Comentariatul autohton s-a grăbit să condamne declarațiile Oanei Bogdan, nu atât din perspectiva ideilor exprimate, cât a gestului în sine de a-și enunța opinia pe marginea unui subiect delicat pentru societățile post-comuniste, regimul proprietății private, într-o manieră dăunătoare pentru scorul electoral al formațiunii din care face parte. Valul reacțiilor critice are potențialul de a inhiba o clasă politică oricum reticientă să participe la dezbaterile ideologice din spațiul public, cu atât mai puțin să le inițieze. Lipsa de fundamentare doctrinară a discursului politic rămâne o carență majoră a dezbaterii publice, întreținută de compromiterea standardelor de coerență ideologică aplicate protagoniștilor scenei mediatice.
Opiniile formulate pe marginea subiectelor de actualitate se raportează cu precădere la coloratura politică a inițiativelor aduse în discuție și rareori la conținutul acestora. Comentariatul autohton obișnuiește să-și definească pozițiile mai degrabă în raport cu originea proiectelor lansate în dezbatere publică decât cu propunerile pe care le subsumează. Consecințele nefaste se resimt atât în polarizarea dramatică a discursului public, cât și în superficialitatea modalităților de abordare a unor teme fundamentale pentru societate.
Descurajarea politicienilor să-și enunțe convingerile ideologice afectează negativ și procesul electoral. Alegătorii votează preponderent fără să conștientizeze implicațiile depline ale opțiunilor pe care le exprimă. Principala cauză rezidă tocmai în lipsa de apetit pentru dezbaterile ideologice în absența cărora nivelul educației politice din rândul publicului se menține la cote scăzute. În plus, autocenzura obstrucționează accesul votanților la informații relevante cu privire la profilul doctrinar al candidaților, denaturând suplimentar rezultatul scrutinelor.
Declarațiile Oanei Bogdan completează parțial golurile lăsate de refuzul sistematic al lui Dacian Cioloș și al colaboratorilor săi la conducerea PLUS de a-și comunica orientarea ideologică și de a contura o identitate doctrinară partidului. Intervențiile sale reprezintă atât o confirmare a supozițiilor cu privire la înclinația de stânga a fondatorilor PLUS, cât și o abatere involuntară de la discursul oficial al formațiunii ce mizează pe atragerea de simpatizanți din întreg spectrul ideologic. Încercările ulterioare de a-și calibra afirmațiile la direcția instituită de liderul partidului denotă un amestec de ipocrizie și confuzie indus, pe de o parte, de oportunismul electoral și, pe de altă parte, de fragilitatea cunoștințelor de teorie politică.
Rolul Oanei Bogdan de „integrator” al propunerilor de politici publice anticipează un fiasco în tentativa de construire a unui program politic coerent și aplicabil, în măsura în care ambițiile enunțate reflectă preocupările reale ale conducerii partidului. Strategia de poziționare geometrică la centru s-ar putea dovedi falimentară și din perspectivă electorală prin transmiterea de mesaje contradictorii al căror impact se anulează reciproc în conștiința votanților.
