Cristi s-a întors brusc. Parcă simțise pe cineva în spatele lui. S-a rotit și a măsurat cu privirea întreaga cameră. Nu putea să vadă pe nimeni. Dar senzația tot nu i-a dispărut. Trecuseră deja câteva luni de când își făcuse simțită prezența. Avea sentimentul că e urmărit oriunde se afla în casă. Dacă citea pe fotoliul din living. Sau vedea un film de pe canapea. Când își punea un sandvici în bucătărie. Sau întindea niște rufe pe balcon. Parcă îi era și jenă să meargă la baie. Se ferea de posturi indecente. Și se înroșea când se trezea vorbind singur cu voce tare. Doar când ieșea în oraș îi mai pierdea urma. În rest era acolo de când se trezea și până la culcare. Într-o noapte chiar o visase. O simțise cum se lipește de spatele lui. Îl prinde în brațe și îl strânge până i se taie respirația. Îi zdrobește coastele și i se înfig în plămâni. Îi astupă arterele și îi pleznesc venele. Când și-a desprins mâinile s-a scurs pe podea ca o târâtoare nevertebrată. Ar fi trebuit să fie mort. Dar a descoperit că se poate trăi și fără inimă. A trecut de câteva ori peste el și l-a călcat în aceleași locuri ca să-i adâncească rănile. Să-l doară și mai tare. N-a îndrăznit nici să se vaite. Doar a udat parchetul cu lacrimi și le-a șters cu părul să nu observe.
S-a trezit într-o baltă de transpirație. Se încălzise afară. Dar încă nu renunțase la pilotă. Nu putuse niciodată să adoarmă descopertit. Oricâtă căldură intra pe geam în zilele de vară. Să fi lăsat numai cearșaful, și-a reproșat nervos. Pentru că era nevoit să-și schimbe hainele în mijlocul nopții. Deși avusese oricum impulsul să aprindă lumina. Să risipească întunericul. Pentru ca odată cu el să alunge și efectul visului. Dar când s-a ridicat i-a simțit din nou prezența în cameră. L-au trecut fiori pe șira spinării și a început să lovească peretele cu palmele. Până a nimerit într-un târziu întrerupătorul. Lumina s-a aprins. Dar l-a orbit. Și-a închis ochii la loc și parcă i-a văzut silueta în spatele pleoapelor. Doar un contur în vidul negru. A tresărit și a făcut un pas în spate. S-a împiedicat de noptieră și s-a dezechilibrat. Dar n-a mai ajuns ca în vis la podea. A simțit că l-a împins o mână spre pat și a căzut între perne. S-a uitat curios în jur și parcă îi distingea profilul și cu ochii deschiși. Îi vedea urma în saltea. Arăta ca și cum s-ar fi așezat lângă el.
Cristi și-a întins mâna spre ea. Dar și-a tras-o înapoi până să o atingă. Dacă era reală parcă n-ar fi vrut să știe. Ar fi preferat să trăiască mai departe în ignoranță. Să-i rămână consolarea că nu apare. Că nu a întâlnit persoana care să i se potrivească. Să-și justifice singurătate prin circumstanțe mai presus de influența lui. El și-ar fi dorit. Dar nu avea puterea să schimbe nimic. Și cu asta se aștepta să le închidă gura tuturor. Apoi se retrăgea în sine și nu mai scotea nicio vorbă. De teamă să nu-și mai poată stăvili elanul și să încalce orice limită de bună cuviință. Ar fi avut multe de povestit. Deși nu se întâmpla mare lucru în viața lui. Se petreceau în schimb destule în imaginație. Își construise o întreagă lume fictivă. A cărei istorie se desfășura conform propriei narațiuni. S-a uitat înapoi spre siluetă și nu mai stătea lângă el. Se ridicase în picioare și îl privea de sus. Era încă transparentă. Dar începuse să prindă culoare. Nu mai distingea doar un contur. I se conturau deja trăsăturile și parcă îi era cunoscută. Nu o mai văzuse niciodată. Dar arăta ca ieșită din memoria lui.
I-a venit să țipe când a deschis gura să respire pentru prima dată. Dar nu de teamă, ci de surpriză. O urmărea cu uimire. Ca pe o minune care se materializa sub privirea lui. Simțea nevoia să o atingă. Deși nu-i punea la îndoială existența. Credința nu-i fusese niciodată mai puternică. Cum ar fi putut să-i rămână vreun dubiu? După ce primise răspunsul la rugăciunile cele mai intime. Nu se mai sătura să-i privească chipul. Și-a spus în minte că ar dori să o admire mai de aproape. Și a urmărit-o cum se apleacă spre el de parcă i-ar fi auzit gândurile. Apoi s-a urcat deasupra lui în pat. Și și-au apropiat fețele până li s-au întâlnit buzele. Cristi și-a închis iarăși ochii când a simțit un val de plăcere care i-a inundat întreg organismul. Și a îmbrățișat-o de parcă n-ar fi vrut să-i mai dea drumul vreodată. Dar ea nu s-a zbătut. Doar și-a lipit și restul corpului de al lui. Ca și cum s-ar fi contopit într-o singură ființă. Din care peste nouă luni se va fi născut cea de-a treia persoană.