După alegeri

D

USR a reuşit în ultima perioadă să atragă candidaturi care îl transformă într-o opţiune frecventabilă şi pentru electoratul de dreapta. Aş remarca în acest sens prezenţa pe liste a economistului Claudiu Năsui la Bucureşti şi a unora dintre colaboratorii lui Dan Maşca, fondatorul Partidului Oamenilor Liberi (POL), la Târgu Mureş. Polarizarea ideologică a candidaţilor poate reprezenta un avantaj pentru USR în competiţia electorală din decembrie, însă va fi cu siguranţă şi principala vulnerabilitate a partidului după alegeri, în cazul în care va reuşi să obţină rezultatele excelente pe care le preconizează majoritatea institutelor de sondare.

Conducerea USR a reuşit până acum să ţină organizaţia sub control. Cel mai probabil nu vom asista la tensiuni interne nici în luna de campanie. Dar a făcut asta cu anumite costuri democratice în activitatea partidului, sancţionate în spaţiul public, care nu vor putea fi replicate şi după scrutinul parlamentar. Ne putem aştepta ca data alegerilor să coincidă cu declaşarea unor conflicte în interiorul USR, care vor diviza formaţiunea în mai multe tabere. Iar principalul criteriu ar putea fi cel ideologic. În funcţie de raporturile de influenţă dintre aceste grupuri se vor decide şi următoarele conduceri locale sau naţionale, care vor încerca să-şi impună orientarea asupra filialelor respective sau a întregului partid. Mai devreme sau mai târziu, formaţiunea se va confrunta cu o hemoragie în rândul membrilor, în urma căreia ar putea rezulta mişcări politice concurente, încurajate şi de simplificarea procedurilor de înscriere a unui partid.

Timpul scurt de la înfiinţare până la alegeri a fost, din acest punct de vedere, un avantaj pentru USR. Energiile din interior s-au coagulat spontan în scopul depăşirii barierelor din calea participării la scrutinul parlamentar. Odată trecut testul electoral este posibil ca dinamica internă a formaţiunii să cunoască o evoluţie complet diferită. Probleme vor apărea în momentul în care conducerea partidului va încerca să impună reprezentanţilor din Parlament o atitudine unitară în privinţa unor decizii politice. Conflictele interne ar putea să se declanşeze pe fondul dezbaterii privind participarea la guvernare sau chiar de la un simplu vot pentru un proiect de lege care nu va reuşi să satisfacă exigenţele tuturor parlamentarilor USR, situaţie mai mult decât plauzibilă în condiţiile disparităţilor extreme ale sensibilităţilor doctrinare din interiorul partidului. Este de aşteptat ca disensiunile interne să paralizeze, în cele din urmă, activitatea formaţiunii. Soluţia unor mecanisme democratice care să extindă participarea la adoptarea deciziilor se va dovedi probabil nefuncţională, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul altor proiecte politice recente.

Timpul scurt a reprezentat, însă, şi un dezavantaj pentru USR din perspectiva selecţiei candidaturilor. Contrastele dintre reprezentanţii partidului nu sunt numai ideologice. Listele depuse de USR în anumite judeţe denotă absenţa unor opţiuni alternative la candidaturile reprobabile ale unor persoane care nu demonstrează nici pe departe calităţile necesare pentru a activa în viitoarea legislatură. Altfel nu s-ar putea explica discrepanţele majore din punct de vedere al anvergurii intelectuale sau profesionale dintre reprezentanţii USR. Penuria de cadre este normală în cazul unui partid cu vechime de numai câteva luni. La fel şi lipsa de omogenitate a listelor. Dar opţiunea de a se prezenta în unele judeţe cu candidaţi mult sub standardele medii ale USR, din dorinţa de a atrage voturi din toate zonele ţării, implică un risc considerabil ca rezultatul general al partidului să fie tras în jos. În caz contrar, strategia conducerii USR va facilita alegerea unor persoane complet nepregătite pentru exercitarea mandatului de parlamentar, pe fondul valului de simpatie de la nivel naţional, iar partidul va deconta eventuala activitate defectuoasă a acestora în cadrul următoarelor competiţii electorale.

Liderii USR ar trebui să fie conştienţi că susţinerea de care se bucură formaţiunea în acest moment se va consuma pe măsură ce activitatea reprezentanţilor săi în Parlament va provoca şi dezamăgiri printre simpatizanţi. Iar asta va încuraja şi contestările din interior. Cu trecerea timpului vom asista probabil la o diminuare a autorităţii actualei conduceri asupra membrilor USR, în condiţiile în care imaginea fondatorilor va fi afectată inevitabil de uzura apariţiilor publice şi de repercusiunile confruntărilor interne. Decizia unora dintre aceştia de a nu candida la alegerile parlamentare reprezintă o greşeală din această perspectivă pentru că le reduce influenţa în cadrul organizaţiei şi le delegitimează eventualele pretenţii de a rămâne la conducere şi după 11 decembrie. Locul acestora ar putea fi luat chiar de unii dintre cei cărora li s-a permis accesul pe listele de candidaţi fără să fi promovat în prealabil un proces riguros de selecţie.

Este puţin probabil că USR va reuşi să evite disoluţia după alegeri. Iar un rezultat peste aşteptări nu va face decât să favorizeze acest deznodământ. Cu cât mai diversificat ideologic va fi grupul din Parlament, cu atât mai dificil vor fi de armonizat sensibilităţile membrilor săi. USR nu va putea să prelungească la nesfârşit starea de ambiguitate ideologică din prezent pentru că aceasta va genera o serie interminabilă de blocaje în activitatea partidului. Renunţarea la doctrină nu poate fi mai mult decât un artificiu electoral care îşi va epuiza utilitatea odată cu data alegerilor. USR va trebui, spre exemplu, să opteze pentru afilierea la una dintre familiile politice europene, moment în care nu va mai putea să evite exprimarea unei opţiuni ideologice. Mai devreme sau mai târziu vor apărea din interior iniţiative de definire a identităţii partidului, iar atunci se vor observa cu claritate şi clivajele doctrinare care riscă să ducă la disoluţia formaţiunii.

Divergenţele vor fi accentuate în timp şi de simpatiile sau antipatiile personale ale celor angrenaţi în conducerea USR, de fidelitatea unor grupuri faţă de un lider sau altul, de viziunea diferită asupra modului în care ar trebui să fie organizată formaţiunea, de alegerile din filiale şi rivalitatea liderilor din teritoriu, de disputele pe marginea unor documente, de la statutul partidului şi regulamentele de funcţionare a organismelor interne la programele de politici publice etc.

O altă candidatură remarcabilă la alegerile parlamentare din decembrie este cea a economistului Florin Cîţu din partea PNL. Bucureştenii cu simpatii libertariene nu ar trebui să mai aibă vreun dubiu în privinţa votului din 11 decembrie. Claudiu Năsui la Camera Deputaţilor şi Florin Cîţu la Senat reprezintă opţiunile naturale. Cunoscând activitatea PNL ne putem aştepta ca cel din urmă să nu reziste prea mult ca membru al acestei formaţiuni. În ciuda denumirii şi a percepţiei convenţionale asupra istoriei sale, PNL nu a avut niciodată vreo legătură cu liberalismul economic. Trecutul recent al partidului nu face decât să întărească această afirmaţie. PNL a contribuit la adoptarea unora dintre cele mai absurde măsuri economice ale ultimilor ani.

Chiar dacă perspectivele partidelor pe care le reprezintă în această competiţie electorală nu sunt cele mai încurajatoare, prezenţa celor doi în viitorul legislativ ar putea să genereze, în schimb, o mişcare autentic liberală pe scena politică autohtonă, căreia să i se alăture pe parcurs şi alte voci influente ale curentului. Parlamentul poate reprezenta tribuna de la care ideile libertariene să fie propagate cu mai multă eficienţă pentru a se bucura şi de o mai mare rezonanţă în spaţiul public. Va depinde numai de cei doi candidaţi şi de echipele lor dacă vor reuşi să valorifice oportunitatea implicării politice pentru a promova un program de reforme inspirate de tradiţia filozofică de la care se revendică. Să le urăm succes şi să-i susţinem la vot pe 11 decembrie!

Autor

Lucian Leca

Consultant politic cu experiență internațională specializat în noile tehnologii de comunicare

Adaugă comentariu