Suspendarea conturilor devine o practică obișnuită pe Facebook. Asistăm la o formă de reinstituire a cenzurii sub o aparență insidioasă. Degradarea limbajului nu este taxată cu aceeași exigență la ambele capete ale spectrului ideologic, de unde putem deduce că sancțiunile se integrează în procesul mai amplu de izolare a discursului „incorect politic”. Demersul rețelei sociale răspunde pretențiilor de epurare a spațiului public pe criterii ideologice, și nu morale. Ascensiunea mediei alternative, cu excesele sale retorice și practicile jurnalistice îndoielnice, reprezintă o acoperire oportună pentru reacția abuzivă a unui statu-quo sub asediu. Iar atunci când nu se dovedește, totuși, un pretext suficient de convingător pentru public, invocarea Kremlinului ca sursă sau, măcar, ca beneficiar al curentului anti-establishment are menirea de a rezolva problema de credibilitate și de a consolida suportul pentru măsurile punitive.
Implicațiile fenomenului „fake news” sunt exacerbate pentru a servi drept justificare inițiativelor de restrângere a libertății de exprimare. Discuția este extinsă pentru a include în aceeași categorie și opiniile contrariante. Prin urmare, accentul se deplasează dinspre eliminarea știrilor false spre neutralizarea interpretărilor divergente în raport cu narațiunile dominante. Elocvente în acest sens sunt exemplele oferite de europarlamentarul Siegfried Mureșan pentru a ilustra necesitatea unui program-pilot UE de monitorizare și de combatere a influenței rusești.
În concepția îngustă a negociatorului-șef al Parlamentului European pentru Bugetul UE pe 2018, intervențiile favorabile independenței Cataloniei sau Brexit-ului ar trebui descalificate automat ca propagandă și sancționate ca atare. Nu este, însă, deloc limpede în ce măsură o asemenea inițiativă ar fi justificată, din moment ce analizele sociologice demonstrează că impactul fenomenului a fost supraevaluat, iar susținerea Moscovei se poate explica, în absența unor dovezi suplimentare, prin coincidența de interese și nu printr-un complot cu ramificații obscure. În plus, penalizarea discursului „incorect politic” ar conduce, cel puțin în cazurile amintite, la inhibarea unor aspirații legitime, cu costuri democratice apreciabile pentru societățile respective.
Principala cauză a diseminării știrilor false rezidă în declinul presei consacrate, nu doar sub aspect comercial, ci și calitativ. Soluția facilă a diminuării strandardelor editoriale, ca răspuns la provocările generate de digitalizare, își produce efectele perverse. Instituțiile de tradiție se confruntă cu un deficit de credibilitate ce încurajează reorientarea publicului spre surse alternative de informare. Fenomenul de contestare a presei mainstream reprezintă și o consecință a uniformizării discursului public prin marginalizarea vocilor dizidente, constrânse să se refugieze pe platforme independente, uneori într-o companie nu tocmai selectă ce facilitează un transfer de notorietate și de respectabilitate spre autori controversați. O altă cauză este reprezentată de transformările suferite de jurnalismul de investigație ce au stimulat receptivitatea publicului la teorii conspiraționiste și au alimentat suspiciunile la adresa elitei occidentale.
Platformele de socializare reprezintă mediul principal de promovare a presei și a partidelor antisistem, de unde și preocuparea cancelariilor euroatlantice pentru restrângerea libertății de exprimare în spațiul online. Intervențiile unor lideri vestici în politica celor mai populare rețele sociale sunt consemnate public. Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, a fost supus unor presiuni constante de la cel mai înalt nivel pentru a dezvolta un sistem de control al activității utilizatorilor. Problematică nu este, însă, implementarea unor mecanisme de raportare a conturilor, justificată de situații precum furtul de identitate, agresiunea verbală sau exhibiționismul sexual, ci utilizarea lor pentru filtrarea conținutului în baza unor criterii ideologice de evaluare.
La introducerea sistemului de raportare pot fi adăugate o serie de alte schimbări din perioada recentă care restrâng dezvoltarea organică a paginilor, a grupurilor sau a evenimentelor și constrâng utilizatorii la sponsorizarea conținutului pentru atingerea unei audiențe extinse. Rezultatul este un mediu considerabil mai restrictiv oferit de Facebook pentru propagarea mesajelor de orice factură, ceea ce ar putea să încurajeze o migrație spre alte rețele sociale, promovate eventual în contrast cu noua politică a celei mai importante platforme de profil.
