o ofensat și i-a cerut să închidă subiectul. E problema mea și o voi rezolva cum consider de cuviință, a răbufnit din orgoliu. A fost prima lor ceartă de când erau împreună. Elena s-a ridicat nervoasă să plece. Când a trântit ușa în urma ei a simțit că se umple iarăși de ace.
S-a hotărât cu greu să facă primul pas. Și a sunat-o după o vreme să o împace. Se mai calmase și ea. Așa că au stabilit să-și petreacă și următoarea seară împreună. Au ieșit să mănânce la un restaurant. După care au mai băut un pahar într-un club. Și s-au întors să rămână la el peste noapte. Totul părea să fi revenit la normal între ei. S-au retras în dormitor cum au ajuns. Elena i-a desfăcut cureaua și i-a strecurat o mână în pantaloni. Ștefan i-a scos rochia și a sărutat-o pe sâni. O privea cum geme cu ochii închiși. În lumina care venea din stradă. Când s-a întrebat din nou la ce se gândește. Înainte să și-o imagineze pentru o secundă în brațele altuia. I-a fost de ajuns să nu mai poată continua. S-a ridicat și s-a așezat pe marginea patului. Elena s-a apropiat de el și l-a mângâiat prin păr. Ce s-a întâmplat, l-a întrebat? Nimic, i-a răspuns. Dar nu-i mai dispărea imaginea din minte. A simțit iarăși durerea și apoi s-a auzit un țipăt. Când a aprins becul era plină de sânge. Îi perforase și ei degetele cu ace.
Elena a plecat singură la baie. Ștefan a încercat să o urmeze. Dar l-a dat afară și nu l-a lăsat să o ajute. Și-a oprit sângerarea și s-a bandajat cum a putut. Apoi s-a îmbrăcat și a plecat spre casă în mijlocul nopții. Nu i-a permis nici măcar să o conducă. Dacă nu îți rezolvi problema nu mă mai întorc, i-a spus înainte să intre în lift. Și totuși a revenit după trei zile. Îl căutase toată seara. Era rândul ei să facă primul pas. Dar nu-i mai răspunsese la niciun mesaj. La telefon suna mereu în gol. Așa că a plecat spre el într-un final. Cu sentimentul că se întâmplase ceva rău. Nu i-a răspuns nici la interfon. Dar i-a deschis în cele din urmă un vecin. A urcat la etaj și a găsit apartamentul descuiat. L-a strigat de câteva ori din hol și tot nu a întâmpinat-o nimeni. Se auzeau doar niște zgomote din bucătărie. Când a deschis ușa i-a fugit un arici printre picioare. A ieșit pe scară în alergare. S-a rostogolit pe trepte și a dispărut în ghenă printre gunoaie.