Referendumul ca oportunitate democratică

Inițiativa cetățenească privind definirea căsătoriei în Constituție are meritul de a fi generat premisele unei dezbateri publice consistente. Protagoniștii scenei politice s-au văzut constrânși să renunțe la ambiguitatea caracteristică discursului transideologic pe care îl practică unanim. Subiectul referendumului a provocat discuții intense al căror deznodământ reprezintă un progres din perspectiva consolidării doctrinare. Impactul s-a resimțit cu precădere în cadrul formațiunilor ce evită asumarea unei orientări ideologice, opoziția la adresa referendumului confirmând inclinația spre stânga a USR sau MRÎ. Pozițiile exprimate de reprezentanții formațiunilor amintite ar trebui interpretate ca un avertisment pentru electoratul de dreapta, cu atât mai mult în perspectiva alegerilor europarlamentare, din moment ce revendicările minorităților sexuale reprezintă o constantă pe agenda instituțiilor comunitare. De remarcat în acest context și schizofrenia principalei formațiuni guvernamentale ai cărei trimiși la Bruxelles subscriu la politica aliaților socialiști de susținere a obiectivelor LGBT.

Referendumul privind căsătoria ar putea reprezenta una dintre rarele oportunități de inițiere a unor dezbateri substanțiale pe o temă cu relevanță națională și internațională. Opoziția progresistă își dovedește, însă, deficitul de cultură democratică prin încercările de blocare a unui exercițiu în deplină conformitate cu normele constituționale. Anexarea unor teme false la dezbaterea principală riscă să compromită un dialog indispensabil pentru edificarea identității României post-comuniste. Tentativele de asociere a referendumului din 7 octombrie cu actuala guvernare și inițiativele sale de reformare a sistemului de justiție reprezintă o formă insidioasă de propagandă ce-și propune să speculeze antipatia publicului față de coaliția PSD-ALDE în scopul descurajării prezenței la urne și al invalidării rezultatului anticipat. Confruntată cu un previzibil vot pozitiv la referendumul de luna viitoare, opoziția progresistă adoptă tactica cinică a boicotului într-un dispreț total la adresa opțiunii unei majorități largi din societate pentru conservarea instituției fundamentale a căsătoriei. Refuzul de a consimți la deznodământul nefavorabil al unor consultări populare se conturează drept o caracteristică regretabilă a generației tinere de politicieni.

Atitudinea sfidătoare a USR sau MRÎ se impune a fi sancționată cu prilejul scrutinelor viitoare. Problema rezidă în absența unor alternative din grila partinică ce limitează drastic opțiunile electoratului conservator. Așa cum menționam anterior, până și partidele care aprobă referendumul susțin o agendă contrară în Parlamentul European, impostura flagrantă a social-democraților fiind reprezentativă pentru o clasă politică lipsită de personalitate. De cealaltă parte, ezitările în a-și asuma o doctrină conservatoare, de teamă să nu antagonizeze un public ce pare oricum pierdut și imposibil de recuperat, trădează obtuzitatea strategică a liberalilor. Fracturile din cadrul partidului trecut recent printr-un amplu proces de fuziune sunt reactivate pe fondul disputelor ideologice favorizate de refuzul sistematic de consolidare doctrinară ce caracterizează formațiunile din spațiul autohton. Incoerența discursivă a liberalilor obstrucționează expansiunea partidului dincolo de electoratul său captiv, PNL dovedindu-se incapabil să valorifice actul guvernamental defectuos al coaliției PSD-ALDE. Cât despre prezența la Cotroceni, mandatul lui Klaus Iohannis pare să fi constituit din primul moment una dintre principalele vulnerabilități ale liberalilor, constrânși să abordeze scrutinul din 2019 cu un candidat ce nu mai entuziasmează pe nimeni. De altfel, președintelui îi revine o responsabilitate majoră pentru ezitările PNL pe subiectul referendumului prin intervenția ofensatoare din debutul dezbaterii publice ce a inhibat exprimarea sensibilităților conservatoare din interiorul formațiunii.