Războiul serviciilor. Culisele reconfirmării conducerii DNA

Scandalul de spionaj care o are în prim plan pe Laura Codruţa Kovesi reprezintă un ecou al conflictului dintre grupurile influente de interese din subteranele mediului politico-economic autohton. Cum a ajuns şefa celei mai importante instituţii anticorupţie să fie spionată de o companie privată în care activează foşti agenţi ai principalelor servicii de informaţii israeliene, cine a contractat celebra firmă Black Cube şi cu ce scop sau cum se explică stângăciile unor agenţi cu pregătire solidă şi dispoziţia acestora de a colabora cu autorităţile româneşti sunt întrebările momentului.

În absenţa unor anchete de presă mai ambiţioase suntem condamnaţi la speculaţii atunci când se discută despre activitatea serviciilor de informaţii şi influenţa pe care o exercită asupra entităţilor publice, aparatului birocratic, corpului magistraţilor sau clasei politice. Poate că ar trebui să adaugăm la această listă şi instituţiile de presă pentru a explica deficitul de informaţii din spaţiul public. Spre deosebire de anchetele profesioniste cu care ne obişnuise Rise Project, articolul care a declanşat scandalul arată a material livrat „pe surse” şi nu a investigaţie jurnalistică. În completarea percepţiei de aservire a presei autohtone, relatarea cosmetizată a operaţiunii publicate de tabloidul cancan.ro aduce mai degrabă cu un fragment dintr-un roman de spionaj.

Detaliile apărute în presă permit, totuşi, avansarea unor ipoteze cu privire la implicaţiile unui scandal care pare să reprezinte un nou episod din competiţia de notorietate a celor două principale servicii româneşti de informaţii, SRI şi SIE, de această dată cu miza controlului direcţiei anticorupţie. Scandalul trebuie plasat în continuarea eforturilor de desprindere a parchetelor, şi în special DNA, de sub influenţa pe care SRI o exercită prin implicarea în dosarele penale. Efectuarea supravegherii tehnice oferea serviciului posibilitatea de a determina cursul anchetelor şi de a controla fluxul de informaţii spre procurori sau, de ce nu, persoane anchetate.

Decizia Curţii Constituţionale privind executarea mandatelor de supraveghere ameninţă poziţia privilegiată a SRI în angrenajul anchetelor anticorupţie şi vulnerabilizează cercurile de interese asociate serviciului. Soluţia adoptată prin ordonanţă de urgenţă de guvernul Cioloş nu poate fi decât provizorie. Mai devreme sau mai târziu, implicarea SRI în dosarele penale va fi restrânsă sau chiar eliminată, eventual în urma unor noi intervenţii din partea CCR în măsura în care vor fi necesare. Ne putem aştepta ca, în cadrul noului context legislativ, influenţa serviciului asupra actului de justiţie să se limiteze în principal la activitatea agenţilor sub acoperire din corpul magistraţilor.

Ajungem astfel la reconfirmarea Laurei Codruţa Kovesi la conducerea principalei instituţii anticorupţie. Declaraţiile publice ale decidenţilor implicaţi în procedura de numire arată că acordarea încă unui mandat actualului procuror şef al DNA este departe de a fi reprezentat o certitudine. Ezitările iniţiale ale preşedintelui Iohannis contrastează cu reconfirmarea prematură a conducerii direcţiei anticorupţie cu câteva luni înainte de expirarea mandatului. Cu atât mai sugestivă este schimbarea de atitudine a ministrului justiţiei, care şi-a abandonat în cazul DNA promisiunile din debutul mandatului privind respectarea procedurilor de numire a şefilor de parchete.

Episodul de spionaj pare să fi reprezentat un imbold pentru preşedinte să valideze propunerea ministrului Prună. Klaus Iohannis a anunţat semnarea decretului de numire la numai câteva ore după izbucnirea scandalului. Unii comentatori sugerează că acesta ar fi fost şi obiectivul celor implicaţi. Episodul de spionaj nu pare să fi fost, însă, singurul factor de presiune la adresa preşedintelui. Schimbările petrecute la nivelul administraţiei prezidenţiale sugerează o inversare a raportului de forţe dintre principalele două servicii de informaţii. Doar această dinamică internă ar putea să explice evoluţia poziţiilor adoptate de cei doi decidenţi pe parcursul procesului.

Analizele comentariatului autohton se concentrează excesiv pe titulara postului de procuror şef al DNA. Persoana Laurei Codruţa Kovesi are o importanţă secundară în ecuaţia controlului anticorupţiei. Prestaţia ştearsă ca procuror general denotă maleabilitatea personajului la agenda grupurilor de interese. Nici activitatea de la DNA nu este lipsită de controverse. Imaginea „doamnei de fier” a anticorupţiei româneşti reprezintă o creaţie a agenţilor de influenţă din spaţiul public alimentată de naivitatea liderilor de opinie. Vulnerabilităţile acesteia provin din zona familiei, în privinţa membrilor căreia sunt vehiculate în spaţiul public suspiciuni de corupţie.

Scriam, după decizia CCR, că SRI ar putea deveni următoarea ţintă a campaniei anticorupţie. Anchetele apărute în atenţia presei după această dată par să confirme ipoteza. Coeziunea „binomului” SRI-DNA a fost supraevaluată. Instituţia anticorupţie nu se află sub controlul singular al SRI. DNA a ajuns să reprezinte una dintre principalele mize ale competiţiei dintre servicii şi unul dintre instrumentele prin intermediul cărora cercurile de interese îşi reglează conturile. Obiectivul final constă, bineînţeles, în facilitarea accesului la resursele financiare, instituţionale sau naturale ale statului român, dar şi în bugete generoase şi prerogative extinse pentru servicii.

Ramificaţiile acestui scandal depăşesc graniţele ţării nu doar prin originea firmei Black Cube. Episodul de spionaj apare într-un context în care afaceristul israelian Benjamin “Beny” Steinmetz şi consultanţii politici de aceeaşi origine Shimon Sheves și Tal Zilberstein sunt anchetaţi într-un dosar de corupţie alături de Remus Truică. Jurnalistul Alex Costache observă că mandatele de arestare emise de DNA pe numele celor trei au fost respinse de judecătorul Iulian Dragomir, considerat un apropiat al SRI, după ce probele au ajuns la procurori cu întârziere de câţiva ani.

Mandatele au fost aprobate iniţial de Curtea de Apel Braşov, aceeaşi care a dispus şi retragerea dreptului de proprietate asupra imobilului pe care preşedintele Iohannis se pare că l-ar deţine ilegal în Sibiu. Tot o anchetă Rise Project dezvăluia recent că fostul primar ar continua să încaseze sume importante de pe urma imobilului din contractul de închiriere către filiala unei bănci austriece. Coincidenţele nu se opresc aici. În desfăşurarea dosarului a apărut în această săptămână şi Curtea Supremă, care a admis cererea familiei Iohannis pentru strămutarea procesului de la Curtea de Apel Braşov la o altă curte de apel din țară. În urma deciziei definitive a ÎCCJ, contestația în anulare împotriva hotărârii instanței de la Braşov se va judeca la Curtea de Apel Pitești.

Trezesc suspiciuni şi prestaţia amatoricească a agenţilor israelieni sau dispoziţia de a colabora cu autorităţile româneşti. La fel şi cele două variante diferite ale comunicatului firmei de spionaj care au apărut în presa israeliană. Rămâne de văzut dacă Black Cube va face publice informaţiile pe care pretinde că le deţine cu privire la corupţia din sistemul guvernamental românesc. O altă companie israeliană, Elbit Imaging denunţa recent în presa americană practici care ar putea fi asimilate corupţiei privind Proiectul “Casa Radio” din Bucureşti. În funcţie de eventualele dezvăluiri şi parcursul dosarului în care sunt anchetaţi Steinmetz, Sheves și Zilberstein se vor limpezi suplimentar şi implicaţiile scandalului de spionaj pentru decizia de reconfirmare a conducerii DNA.

Actualizare: Declaraţiile confuze ale Laurei Codruţa Kovesi din interviul de la Pro TV confirmă atât rolul secundar jucat în ecuaţia anticorupţiei, cât şi comportamentul aberant al agenţilor firmei Black Cube.