Toată lumea vrea o bucată din succesul AUR. Cam așa s-ar putea rezuma evoluțiile recente de pe scena politică. Ascensiunea în sondaje a partidului condus de George Simion și Claudiu Târziu aprinde fascinația intriganților de toate culorile. AUR se află în centrul tuturor speculațiilor cu privire la dinamica principalilor actori politici. De evoluția partidului revelație este condiționată matematica parlamentară sau ecuația guvernamentală, la fel și traiectoria unor personaje sau proiecte controversate în perspectiva alegerilor din 2024.
Supusă unor presiuni de origine și intensitate diferite, care și-au găsit un teren fertil în lipsa de maturitate instituțională a partidului, unitatea conducerii, până de curând unul dintre punctele sale forte, pare aproape să cedeze. AUR riscă să urmeze traseul altor partide noi care au fost (și continuă să fie) vulnerabilizate de conflictele interne pe care nu și-au dezvoltat capacitatea de a le gestiona. Instabilitatea de la nivelul conducerii reprezintă o constantă a formațiunilor care au contestat monopolul partidelor sistem în perioada recentă. Pentru multe dintre acestea s-a dovedit și o fatalitate sub impactul forțelor anarhiste manifestate în vidul de autoritate legitimă.
Tensiunile interne au fost provocate în principal de inițiativele unilaterale ale unuia dintre co-președinții formațiunii. Reacțiile adverse l-au făcut să abandoneze, cel puțin declarativ, anumite rute despre care nu este deloc limpede ce beneficii ar fi putut aduce partidului și nici măcar persoanei sale. Este cât se poate de limpede, în schimb, care au fost daunele și este de așteptat să fie reflectate de următoarele sondaje dacă nu vor fi adresate sistematic. George Simion lasă impresia că acționează impulsiv nu doar în cadrele notoriilor sale manifestări de protest. Vedeta politicii autohtone riscă să-și risipească impresionantul capital electoral la fel de brusc cum l-a acumulat dacă nu va înțelege să-și disciplineze atât ieșirile publice, cât și mișcările din culise.
Prin conducerea sa actuală sau viitoare, AUR trebuie să demonstreze capacitatea de a acționa strategic pentru a evita un sfârșit prematur și a se consolida ca o prezență statornică pe scena politică. Responsabilitatea cade și în seama celorlalți lideri care au și restanța de a-și augmenta profilul public pentru a contribui într-o proporție comparabilă la dominația mediatică a partidului.
Competiția internă este inevitabilă în orice formațiune politică, reprezentând și o prefigurare a celei din cadrul scrutinelor electorale. Problema nu este cum să impui o unanimitate de altfel imposibilă, ci cum să asiguri o coexistență a viziunilor și a grupurilor divergente în așa fel încât soliditatea organizației să nu fie periclitată de fiecare ciocnire internă. Doi factori pot fi determinanți pentru gestionarea corectă a situațiilor de această factură: unul formal, care ține de mecanismele instituționale ale partidului și unul informal, care ține de cultura democratică a liderilor.
Legat de primul factor, problematică nu este atât înlocuirea formulei de conducere care a funcționat până în acest moment, evoluția spre o președinție individuală fiind naturală, cât tendința unora dintre protagoniști de a ocoli rutele instituționale în adoptarea și implementarea deciziilor. Inițiativele unilaterale prefigurează un stil abuziv de conducere care, chiar și atunci când este bine intenționat, nu se poate dovedi decât nociv pe termen mediu și lung. Ieșirile în decor nu fac decât să alimenteze reticența cu privire la abandonarea unei formule de conducere care dispune și de argumentul unor rezultate remarcabile pe lângă cel al continuității.
Există riscul ca aceste revelații să descurajeze și negocierile pentru formarea polului conservator, marcând un recul în atingerea unui obiectiv care ar trebui să rămână strategic pentru AUR. Unele dintre formațiunile invitate să participe au trecut deja prin experiența „partidului de lider” și este de așteptat să privească cu suspiciune angrenarea într-o construcție de factură similară. Hiperactivitatea unuia dintre lideri nu și-a găsit o contrapondere în forța grupului pentru a echilibra activitatea partidelor în cauză. Rezultatul a fost intrarea definitivă pe o pantă descendentă odată cu uzarea vârfului de lance, întâi ca statură internă, apoi ca imagine publică, focusul pe o singură persoană privându-le și de intrumentele necesare pentru o eventuală revenire.
În ce privește al doilea factor, cultura democratică implică un nivel minim de respect între participanții la jocul politic pe baza căruia să poată fi asigurată, pe de o parte, aplicarea regulilor agreate de comun acord și, pe de altă parte, acceptarea rezultatului indiferent cine are câștig de cauză. Este regretabil, și în același timp revelator, că asemenea condiții elementare pentru o viață democratică sănătoasă mai ajung să figureze astăzi în discursul public doar ca subiect de ironii grosolane.
Congresul anunțat pentru finalul lunii martie va reprezenta un test de „reziliență” pentru AUR. Numai o pregătire riguroasă a procesului de vot, cu stabilirea unor norme corecte de reprezentare, alături de respectarea unor standarde de civilitate în dezbaterile candidaților, vor preveni degenerarea alegerilor interne într-un „festival al democrației” de tip penelist care, în cazul unui partid fără aceeași maturitate instituțională, are potențialul să genereze o ruptură și mai profundă.
