Draperiile se deschid larg. Lumina alungă obscuritatea dormitorului conjugal. Dimineața aduce speranța unui nou început. Scriitorul geme. Corpul îi este anchilozat după somnul lung. Cadrul parcurge o rotație completă. Privirea este captivată de mișcarea hipnotică. Lumea se întoarce pe dos. Amețeala se transformă în greață. Bun venit în universul cinematografic al lui Brandon Cronenberg.
„You can’t feed yourself with white-sand brain death.” Infinity Pool se deschide cu o replică enigmatică a protagonistului. Luciditatea traversează granița dintre somn și conștiență pentru a-și exprima agonia sub o formă metaforică. Golul interior nu poate fi umplut cu vacanțe în locații exotice. Formula existențială contemporană nu rezolvă ecuația complexă a spiritelor creatoare.
Replica ajunge la spectator prin vocea partenerei confuze. Ruptura din cuplu este motivată de incompatibilitatea intelectuală. Scriitorul preferă să-și nege afirmația decât să o abordeze într-o notă explicativă. Cuplul își mută atenția la programul obișnuit de vacanță. Dar protagonistul nu-și poate tempera reacțiile acide la simulacrele de tradiții locale pe care partenera îi propune să le deguste. Spațiul multicultural al resortului îi repugnă prin artificialitate. Distracțiile convenționale nu pot funcționa ca antidot la criza de inspirație ce-i obstrucționează imaginația artistică.
Mediul protejat este tulburat de protestul unui localnic. Turiștii experimentează pe viu manifestarea unor forțe primitive care reprezentau deja un motiv de fascinație prin contactul virtual. Civilizația ipocriziei se lasă sedusă de autenticitatea sălbăticiei. Distanța comprimată inițial de tehnologie se restrânge acum și în plan fizic. Ecranele nu mai despart subiectul de obiectul fascinației. Barbaria se inserează în conștiințele ahtiate să transgreseze conformismul moral.
Măștile exteriorizează latura demonică ascunsă în spatele conveniențelor. Chipurile sluțite de formarea intelectuală în vidul spiritual al culturii recente sunt purtate la vedere în mediul permisiv instaurat de un regim corupt pentru divertismentul unei elite alogene. Impunitatea cumpărată în valută le dezlănțuie pulsiunile brutale. Violența se revarsă peste marginile transparente ale piscinei în care se desfășoară traiul comun. Gardurile de sârmă ghimpată sunt menite a preveni mai degrabă contagiunea localnicilor cu virusul unei civilizații ajunse în fază terminală.
Personajele se atrag reciproc într-o spirală a perversiunii. Ispita se manifestă și sub forme insidioase. Egoul auctorial se hrănește din complimentele mincinoase ale unei audiențe fictive. Gratificația sexuală intensifică dependența autorului de public. Relația tradițională de subordonare își inversează sensul. Cititorul este cel care manipulează scriitorul și îi influențează evoluția.
Protagonistul devine subiectul unui experiment de condiționare psihologică prin mijloace traumatice care provoacă fragmentarea personalității. Clonarea personajelor introduce și un joc de identitate al cărui deznodomânt rămâne deschis până la final. Dublurile reprezintă o metaforă pentru eurile autorului față de care întreține o relație ambiguă. Pe de o parte, urmărește cu satisfacție morbidă uciderea clonelor prin mijloace de o violență sălbatică. Pe de altă parte, manifestă o atitudine protectoare față de urnele în care este depusă cenușa versiunilor sale anterioare. Spre deosebire de torționari, care se întorc senini la viețile lor ordinare cu preocupări banale, victima rămâne blocată în experiența traumatică și așteaptă să o repete.
Brandon Cronenberg se dovedește a nu fi doar o dublură a tatălui său așa cum mulți s-au grăbit să-l catalogheze încă de la debut. Regizorul își descoperă propria voce și se exprimă tot mai convingător cu fiecare nouă producție. Tributul adus seniorului prin continuitatea estetică și, parțial, tematică nu face decât să-i racordeze filmografia la o tradiție ce-și probează încă o dată fecunditatea.
