Ultimele săptămâni au consemnat adoptarea unor proiecte legislative contestate în spaţiul public, precum creşterea salariilor bugetarilor, introducerea pensiilor speciale pentru aleşi, interzicerea fumatului în spaţiile publice sau legea vânătorii. Nu este deloc întâmplător că iniţiativele au urmat instalării unui cabinet lipsit de responsabilitate politică, reprezentând şi o expresie a efectelor guvernării tehnocrate asupra regimului democratic.
Numeroşi comentatori s-au grăbit să aprecieze guvernarea Cioloş ca semn al maturizării democratice, iar receptivitatea clasei politice la adresa protestelor recente este invocată ca principal argument în sprijinul acestei afirmaţii. Opţiunea tehnocrată ascunde, însă, riscuri considerabile pentru calitatea sistemului reprezentativ, la fel şi tendinţa unor secţiuni importante din societate de a-şi susţine revendicările în stradă.
Instalarea unui Guvern tehnocrat a făcut inutilă constituirea unei coaliţii în Parlament. Cabinetul Cioloş a fost votat de reprezentanţi ai celor mai multe dintre partide. Largul consens politic nu compensează, însă, necesitatea unei majorităţi parlamentare, în absenţa căreia responsabilitatea pentru iniţiativele legislative este difuză. Nu întâmplător aleşii au profitat de această oportunitate pentru a-şi legifera noi privilegii.
Nici Guvernul nu a fost ocolit de scandaluri în această perioadă. Acuzaţiile de plagiat la adresa unui ministru cu portofoliu important sau controversele declanşate de declaraţiile neinspirate ale altora nu au generat reacţiile aşteptate de societate. Receptivitatea Executivului la criticile din spaţiul public nu va putea fi stimulată nici cu ajutorul instrumentelor democratice, în condiţiile independenţei politice a actualilor membri ai cabinetului.
Problema responsabilităţii se resimte, deci, şi la nivelul Guvernului tehnocrat, unde statutul de ministru nu se suprapune cu cel de ales. Este preferabil ca membrii cabinetului să promoveze un test electoral înainte de a ocupa asemenea funcţii, din moment ce opţiunea pentru miniştri independenţi face imposibilă respectarea exigenţei democratice ca exerciţiul guvernamental să fie validat în urma consultărilor populare.
Contextul provocat de instalarea Guvernului Cioloş favorizează abuzurile instituţionale pentru că cetăţeanului îi este limitată posibilitatea de a influenţa actul executiv prin intermediul mecanismelor reprezentative. De asemenea, absenţa unei majorităţi parlamentare încurajează iresponsabilitatea legislativă la adăpostul confuziei pe care o generează în percepţia publicului asumarea difuză a proiectelor.
Fenomenul protestelor ar putea să ia amploare pe măsură ce distanţa dintre societate şi instituţiile statului se accentuează. Opţiunea tehnocrată va duce, în cele din urmă, la amplificarea tensiunilor sociale din cauza deficitului democratic pe care îl impune în exercitarea actului guvernamental. În acelaşi timp, imaginea Parlamentului va continua să se deterioreze pe fondul exceselor legislative, dar şi al deprecierii rolului său instituţional.
Receptivitatea reprezentanţilor statului la adresa societăţii nu ar trebui să depindă de bunăvoinţa acestora. Posibilitatea cetăţenilor de a sancţiona actul guvernamental sau legislativ reprezintă o condiţie democratică elementară. Deficitul de legitimitate apare atunci când cei care exercită puterea sunt dincolo de cenzura populară. Efectele perverse ale guvernării Cioloş reprezintă un argument în plus pentru abandonarea opţiunii tehnocrate după alegerile din 2016.
