Decizia liderului PLUS de a constitui o alianță cu USR pentru alegerile din 2019 și 2020 reprezintă o recunoaștere a eșecului planurilor sale inițiale, în măsura în care putem vorbi despre o strategie coerentă la originea angajamentului său în politică. Dacian Cioloș a debutat cu proiectul fantasmagoric de coagulare a opoziției sub umbrela Platformei 100, a continuat cu Mișcarea România Împreună ca formațiune centristă adresată întregului spectru ideologic și sfârșește prin a se agăța de alianța cu un partid de nișă ca ultimă soluție pentru evitarea unui rezultat compromițător la europarlamentare. Fostul comisar se vede constrâns să-și recalibreze pretențiile deplasate la evoluția deloc favorabilă a inițiativelor sale politice.
PLUS a eșuat în tentativa de a-și construi o identitate distinctivă pe scena politică. Un inventar al cauzelor ar trebui să cuprindă atât bâlbele de comunicare evidențiate prin lansarea a nu mai puțin de trei branduri într-un interval de aproximativ doi ani, unul mai neinspirat decât altul, cât mai ales inconsistența doctrinară a liderilor formațiunii, în frunte cu birocratul Dacian Cioloș. Pe de altă parte, suprapunerea de mesaje cu USR, cauzată de preluarea fără vreo contribuție originală a discursului tipic mișcărilor reformiste din spațiul autohton, conduce la atragerea de membri cu o structură ideologică similară celor din partidul fondat de Nicușor Dan. Prin urmare, reproducerea scandalurilor intestine provocate de reacțiile intolerante la dizidențele ideologice ale unor lideri putea fi anticipată și prevenită.
Dacian Cioloș pare să fi acordat totuși o atenție sporită experiențelor proiectelor similare din perspectiva traiectoriei nefaste a fondatorilor în cadrul propriilor formațiuni și chiar să-și fi luat o serie de precauții în codificarea regulamentelor interne. Anumite prevederi din statutul PLUS, cărora li s-au adăugat procedurile controversate de selecție a candidaților la europarlamentare, au provocat acuzații de autoritarism din partea simpatizanților partidului, amplificate de înlăturarea unor membri din conducerea națională sau locală. De altfel, fostul premier a preferat varianta anevoioasă de a-și înființa propria formațiune în dauna ofertelor de la partide existente tocmai în absența garanției controlului asupra organizațiilor respective.
După tiparul politicienilor convertiți din tehnocrați, obișnuiți să fie numiți în poziții înalte din aparatul de stat fără să promoveze testul alegerilor, Dacian Cioloș se arată temător în fața confruntărilor democratice și ezitant în a-și valida prin consultare populară demersurile pe care le inițiază sau funcțiile pe care le ocupă. Prestația fostului premier în competițiile electorale de pe parcursul anului se anunță modestă din cauza lipsei sale de experiență și mai ales a aversiunii structurale față de postura de candidat. Dacian Cioloș nu s-a acomodat cu ipostaza de lider de partid, motiv pentru care ipoteza unei retrageri premature din politica internă sub acoperirea mandatului din Parlamentul European nu mai pare la fel de improbabilă.
Dacian Cioloș se bucură totuși în continuare de susținerea liderilor USR, începând cu președintele Dan Barna și continuând cu primul clasat în competiția internă pentru alegerile europarlamentare, Cristian Ghinea, care i-au oferit nu doar primul loc pe lista comună, justificabil prin notoritatea mai ridicată și statutul de fost prim-ministru, ci și paritate în distribuția candidaților din cele două partide în condițiile în care majoritatea sondajelor cotează PLUS la aproximativ jumătate din procentele formațiunii aliate. Prin reușita din negocierile cu USR, Dacian Cioloș încearcă să-și camufleze eșecul de a construi un partid capabil să candideze independent și să obțină rezultate pe măsura pretențiilor fostului comisar.
Decizia constituirii alianței contravine anunțului inițial de participare separată în alegerile europarlamentare cu scopul edificării raporturilor de putere dintre partidele de opoziție. Confruntat cu un potențial fiasco, Dacian Cioloș a optat pentru devansarea negocierilor și parafarea unei înțelegeri dinaintea primului scrutin din 2019 cu intenția de a preîntâmpina un eventual rezultat defavorabil care l-ar fi pus într-o postură inferioară în fața partenerilor de alianță. Formațiunea pe care o conduce părea să fi intrat într-o etapă de stagnare pe fondul scandalurilor interne și al controverselor publice gestionate cu inabilitate de fondatorul PLUS și colaboratorii săi de la vârful formațiunii. Alianța cu USR se poate dovedi o ultimă șansă pentru Dacian Cioloș de a-și redresa cariera marcată de prestații sub așteptările susținătorilor.