Premisele unui conflict fratricid

Pe măsură ce scandalul dintre premier și conducerea PSD continuă, replicile protagoniștilor conturează o imagine mai clară a dinamicii relației dintre Sorin Grindeanu și Liviu Dragnea. Refuzul prim-ministrului de a demisiona pare o reacție de orgoliu a unui politician supus la umilințe repetate și împiedicat să-și exercite autoritatea pe care i-o conferă funcția de șef al Guvernului. Greșeala lui Sorin Grindeanu a fost aceea de a tolera interferențele pe linie de partid în activitatea Executivului fără implicarea sa în adoptarea și implementarea deciziilor conducerii PSD. Premierul trebuia să negocieze condițiile în care Liviu Dragnea urma să-și exercite influența asupra miniștrilor înainte de a accepta conducerea Guvernului și să acționeze ca o interfață între partid și membrii cabinetului. Era singura modalitate prin care putea fi evitată instituirea unei duble loialități printre titularii portofoliilor ministeriale care a provocat acest conflict de autoritate între superiorii ierarhici din Executiv, respectiv din partid.

Scriam în articolul precedent că Liviu Dragnea iese decredibilizat din confruntarea cu Sorin Grindeanu, însă nici premierul (încă) în funcție nu a gestionat tocmai ireproșabil oportunitățile de imagine. Principala stângâcie a prim-ministrului a fost aceea de a enunța o primă condiție pentru înaintarea demisiei a cărei îndeplinire nu este posibilă. Sorin Grindeanu trebuia să anticipeze că președintele Klaus Iohannis va refuza să acționeze în afara cadrului constituțional pentru a-i oferi garanția desemnării unui nou premier social-democrat. Prin enunțarea unei condiții irealizabile, prim-ministrul le-a oferit adversarilor oportunitatea de a contribui la prelungirea unei crize distructive pentru coaliția de guvernare, expunându-se criticilor colegilor de partid și de alianță. În aceste condiții, Sorin Grindeanu a fost nevoit să revină asupra deciziei inițiale și să formuleze alte pretenții în disputa cu conducerea națională a PSD, alimentând acuzațiile de oportunism sau de diletantism.

Astfel de inconsecvențe riscă să anuleze deficitul de credibilitate pe care Liviu Dragnea îl are în raport cu premierul după primele zile de confruntare. La fel și cooptarea în Guvern a lui Victor Ponta. Rolul fostului lider social-democrat în coagularea unei opoziții interne la conducerea PSD poate fi important, însă asocierea cu Sorin Grindeanu în spațiul public îl vulnerabilizează pe actualul titular al postului de prim-ministru. Întoarcerea lui Victor Ponta la Palatul Victoria împiedică atragerea sprijinului publicului indiferent sau chiar ostil față de PSD pe fondul animozității sale la adresa președintelui social-democrat. Relevante în acest sens sunt mesajele ezitante ale unor participanți la protestele de la începutul anului, pe alocuri empatice, dar preponderent neîncrezătoare în onestitatea actualului premier, nu atât uzitând de reproșuri personale, cât, mai degrabă, invocând asocierea cu personaje controversate.

Dacă miza este convocarea unui congres și înlocuirea lui Liviu Dragnea de la conducerea formațiunii, Sorin Grindeanu și susținătorii săi trebuie să gestioneze cu abilitate mai ales declarațiile și acțiunile percepute ca dăunătoare pentru PSD. Criticile la adresa lui Liviu Dragnea trebuie însoțite de complimente la adresa membrilor simpli, a liderilor locali și chiar a celorlalți membri ai conducerii naționale. Sorin Grindeanu ar trebui să insiste cu prezentarea reușitelor cabinetului pentru a risipi percepția de incompetență pe care o propagă conducerea PSD și pentru a resuscita adeziunea social-democraților față de propriul Guvern.

Șansele unei contestări cu succes a conducerii PSD par în continuare reduse, însă criza generată de Liviu Dragnea își poate consuma efectele și mai târziu, eventual pe fondul unor noi crize provocate de exercitarea defectuoasă a guvernării. Ne putem aștepta ca nici următorul Guvern produs de liderul social-democrat să nu depășească performanțele actualului, în cazul în care președintele Klaus Iohannis va accepta desemnarea unui premier susținut de PSD. Dizidenții social-democrați nu ar trebui să-și epuizeze resursele prematur în această dispută pentru că vor mai dispune de oportunități până la data următoarelor alegeri, în condițiile unei continue erodări a credibilității lui Liviu Dragnea în interiorul și în exteriorul partidului.