Ar fi trebuit să grăbească pasul

Mâine e ziua mea, i-a spus când se îndepărtase deja. S-a întors să o felicite. La mulți ani! Fac 18 ani, s-a grăbit să adauge. Îl privea fix în ochi cu banii în mână. Mă bucur că ți-am putut face un cadou. Distracție plăcută, i-a urat înainte să-și continue drumul! Îl oprise pe stradă să-i lege o brățară la mână. Strâng bani pentru facultate, i-a spus. Unde dai? La UNArte. S-a uitat mai atent la brățară. Dar nu părea făcută manual. Ba chiar arăta ca una adusă în container din China. Și totuși și-a scos portofelul. A căutat cea mai mare bancnotă și i-a dat-o. A privit-o și pe ea mai atent să vadă cum reacționează. În loc să fie bucuroasă parcă se jenase. Era tocmai reacția pe care intenționase să i-o provoace. I-a mulțumit cu voce ezitantă. Dar parcă nu îndrăznea să-i bage în geantă. Succes, îi urase înainte să plece! Și să-l oprească din nou să-i spună de aniversarea ei. Așa se justifica mai bine cadoul. Lui Cristi i-a rămas în minte toată seara. Se întâlnea cu un prieten într-un bar din apropiere. L-a rugat să se așeze pe terasă. Ar fi vrut să o mai vadă trecând prin față. Chiar dacă el n-ar fi oprit-o niciodată. Cel puțin nu înainte de ora 12.

Era și două minute când s-a ridicat să plece. Se hotărâse să se întoarcă pe jos acasă. Conștientiza și el motivul. Dar nu-i venea să recunoască. A observat că rămăsese cu brățara la mână. Deși arăta cam ridicol. N-ar fi avut ce să caute pe încheietura unui bărbat. Ce-o fi zis chelnerul când m-am întins după pahar, s-a gândit în trecăt. Și a ascuns-o mai bine sub mânecă. Dar tot nu i-a venit să o scoată. Simțea că-i strânge brațul. Prea gros pentru un accesoriu feminin. Și parcă îi răspândea o căldură prin organism. Era deja spre finalul toamnei. Se făcea răcoare după ce apunea soarele. Așa că era binevenit orice supliment la ținuta sa prea subțire. Ar fi trebuit să grăbească pasul. Dar era mai atent la figurile trecătorilor. Se apropia de intersecția unde îl oprise domnișoara. O mai fi acolo, s-a trezit întrebându-se? Și a avut impulsul să-și aranjeze părul. E doar o copilă, s-a dojenit singur. Dar tot și-a îndreptat cămașa pe sub geacă. Se încălzise și mai puternic. Aproape că-i venea să se dezbrace. Așa pățesc când merg pe jos mai mult, și-a spus pentru sine. Și a continuat drumul cu pași mai lenți. Liniștit că își găsise o scuză.

În intersecție era un grup de tineri. Cam gălăgioși pentru standardele lui. În mod normal i-ar fi ignorat cu superioritate. Dar acum s-a uitat insistent când a trecut pe lângă. Ba chiar a mai întors o dată capul la final. I se păruse că o vede. Și n-ar fi vrut să treacă fără să-l observe. Poate ar fi avut și ea un cadou să-i ofere, s-a gândit și i s-a făcut rușine. Nici n-ar fi trebuit să-l vadă în starea de atunci. Cu obrajii îmbujorați de emoții puerile. Arăta mai ridicol ca admiratorii de vârsta ei. A încercat să-și recompună postura. Aceeași despre care avea impresia că-l face inabordabil. Dar ce-a făcut-o pe ea să mă oprească, s-a întrebat? Am față de fraier? Să mă înșele o adolescentă? Probabil că arătam ca o victimă sigură. Singur pe stradă într-o seară de sâmbătă. Cu hainele de designer și ceasul la vedere. Mergând spre o destinație care nu mă atrage. Așa cum se înțelegea din ritmul pașilor. Din privirea în gol și figura apatică.

Ce apariție jalnică, se gândea când a simțit că-i ia foc mâna. Nici nu observase că brățara se tot încălzise. Până devenise aproape fierbinte. A vrut să și-o dea jos. Dar nu-i mai găsea încuietoarea. Parcă se topise în plasticul de calitate îndoielnică. Și îi strângea încheietura ca un elastic. Cristi a grăbit ritmul să ajungă mai repede acasă. Și să o taie cu o foarfecă. Dar brățara s-a răcit cu fiecare pas făcut înainte. S-a lărgit și i-a reapărut încuietoarea. Cristi a întors-o pe toate părțile. Arăta ca atunci când i-o dăduse. Și-a amintit cum îl prinsese de mână. Și parcă i-a simțit din nou degetele între ale lui. Ar fi trebuit să o scoată și să o arunce. Până să i se strângă înapoi pe încheietură și să-l ardă. Dar n-a îndrăznit să o desfacă. În schimb s-a întors câțiva pași pe același drum. Și i s-a părut că se încălzește iarăși. Când a ajuns în același loc o simțea cum îi arde din nou pielea.

Cristi s-a uitat în jur. Dar nu erau decât niște băieți pe stradă. Care fumau la intrarea într-un pasaj dintre clădiri. Se auzea înfundat și o muzică. De parcă ar fi venit de sub pământ. Cristi și-a scotocit prin memoria deja îndelungată. Și și-a amintit că acolo era pe vremuri un club. În care mergea când avea el 18. Se închisese de mulți ani. După ce mai funcționase un timp ilegal. Cu petreceri secrete la care se intra numai pe bază de invitație. S-o fi redeschis de curând, s-a gândit. Și a trecut strada să verifice din curiozitate. Între timp dispăruseră și băieții. Pe ușa care ducea la subteran. Aceeași care părea să fi rămas din vremea lui. A coborât scările și nu se schimbase mare lucru. A recunoscut până și un graffiti. Le detestase dintotdeauna pe toate. Dar muzica îl atrăgea cu aceeași forță ca în adolescență. A trecut pe lângă alte grupuri de tineri. Până să ajungă în sala ascunsă după o cortină din catifea neagră.

Cristi și-a desfăcut geaca și a lăsat-o într-un cuier la intrare. Înăuntru era o căldură umedă care i-a umplut fața de sudoare. Mirosul de alcool vărsat se amestecase cu parfumurile tari de femei. A respirat aerul greu cu pofta alpinistului ajuns pe vârful muntelui. Brățara nu-i mai zvâcnea pe mână. O simțea de parcă îi intrase sub piele. Și îi încălzea direct sângele în vene. S-a trezit dansând printre corpurile luminate intermitent. Când și-a recunoscut o piesă din playlisturi. Nu reușea să-și amintească numele. Și-ar fi scos telefonul să o caute. Dar nu văzuse niciun ecran aprins. Ca pe vremurile când nu avea încă nimeni. Cineva i-a întins o sticlă. A băut fără să vadă ce e. Și a simțit gustul de bere trezită. În care parcă se dizolvase o pastilă. S-a șters la gură ca după un shot de tărie. Și i-a mulțumit printre strâmbături donatorului. Fără vreo grijă că ar fi putut să-i vadă grimasele. Bezna era întreruptă numai de lumina blitzului.

Se pregătea schimbarea djului când i-a simțit mâna pe a lui. I-a recunoscut atingerea și a lăsat-o să-i caute brățara. Îl mângâia pe urma ei și se lipea de corpului lui în dans. L-a îmbrățișat pe la spate și i-a simțit mâinile cum îi coboară. Cum îi desfac cureaua și i se strecoară în pantaloni. Era aproape să termine când l-a întors cu fața spre ea. A vrut să o sărute. Dar și-a ferit buzele și i-a spus la ureche să o urmeze. Cristi i-a văzut silueta strecurându-se printre celelalte. A mai luat o gura de bere de la persoana de lângă. Și a plecat după ea spre ieșire. Dar a pierdut-o cum a trecut de cortină. A urcat disperat în pasaj să o caute. Și o văzuse în sfârșit luând colțul spre ieșirea în stradă. Când a simțit o lovitură puternică după ceafă.

S-a trezit dimineața cu soarele în față. Și o durere puternică de cap. Nu știa cum ajunsese pe o bancă din Cișmigiu. I-a luat câteva minute să-și amintească unde își petrecuse seara. Și mai ales cum se încheiase. S-a căutat degeaba după telefon prin buzunare. Nu mai avea nici portofelul. Îi lăsaseră numai actele. De bani nu mai putea fi vorba. Bine că nu m-au dezbrăcat complet, s-a gândit când a realizat că-i lipsea și geaca. Nu mai avea nici cureaua. Dar îi lăsaseră brățara. Care acum devenise rece ca gheața. O vedea pentru prima dată în lumina zilei. Și era așa cum se așteptase. Din cele mai ieftine materiale. Cu finisaje grosolane. A tras nervos de ea și s-a împrăștiat în bucăți pe alee. Tocmai când trecea prin fața lui o domnișoară. Care s-a grăbit să i le adune dintre picioare. Cristi a vrut să o oprească. Dar l-a cuprins amețeala și a căzut înapoi pe bancă. Sunteți în regulă, l-a întrebat îngrijorată? În genunchi și cu privirea ridicată. De parcă nu-mi ajungea umilința de aseară, și-a spus în gând. Mai trebuia și să-mi vorbească o puștoaică cu dumneavoastră.