Se întinsese pe covorul din living și citea Inima noastră. Cu o mână ținea romanul. Cu cealaltă frământa o portocală ca pe o minge antistres. Simțea nevoia să-și descarce pe ceva nervii provocați de lectură. Și i-ar fi descărcat și pe cineva. Știa ea pe cine. Chiar pe cel care îi oferise cartea. Înțelesese din primele capitole de ce insistase să o citescă. Evita să-i spună anumite lucruri în față pentru că se ferea de reacțiile ei impulsive. Așa că mai bine îi recomanda o carte, un film uneori. Alteori îi povestea despre situații asemănătoare din fostele lui relații sau ale prietenilor. Nu știa niciodată dacă erau reale sau inventate. Se concentra mai mult să-l prindă cu minciuna decât la ce ar fi trebuit să înțeleagă. Și tot ajungeau în final la o ceartă. Ultima se petrecuse în urmă cu două săptămâni. Nu mai vorbiseră de atunci. Nu sunase nici Simina. Nu sunase nici el. Trântise ușa în urma ei când plecase. El, nu ea cum s-ar fi așteptat oricine îi cunoștea. A rămas șocată așteptând liftul. Nu îi era deloc caracteristic. Poate că întrecuse și ea măsura. Dar tot nu se putea scuza un asemenea gest din partea lui.
Era una dintre zilele în care îi simțea lipsa. Și avea tendința să se înconjoare de lucruri de la el. Purta un tricou pe care i-l împrumutase când o prinsese ploaia. Și nu i-l mai returnase. Avea obiceiul să-și însușească tot ce-i plăcea din șifonierul lui. Asculta un playlist pe care îl făcuse special pentru ea. Deși nici măcar nu era genul ei. Nu se potriveau deloc în gusturile muzicale. De aici porniseră multe alte dispute de-a lungul relației. Era un permanent motiv de contre. Până și portocala o avea de la el. I-o adusese la ultima vizită și o păstrase de atunci. Era cam putredă. Nu mai putea să o mănânce. Dar refuza și să o arunce. De parcă odată cu ea ar fi renunțat definitiv și la el.
A continuat să citească. Se recunoaștea în Michele. Îl recunoaștea în André. Și îi devenea insuportabilă relația lor. Cu fiecare pagină îi reveneau sentimentele din seara cu scandalul. Își amintea replicile lui. Se inflama din nou. Și îi dispărea orice urmă de regret. Când a venit Michele după André n-a mai putut continua lectura. A strâns portocala până a strivit-o între degete. Și a aruncat cu ea în perete. A contemplat un moment dezastrul pe care îl provocase. S-a ridicat. A lovit cu piciorul și cartea. Și a plecat în dormitor să se îmbrace. Se hotărâse pe loc să iasă în oraș. Își propusese să-și petreacă weekendul în casă. Dar acum simțea că înnebunește dacă mai rămâne singură între pereții apartamentului. S-a îmbrăcat în grabă cu ce i-a venit la mână. Când s-a văzut în oglindă a realizat că o parte dintre haine erau de la el. Geaca i-o cumpărase de Crăciun, ghetele de ziua ei. A ezitat dacă să-și ia și geanta pe care i-o făcuse cadou tot Luca. Dar era singura care se asorta cu restul ținutei. Și-a pus și o broșă pe care o primise cadou în Singapore. Prietenii glumeau că poate să o folosească și pentru autoapărare. Avea un vârf ascuțit în care se tăiase de câteva ori. Și totuși nu ar fi oprit-o nimic să o poarte.
N-a fost nevoie decât să trimită niște mesaje. Și-a găsit imediat companie. Nu fusese niciodată o problemă pentru ea. A unit două grupuri de prieteni. Erau trei fete și patru băieți. Trebuia să vină și al cincilea. Dar nu a mai răspuns la apeluri. După ce inițial confirmase. Stabiliseră să se vadă direct în oraș. Deși îi ceruse un scurt răgaz să se pregătească. Nu avusese răbdare să-l mai aștepte. Era vecinul ei de la parter. Se cunoscuseră pe scara blocului. Și își descoperiseră cunoștințe comune. Erau cam de aceeași vârstă. Începuseră să-și bea cafeaua împreună. Chiar dinainte de cearta cu Luca. Nu știa nici ea de ce. Dar îi cam ascundea vizitele sale. Deși nu ar fi avut niciun motiv evident.
Au mers întâi la un restaurant. Băieților le era foame. În scurt timp devenise cea mai gălăgioasă masă din local. Nu avuseseră nevoie de prea multe pahare să se dea în spectacol. Cum erau patru băieți la trei fete. Unul avea toate șansele să rămână pe tușă. Așa că se agitau să le impresioneze pe domnișoare. S-ar fi mulțumit cu oricare. Doar să nu rămână de fraieri. Dacă ar mai fi venit măcar și al cincilea. Ar fi avut companie și pierzătorul. Cu atât mai bine dacă era și bisexual. Simina își plimba atenția de la unul la altul. I se părea cam ridicolă surescitarea băieților. Dar în același timp flatantă. Trecuse ceva timp de când nu mai flirtase pe față cu nimeni. N-a mai durat mult și s-au format perechile. Una dintre fete s-a întors spre ea și i-a făcut cu ochiul. Vezi ce pierdeai dacă mai rămâneai în relația toxică, i-a spus la ureche. Siminei nu i-a picat deloc bine. Ar fi vrut să risposteze. Dar și-a amintit că nu mai avea în brațele cui să se refugieze. Și-a înghițit cuvintele și a zâmbit fals. Nu dorea să provoace un conflict și să-și încheie seara prematur.
Se hotărâseră să meargă în altă parte. Dar încă mai deliberau unde. Fiecare venea cu altă idee. Pentru care insista până în pânzele albe. Au plătit nota și partenerul Siminei a plecat la baie. S-a întors în aceeași stare de exaltare. Trecea în viteză printre mese și vorbea tare de la distanță. De teamă să nu se bage în seamă prietenul care rămăsese pe lângă. Nu s-a mai uitat pe unde merge. Și s-a împiedicat de geanta Siminei. Pe care o lăsase la piciorul scaunului. S-a răsucit în aer. A mai făcut câțiva pași în cădere. Și s-a izbit cu tâmpla de masa vecină. Când s-a ridicat era deja plin de sânge. Își spărsese o arcadă. S-au repezit toți să-l ajute. Dar era clar că se terminase seara pentru el. L-au condus la taxi. Mai rămăseseră numai șase.
S-au întors în restaurant să-și ia hainele. Pierzătorul s-a repezit să-i țină geaca să se îmbrace. Se comporta de parcă mai primise o șansă. A luat-o din cuier în grabă. Și s-a tăiat în broșa de la guler. Simina a încercat să-i oprească sângerarea abundentă. Se simțea vinovată și l-a însoțit la baie. Dar nu avea nicio șansă. Tăietura era prea adâncă. Până la urmă s-a scuzat și a plecat și el. Când s-a întors la masă o priveau toți cu suspiciune. Mai rămăseseră numai cinci. Și vecinul tot nu-și arătase fața. L-a sunat din nou și nu a răspuns. I-a lăsat și câteva mesaje pline de reproșuri. Băieții rămași s-au retras în conversații cu celelalte fete. Parcă evitau să interacționeze cu ea în orice fel. O tratau ca pe o piază rea. Se goliseră și scaunele din jurul ei. Începea să se simtă în plus. Dar nu era pregătită să se retragă.
Încă mai deliberau unde să-și petreacă restul serii. Fetelor le părea rău de Simina pentru tot ce se întâmplase. Și i-au convins pe băieți să o lase pe ea să aleagă. Simțea nevoia să urle. Eventual într-un microfon. Așa că i-a dus la karaoke. Au comandat niște beri. Dar parcă nu îi erau de ajuns. A plecat la bar și s-a întors cu un rând de shoturi. Au urmat și altele. Pe la douăsprezece era deja amețită. După încă vreo oră a realizat că ar fi mai bine să plece acasă. Înțelegea că era ultimul ei puseu de luciditate. Dacă o să-l ignore nu va încheia bine noaptea, își spunea în gând. Și-a dat pe loc comandă de taxi să nu se răzgândească. Nu a încercat oricum nimeni să o oprească. Nici măcar fetele. Ar fi vrut și ele puțină intimitate. Băieții nu s-au oferit să o conducă. Nu s-au străduit nici să-și ascundă ușurarea când i-a anunțat că pleacă. Deveniseră precauți la fiecare contact cu ea. Le observase și Simina expresiile de groază când îl invitase pe unul dintre ei la dans. Era să-l calce de câteva ori cu ghetele. Celălalt s-a fofilat până l-a lăsat în pace.
Când s-a urcat în mașină îi trecuse orice urmă de euforie. Ba chiar îi reveniseră gândurile la el. Avea un sentiment straniu că plecase așa devreme. Și mai ales singură. Nu că n-ar fi avut obiceiul și până atunci să iasă separat. Mergea chiar mai des la petreceri fără Luca. De altfel era unul dintre motivele lui de nemulțumire. Dar obișnuia să mai urce la întoarcere și să doarmă împreună. A trecut pe lângă blocul lui și era lumina aprinsă. Deci nu ieșise. Pentru un moment i-a revenit impulsul să-i ceară șoferului să oprească. Dar și-a amintit de ceartă. De ușa trântită. De cartea lovită cu piciorul. Ați spus ceva, a întrebat-o taximetristul? Nimic, mă scuzați, i-a răspuns Simina! Și s-a prefăcut ocupată cu telefonul până la destinație.
Cum a intrat în casă a simțit mirosul puternic de portocală. Amestecat cu unul acru. De parcă s-ar fi stricat cât lipsise. Și-a amintit că va trebui să curețe mizeria lăsată în urmă. Bine că am plecat la timp din bar și nu voi mai avea de curățat și vomă, s-a consolat cu voce tare. S-a uitat spre locul faptei și i s-a părut că iese o lumină din podea. Când s-a apropiat a descoperit că apăruse o gaură. Pe locul unde se rostogoliseră bucățile din fructul eviscerat. Până și peretele unde se izbise era perforat. S-a aplecat să se uite prin crăpătura din podea. Și a văzut că ajungea până în apartamentul vecinului. L-a văzut și pe el. Întins pe burtă în dreptul găurii. Cu fața dizolvată într-o baltă de acid. Și trupul secționat de la mijloc.
Se pregătea de plecare după ce primise mesajul de la ea. Când a observat că apăruse o pată de umezeală pe tavan. S-a gândit că l-a inundat vecina. Și când s-a apropiat să verifice i-au căzut niște picături pe frunte. A simțit o arsură puternică. Și același miros izbitor de portocală. A început să se frece cu disperare. Dar n-a făcut decât să le întindă pe toată fața. Îi intraseră și în ochi. Îi ardeau și palmele. După câteva secunde a leșinat de durere sub ploaia de acid. Care a continuat să cadă până l-a tăiat în două.