Cristi s-a întors brusc. Parcă simțise pe cineva în spatele lui. S-a rotit și a măsurat cu privirea întreaga cameră. Dar nu putea să vadă pe nimeni. Senzația nu-i dispăruse însă. Trecuseră deja câteva luni de când își făcuse simțită prezența. Avea sentimentul că e urmărit oriunde se afla în casă. Dacă citea pe fotoliul din living. Sau vedea un film de pe canapea. Când își punea un sandvici în bucătărie. Sau întindea niște rufe pe balcon. Parcă îi era și jenă să meargă la baie. Se ferea de posturi indecente. Și se înroșea când se trezea vorbind singur cu voce tare. Doar când ieșea în oraș îi mai pierdea urma. În rest era acolo de când se trezea și până la culcare. Într-o noapte chiar o visase. O simțise cum se lipește de spatele lui. Îl prinde în brațe. Și îl strânge până i se taie respirația. Îi zdrobește coastele și i se înfig în plămâni. Îi astupă arterele și îi pleznesc venele. Când și-a desprins mâinile s-a scurs pe podea. Ca o târâtoare nevertebrată. Ar fi trebuit să fie mort. Dar a descoperit că se poate trăi și fără inimă. A trecut de câteva ori peste el. Și l-a călcat în aceleași locuri ca să-i adâncească rănile. Să-l doară și mai tare. N-a îndrăznit nici să se vaite. Doar a udat parchetul cu lacrimi. Și le-a șters cu părul să nu o irite.
S-a trezit într-o baltă de transpirație. Se încălzise afară. Dar încă nu renunțase la pilotă. Nu putuse niciodată să doarmă neacoperit. Oricâtă căldură intra pe geam în zilele de vară. Să fi lăsat numai cearșaful, și-a reproșat nervos. Pentru că era nevoit să-și schimbe hainele în mijlocul nopții. Deși avusese oricum impulsul să aprindă lumina. Să risipească întunericul. Iar odată cu el să alunge și efectul visului. Dar când s-a ridicat i-a simțit încă o dată prezența în cameră. L-au trecut fiori pe șira spinării. Și a început să lovească peretele cu palmele. Până a nimerit într-un târziu întrerupătorul. Lumina s-a aprins. Dar l-a orbit. Și-a închis ochii la loc. Și parcă i-a văzut silueta în spatele pleoapelor. Doar un contur în vidul negru. A tresărit și a făcut un pas în spate. S-a împiedicat de noptieră și s-a dezechilibrat. Dar n-a mai ajuns ca în vis la podea. A simțit că l-a împins o mână spre pat. Și a căzut între perne. S-a uitat curios în jur. Și parcă îi distingea profilul și cu ochii deschiși. Îi vedea urma în saltea. Arăta ca și cum s-ar fi așezat lângă el.
Cristi și-a întins mâna spre ea. Dar și-a tras-o înapoi până să o atingă. Și dacă era reală parcă n-ar fi vrut să știe. Ar fi preferat să trăiască mai departe în ignoranță. Să-i rămână consolarea că nu apare. Că nu a întâlnit persoana care să i se potrivească. Să-și justifice singurătate prin circumstanțe mai presus de influența lui. El și-ar fi dorit. Dar nu avea puterea să schimbe nimic. Și cu asta le închidea gura celorlalți. Apoi se retrăgea în sine. Și nu mai scotea nicio vorbă cu altcineva. De teamă să nu-și mai poată stăvili elanul. Și să încalce orice limită de bună cuviință. Ar fi avut multe de povestit. Deși nu se întâmpla mare lucru în jurul lui. Se petreceau în schimb destule în imaginație. Își construise o întreagă lume fictivă. A cărei istorie se desfășura conform propriei narațiuni. S-a uitat din nou spre siluetă. Și nu mai stătea lângă el. Se ridicase în picioare și îl privea de sus. Era încă transparentă. Dar începuse să prindă culoare. Nu mai distingea doar un contur. I se reliefau treptat trăsăturile. Și parcă i se părea cunoscută. Nu o mai văzuse niciodată. Dar arăta ca ieșită din memoria lui.
I-a venit să țipe când a deschis gura să respire pentru prima dată. Dar nu de teamă. Ci de surpriză. O urmărea cu uimire. Ca pe o minune care se materializa sub privirea lui. Simțea nevoia să o atingă. Deși nu se îndoia de existența ei. Credința nu-i fusese niciodată mai puternică. Cum ar fi putut să-i rămână vreun dubiu? După ce primise răspunsul la rugăciunile cele mai intime. Nu se mai sătura să-i privească chipul. Și-a spus în minte că ar dori să o admire mai de aproape. Și s-a aplecat spre el. De parcă i-ar fi auzit gândurile. Apoi s-a urcat deasupra lui în pat. Și și-au apropiat fețele până li s-au întâlnit buzele. Cristi și-a închis iarăși ochii. Când a simțit valul de plăcere care i-a traversat întreg organismul. Și a îmbrățișat-o ca și cum n-ar fi vrut să-i mai dea drumul vreodată. Dar ea nu s-a zbătut. Doar și-a lipit și restul corpului de al lui. Părea că s-ar fi contopit amândoi într-o singură ființă. Din care peste nouă luni se va fi născut cea de-a treia persoană.