Se întinsese pe covorul din living și citea Inima noastră. Cu o mână ținea romanul. Cu cealaltă frământa o portocală ca pe o minge antistres. Simțea nevoia să-și descarce pe ceva nervii provocați de lectură. Și i-ar fi descărcat și pe cineva. Știa ea pe cine. Chiar pe cel care îi recomandase cartea. Înțelesese din primele capitole de ce insistase să o citescă. Evita să-i spună unele lucruri pentru a se feri de reacțiile ei impulsive. Așa că mai bine îi recomanda o carte. Sau un film să-i fie mai ușor să priceapă. Alteori îi povestea despre situații asemănătoare din fostele lui relații. Nu știa niciodată dacă erau reale sau inventate. Se concentra mai mult să-l prindă cu minciuna. Decât la ce ar fi trebuit să înțeleagă. Și tot ajungeau în final la o ceartă. Ultima se petrecuse în urmă cu două săptămâni. Nu mai vorbiseră de atunci. Nu sunase nici ea. Nu sunase nici el. Trântise ușa în urma ei când plecase. El, nu ea cum s-ar fi așteptat și Simina. A rămas șocată așteptând liftul. Nu îi era deloc caracteristic. Poate că întrecuse și ea măsura. Dar nu i-ar fi putut ierta niciodată gestul.
Era una dintre zilele în care îi simțea lipsa. Când avea tendința să se înconjoare cu lucruri de la el. Purta un tricou pe care i-l împrumutase după ce o prinsese ploaia. Și pe care refuzase să i-l mai returneze. Avea obiceiul să-și însușească tot ce-i plăcea din șifonierul lui. Asculta un playlist pe care i-l făcuse special. Deși nici măcar nu era genul ei. Nu se potriveau deloc în gusturi la muzică. De aici porniseră multe dispute de-a lungul relației. Era un permanent subiect de tachinări. Până și portocala o avea de la el. I-o adusese la ultima vizită și o păstrase de atunci. Aproape că putrezise între timp. Nu mai putea să o mănânce. Dar refuza și să o arunce. De parcă odată cu ea ar fi renunțat definitiv și la el.
A continuat totuși să citească. Se recunoaștea în Michele. Îl recunoaștea în André. Și îi devenea insuportabilă relația lor. Cu fiecare pagină îi reveneau stările din seara cu scandalul. Își amintea replicile lui. Se inflama din nou și îi dispărea orice urmă de regret. Când a venit Michele să-l caute pe André n-a mai putut continua lectura. A strâns portocala până a strivit-o între degete. Și a aruncat cu ea în perete. A contemplat un moment dezastrul pe care îl provocase. Dar nu avea nicio remușcare. S-a ridicat de pe jos. A lovit cu piciorul cartea și a plecat în dormitor să se îmbrace. Se hotărâse pe loc să iasă în oraș. Își propusese să-și petreacă weekendul în casă. Dar acum simțea că înnebunește dacă mai rămâne între pereții apartamentului. S-a îmbrăcat în grabă cu ce i-a venit la mână. Când s-a văzut în oglindă a realizat că o parte dintre haine erau de la el. Geaca i-o cumpărase de Crăciun. Ghetele de ziua ei. A ezitat dacă să-și ia și geanta pe care i-o făcuse cadou tot Luca. Doar că era singura care se asorta cu restul ținutei. Și-a pus și broșa pe care o primise cadou în Singapore. Prietenii glumeau că poate să o folosească și pentru autoapărare. Avea o tijă ascuțită în care se tăiase de multe ori. Dar nu ar fi oprit-o nimic să o poarte.
N-a fost nevoie decât să trimită niște mesaje. Și-a găsit imediat companie. Nu fusese niciodată o problemă pentru Simina. A unit două grupuri de prieteni. Erau trei fete și patru băieți. Ar fi trebuit să vină și un al cincilea. Dar nu a mai răspuns la apeluri chiar dacă inițial confirmase. Stabiliseră să se vadă direct în oraș. După ce îi ceruse un scurt răgaz să se pregătească. Nu avusese răbdare să-l mai aștepte. Era vecinul ei de la parter. Se cunoscuseră pe scara blocului. Și își descoperiseră cunoștințe comune. Erau cam de aceeași vârstă. Începuseră să-și bea cafeaua împreună. Chiar dinainte de cearta cu Luca. Nu știa nici ea de ce. Dar îi cam ascundea vizitele sale. Deși nu ar fi avut niciun motiv evident.
Au mers întâi la un restaurant. Băieților le era foame și se manifestau ca atare. În scurt timp deveniseră cea mai gălăgioasă masă. Nu aveau nevoie de prea multe pahare să se dea în spectacol. Mai ales pe stomacul gol. Intraseră și în competiție. Erau patru băieți la trei fete. Deci unul avea să rămână pe tușă. Așa că se întreceau să le impresioneze pe domnișoare. S-ar fi mulțumit cu oricare. Doar să nu fie cel care va pica de fraier. Simina își plimba atenția de la unul la altul. Și i se părea cam ridicolă surescitarea masculilor. Dar în același timp și flatantă. Trebuia să recunoască măcar pentru sine. Trecuse o vreme de când nu mai flirtase cu nimeni pe față. N-a mai durat mult și s-au format perechile. Prietena de lângă îi făcea cu ochiul complice. Vezi ce pierdeai dacă mai rămâneai în relația toxică, i-a spus la ureche. Siminei nu i-a picat deloc bine. Ar fi vrut să risposteze ca pe vremuri. Dar și-a amintit că nu mai avea în brațele cui să se refugieze. Așa că și-a înghițit cuvintele și a zâmbit fals. Nu dorea să provoace un conflict și să-și încheie seara devreme.
Se hotărâseră să meargă în altă parte. Dar încă mai deliberau unde. Fiecare venea cu altă idee. Pentru care insista până în pânzele albe. Au plătit nota și partenerul Siminei a plecat la baie. Dar s-a întors în aceeași stare de exaltare. Trecea în viteză printre mese și vorbea tare de la distanță. De teamă să nu-i fure atenția cel rămas pe lângă. Nu s-a mai uitat pe unde merge. Era cu ochii numai la ea. Și s-a împiedicat de geanta pe care o lăsase la piciorul scaunului. S-a răsucit în aer să nu o lovească. Și s-a izbit cu fruntea de masa vecină. Când s-a ridicat era deja plin de sânge. Își spărsese o arcadă. S-au repezit toți să-l ajute. Dar pentru el se terminase seara. A refuzat să-l însoțească vreun prieten la spital. L-au condus la taxi și i-au făcut cu mâna. Mai rămăseseră numai șase.
S-au întors în restaurant să-și ia hainele. Înlocuitorul s-a repezit să-i țină geaca. Dar a luat-o din cuier în grabă și s-a tăiat în broșa de la guler. Se umpluse și el pe loc de sânge. Și le provocase tuturor un déjà vu. Simina s-a simțit vinovată și l-a însoțit la baie. A încercat să-i oprească sângerarea cu niște șervețele. Dar nu avea nicio șansă. Tăietura era prea adâncă. Până la urmă s-a scuzat și a plecat și el. Când s-a întors la masă o priveau toți cu suspiciune. Mai rămăseseră numai cinci. Și vecinul încă nu-și arătase fața. L-a sunat din nou și nu a răspuns. I-a lăsat și câteva mesaje pline de reproșuri. Băieții s-au retras în conversații cu celelalte fete. Parcă evitau să interacționeze cu ea în orice fel. Se goliseră și scaunele din jurul Siminei. Începea să se simtă în plus. Dar nu era pregătită să se întoarcă acasă.
Încă mai deliberau unde să-și petreacă restul serii. Fetele o compătimeau că rămăsese fără partener. Și au lăsat-o pe ea să aleagă. Siminei îi venea să urle. Eventual într-un microfon. Așa că i-a rugat să meargă la karaoke. Au comandat niște beri. Dar simțea nevoia de ceva mai puternic. A plecat la bar după câteva guri. De unde s-a întors cu un rând de shoturi. Au urmat și altele. Pe la douăsprezece era deja amețită. După încă vreo oră a realizat că ar fi mai bine să plece. Înțelegea că era ultimul puseu de luciditate. Dacă îl ignor nu voi încheia bine noaptea, și-a spus în gând. Și a comandat pe loc un taxi să nu se răzgândească. Nu a încercat oricum nimeni să o oprească. Nici măcar fetele. Își doreau și ele puțină intimitate. Băieții nici măcar nu s-au oferit să o conducă. Nu s-au străduit nici să-și ascundă ușurarea. Deveniseră precauți la fiecare contact cu Simina. Le observase și ea expresiile de groază. Când îl invitase pe unul dintre ei la dans. Fugise de pe ring cum se terminase melodia. Însoțit de celălalt la o țigară.
I-a trecut orice urmă de euforie odată urcată în mașină. Ba chiar i-au revenit gândurile la el. Avea un sentiment straniu că plecase așa devreme. Cu atât mai mult cu cât era singură. Nu că n-ar fi avut obiceiul și până atunci să iasă separat. Mergea chiar mai des la petreceri fără Luca. Fusese unul dintre motivele lui de nemulțumire. Doar că obișnuia să mai urce la întoarcere și să doarmă împreună. Genul de concesie pe care el o considerase aproape o insultă. A trecut pe lângă blocul lui și era lumina aprinsă. Deci nu ieșise. Pentru un moment a avut impulsul să-i ceară șoferului să oprească. Dar și-a amintit de ceartă. De ușa trântită și cartea lovită cu piciorul. Ați spus ceva, a întrebat-o taximetristul? Nimic, mă scuzați, i-a răspuns Simina! Și s-a prefăcut ocupată cu telefonul până la destinație.
Când a intrat în casă a simțit mirosul puternic de portocală. Amestecat cu unul acru de parcă s-ar fi stricat cât lipsise. A deschis primul geam și a luat o cârpă să curețe mizeria lăsată în urmă. Bine că am plecat la timp din bar și nu voi avea de curățat și vomă, s-a amuzat cu voce tare. A privit de la depărtare spre locul faptei. Și i s-a părut că iese o lumină din podea. S-a apropiat cu grijă. Și a descoperit o spărtură acolo unde se rostogolise fructul eviscerat. Până și peretele de care se izbise era perforat în câteva locuri. S-a uitat prin crăpătură și ajunsese până în apartamentul vecinului. L-a văzut și pe el întins pe burtă în dreptul găurii. Cu trupul secționat de la mijloc și fața dizolvată într-o baltă.
Se pregătea de plecare după ce primise mesajul de la ea. Dar a observat că i se pătase tavanul. S-a gândit că l-a inundat Simina. N-ar fi fost prima dată. Și când a ridicat privirea i-au căzut niște picături pe frunte. A simțit o arsură puternică și același miros izbitor de portocală. S-a frecat disperat cu mâinile. Dar n-a făcut decât să le întindă pe toată fața. Îi intraseră și în ochi. Îi ardeau și palmele. După câteva secunde a leșinat de durere sub ploaia de acid. Care a continuat să cadă până l-a tăiat în două.