Ultimatumul lui Dacian Cioloș

Declarațiile lui Dacian Cioloș din cadrul interviului acordat RFI par un ultimatum adresat PNL și USR. Fostul premier a enunțat din nou posibilitatea de a iniția un proiect politic alături de alți membri ai guvernării sale în contextul în care negocierile cu cele două partide de opoziție traversează un impas. Ezitările acestuia denotă, totuși, că lansarea unei noi formațiuni care să concureze cu PNL sau USR nu reprezintă, cel puțin deocamdată, opțiunea preferată de tehnocrați, dar ar putea să devină pe măsură ce discuțiile cu potențialii parteneri întârzie să ajungă la un rezultat satisfăcător, iar presiunile dinspre societatea civilă și o parte a presei se accentuează.

Simpatizanții fostului premier și-au pierdut răbdarea în așteptarea hotărârii sale de a se implica, sub o formă sau alta, pe scena politică și au început să critice indecizia acestuia și a colaboratorilor săi apropiați. Dacian Cioloș a alimentat aspirațiile publicului reformist prin opțiunea de a rămâne în țară după epuizarea mandatului și de a sprijini activitatea opoziției parlamentare. Pe fondul inactivității președintelui Klaus Iohannis și al crizei de leadership din PNL și USR, prim-ministrul tehnocrat s-a profilat ca noul personaj providențial al electoratului antiPSD. De la Dacian Cioloș se așteaptă coagularea unei opoziții viguroase la coaliția guvernamentală și crearea premiselor pentru o victorie împotriva social-democraților și a aliaților acestora la următoarele alegeri. Prestația sa inconsistentă din preajma scrutinului legislativ demonstrează, însă, că asemenea pretenții sunt mai degrabă nerealiste.

PNL s-a arătat refractar la propunerile de colaborare venite dinspre tehnocrați după 11 decembrie. Printre peneliști pare tot mai populară opinia că ezitările lui Dacian Cioloș în a-și asocia imaginea cu partidul lor în campania electorală, în ciuda sprijinului necondiționat pentru un nou mandat la Palatul Victoria, reprezintă una dintre principalele cauze ale eșecului din alegeri. De asemenea, pendularea acestuia între PNL și USR alimentează ostilitatea tot mai multor liberali. Fiecare zi în care fostul premier amână intrarea în PNL îl îndepărtează de o potențială candidatură cu succes la conducerea formațiunii, după ce perspectivele unui asemenea deznodământ păreau favorabile la sfârșitul lui 2016. De altfel, această opțiune ar putea să dispară definitiv pentru Dacian Cioloș pe fondul evoluțiilor din următoarele săptămâni. Până și susținătorii săi din PNL și-au pierdut răbdarea, dovadă fiind reproșurile Alinei Gorghiu pentru distanțarea față de partidul care l-a susținut ca prim-ministru.

În contrast cu reticiența afișată de peneliști, USR și-a afirmat din primele zile de după alegeri disponibilitatea de a colabora cu platforma fostului premier, însă întâlnirea de la Palatul Parlamentului dintre Dacian Cioloș și Nicușor Dan a rămas singulară și fără consecințe notabile. Oscilațiile foștilor guvernanți amplifică starea de incertitudine din interiorul partidului. USR nu va putea amâna la nesfârșit congresul și alegerile pentru conducerea formațiunii. În același timp, partidul lui Nicușor Dan ar fi cel mai afectat de o eventuală decizie a lui Dacian Cioloș de a se alătura altei formațiuni sau de a iniția un proiect politic nou. Prin urmare, ne putem aștepta ca USR să rămână, sub o formă sau alta, alături de fostul premier, cu atât mai mult cu cât printre reprezentanții formațiunii se regăsesc și membri ai guvernului tehnocrat. Persoane asociate cu Dacian Cioloș vehiculează chiar ideea ca USR să se integreze într-un eventual proiect politic lansat de fostul prim-ministru și colaboratorii săi apropiați.

În cazul în care tehnocrații vor alege să se înscrie în PNL vor urma probabil noi încercări de resuscitare a eforturilor de unificare a dreptei, de această dată cu obiectivul unei fuziuni cu USR. De altfel, am putut remarca deja astfel de inițiative, în scurta perioadă trecută de la alegerile legislative, din partea unor comentatori influenți. Tema unificării dreptei revine constant în dezbaterea publică în ciuda eșecurilor repetate care demonstrează imposibilitatea unui asemenea deznodământ pe scena politică autohtonă. Demersurile anterioare s-au încheiat cu rezultate cel puțin îndoielnice și au stimulat apariția altor proiecte care au reconstituit fragmentarea zonei de dreapta a spectrului politic. O eventuală decizie a conducerii USR în sensul apropierii de liberali sub tutela lui Dacian Cioloș ar putea provoca desprinderea unor grupuri din partid, nemulțumite de asocierea cu o formațiune reprezentativă pentru clasa politică post-comunistă pe care o consideră iremediabil compromisă.

ACTUALIZARE: Potrivit noilor informații vehiculate în presă, ultimatumul lui Dacian Cioloș ar fi dezghețat negocierile cu formațiunile din opoziție care încearcă să-i atragă adeziunea. Este de așteptat ca fostul premier să decidă în perioada următoare dacă va opta pentru unul dintre cele două partide sau va iniția un proiect politic nou cu aspirații de unificare a dreptei. Ultimele dezvăluiri ale presei confirmă și existența unor disensiuni în cadrul PNL și USR pe marginea atragerii tehnocraților. Dacă în PNL foștii democrat-liberali sunt cei care ar fi mizat pe o candidatură a prim-ministrului la conducerea formațiunii, înainte de a recurge la varianta de rezervă Cătălin Predoiu, în USR principala susținătoare a lui Dacian Cioloș ar fi Clotilde Armand, aflată previzibil în opoziție cu Matei Păun. Adeziunea fostului premier, urmată cel mai probabil de asumarea conducerii formațiunii, ar reprezenta o oportunitate pentru consilierul local de a se reabilita în interiorul organizației într-un moment în care se discuta din nou despre excluderea sa din partid. Atragerea lui Dacian Cioloș ar reseta competiția de influență din USR și ar influența decisiv distribuția primei conduceri alese a formațiunii.