Cel mai bizar episod politic din istoria recentă s-a încheiat cu o victorie la limită a celor care l-au provocat. Moțiunea de cenzură împotriva Guvernului a fost adoptată de Parlament. Liviu Dragnea a câștigat competiția internă pentru susținerea parlamentarilor social-democrați. O primă concluzie ar fi că Victor Ponta, principalul aliat al lui Sorin Grindeanu, se bucură de mai puțin sprijin decât s-ar fi așteptat în PSD. Fostul prim-ministru a fost abandonat și de o parte dintre colaboratorii săi cei mai apropiați din perioada în care a condus partidul și Guvernul, un semnal negativ în privința unei potențiale reveniri la președinția PSD. Liviu Dragnea iese slăbit din confruntarea cu fostul lider social-democrat, însă Victor Ponta nu pare să reprezinte o alternativă viabilă pentru șefia partidului. Dizidenții din PSD vor avea și alte oportunități de a contesta actuala conducere a formațiunii, însă pentru a o face cu succes ar fi, probabil, de preferat să se reorienteze spre alt candidat pentru funcția de președinte. Este posibil ca nici premierul demis să nu mai reprezinte o opțiune câștigătoare în urma prestației ezitante.
Cooptarea lui Victor Ponta în Guvern poate să fi dăunat șanselor lui Sorin Grindeanu de a rămâne la Palatul Victoria. Așa cum observam din momentul confirmării acestei numiri, asocierea cu fostul prim-ministru l-a vulnerabilizat în dezbaterea publică și l-a împiedicat să atragă un sprijin mai consistent din societate prin intermediul căruia ar fi putut influența evoluțiile din interiorul PSD. Pe de altă parte, cooptarea lui Victor Ponta a reprezentat și o nouă lovitură pentru autoritatea oricum șubredă a premierului în fața membrilor cabinetului și ai partidului din care provine. Sorin Grindeanu a părut să fi schimbat un patron cu altul și să se fi lăsat atras într-un conflict mai vechi al taberelor din PSD ajungând un instrument în revanșa lui Victor Ponta împotriva succesorului său la conducerea partidului. Credibilitatea lui Sorin Grindeanu ca alternativă la leadership-ul autoritar al lui Liviu Dragnea s-a diminuat mai mult pe fondul acestor erori strategice decât al acuzațiilor de subordonare la interesele ”sistemului”.
Prim-ministrul demis nu a reușit să proiecteze încredere în capacitatea sa de a rămâne la Palatul Victoria și de a asigura o guvernare funcțională cu sprijinul actualei coaliții guvernamentale. Planurile fanteziste de alcătuire a unui nou cabinet care să fie susținut tot de PSD și ALDE nu au convins suficienți parlamentari. Sorin Grindeanu a beneficiat numai de sprijinul celor care așteptau oricum o oportunitate pentru a se revanșa față de conducerile formațiunilor din care fac parte ca urmare a unor nemulțumiri personale. Erorile sale de comunicare, vezi ezitările în enunțarea condițiilor în care ar fi fost dispus să demisioneze, au contribuit la conturarea unei percepții de improvizație. La fel și neutralitatea mesajelor lui Klaus Iohannis care nu a părut să favorizeze menținerea lui Sorin Grindeanu la conducerea Guvernului.
Prin reprezentația din ultimele zile, premierul pare să fi evitat, totuși, un final prematur de carieră politică ce părea inevitabil în cazul unei executări docile a solicitării de a demisiona. Sorin Grindeanu ar fi părăsit Palatul Victoria lăsând în urmă o imagine unanim defavorabilă la adresa guvernării sale, provocată atât de gestionarea defectuoasă a episodului OUG 13, cât și de raportul negativ cu privire la stadiul implementării programului din campanie. Prim-ministrul a reușit cel puțin să înlăture imaginea de obediență cultivată în primele luni de exercitare a mandatului. Problema acuzațiilor de incompetență rămâne, însă poate fi eludată prin evidențierea interferențelor lui Liviu Dragnea în activitatea Executivului, eventual în favoarea adoptării unor modificări controversate ale legislației penale, prin care liderul social-democrat a subminat autoritatea premierului, a expus cabinetul unor critici vehemente din partea presei și a societății civile și a generat un climat ostil în spațiul public. Situația lui Sorin Grindeanu în PSD rămâne incertă după îndepărtarea sumară decisă în CExN, însă atât timp cât se va bucura de sprijinul propriei filiale o eventuală revenire nu poate fi exclusă.
Pentru Liviu Dragnea urmează testul menținerii PSD la guvernare care poate însemna și sfârșitul mandatului său la conducerea partidului în cazul unui eșec în negocierile cu Klaus Iohannis. Este puțin probabil ca liderul social-democrat să-și poată impune voința în fața președintelui din postura vulnerabilă în care se va prezenta la Cotroceni. Raporturile dintre cei doi s-au modificat dramatic pe fondul gestionării defectuoase a guvernării, începând cu episodul OUG 13 și terminând cu moțiunea de cenzură. Refuzul nominalizărilor coaliției PSD-ALDE pentru funcția de premier părea, mai degrabă, un moft din partea lui Klaus Iohannis după alegerile câștigate categoric de cele două partide. În condițiile actuale, eșecul Guvernului Grindeanu îi oferă argumentele necesare pentru a influența decisiv desemnarea premierului. Liviu Dragnea va fi nevoit să susțină un prim-ministru agreat de președinte dacă vrea să evite declanșarea unor alegeri anticipate în care PSD ar intra uzat, divizat și lipsit de capacitatea de a repeta performanțele din 2016. Klaus Iohannis ar putea avea un cuvânt greu de spus chiar și în privința titularilor portofoliilor ministeriale dintr-un viitor cabinet PSD-ALDE.
În ciuda intențiilor contrare, prin demiterea premierului Sorin Grindeanu, Liviu Dragnea își va diminua controlul asupra guvernării, de această dată în favoarea lui Klaus Iohannis și, deci, a adversarilor din Parlament, ceea ce face posibilă o reeditare a conflictului dintre Guvern și conducerea social-democrată cu efecte și mai nocive asupra pretențiilor sale de a rămâne la conducerea PSD. Pe de altă parte, episodul moțiunii de cenzură ar putea să-i afecteze dramatic și autoritatea din cadrul partidului. Vocile critice la adresa conducerii social-democrate se înmulțesc. Liviu Dragnea nu va putea să recurgă la excluderi sau alt tip de sancțiuni ori de câte ori deciziile sale vor fi contestate din interior. Abuzurile CExN generează un climat de tensiune și incertitudine printre membrii partidului. Reacțiile adverse nu vor întârzia să apară pe măsură ce tot mai mulți social-democrați își vor simți amenințate pozițiile. Îndepărtarea unor lideri importați se va resimți și în perspectiva următoarelor alegeri. PSD ar putea deconta eliminarea unor eventuale candidaturi cu potențial electoral ridicat.
Episodul moțiunii de cenzură riscă să afecteze și stabilitatea majorității parlamentare, lipsită de asigurarea reprezentată de sprijinul UDMR. Pe lângă defectarea unor parlamentari care vor fi, probabil, excluși din PSD și ALDE și nu vor susține un viitor cabinet al celor două formațiuni aliate, sistarea abruptă a negocierilor cu UDMR pe fondul reacțiilor contondente la concesiile făcute maghiarilor, inclusiv din partea unor reprezentanți ai puterii, elimină percepția de coeziune a coaliției guvernamentale și o expune unei potențiale disoluții sub presiunea adversarilor. O eventuală reluare a discuțiilor cu UDMR va fi dificil de orchestrat în condițiile opoziției generalizate la agenda maghiarilor și a susceptibilității ridicate a opiniei publice.
De cealaltă parte a spectrului politic, decizia partidelor din opoziție de a nu participa la vot a fost aplicată tot sub amenințarea excluderilor, semn că liderii acestora aspiră la același tip de conducere autoritară. În absența dovezilor concludente cu privire la negocierea unor tranzacții cu adversarii politici de natură să pună la îndoială integritatea persoanelor în cauză și, prin extensie, a partidului din care fac parte, dispunerea de sancțiuni drastice împotriva membrilor care afirmă opinii contrare celor adoptate de conducerea formațiunilor respective ar trebui considerată abuzivă. Prevederile statutare interpretabile care vizează protejarea imaginii partidelor sunt speculate frecvent în interesul acuzatorilor. Din păcate și cadrul legislativ în care se desfășoară activitatea politică încurajează abuzurile în interiorul partidelor, vezi regula de pierdere a mandatului prin retragerea sprijinului politic în cazul aleșilor locali, promovată ca o modalitate de combatere a traseismului, sau revenirea la votul pe liste pentru alegerile parlamentare, prezentată ca o soluție salvatoare la problemele generate de fostul sistem uninominal mutilat tot la comanda și în interesul partidelor consacrate.
