Ingerința justiției în politică și invers

Mecanismele decizionale din culisele organismelor comunitare se bucură în premieră de atenție mediatică în spațiul autohton. Românii descoperă latura obscură a Uniunii Europene pe fondul înființării unei instituții controversate. Evoluția procesului demantelează competiția de influență din subteranele construcției europene. Proiectul unui parchet general reflectă viziunea cancelariilor cu agendă integraționistă, contrar tendințelor eurosceptice tot mai prezente în rândul votanților de pe continent. Reticiența statelor membre care au preferat să nu se alăture demersului este justificată și de suspiciunile cu privire la instrumentalizarea politică a dosarelor. Posibila numire la conducerea instituției a unui candidat acuzat de fapte similare nu face decât să alimenteze scepticismul guvernărilor opozante.

Stephanie Lecocq / EPA

Justiția a devenit o protagonistă a scenei mediatice din societățile occidentale. Anchetele care vizează politiceni de rang înalt, justificate sau nu, ajung să reprezinte o constantă pe agenda publică, influențând decisiv competițiile electorale sau deciziile administrațiilor din statele vestice. Ca o consecință, în spațiul public euroatlantic se discută cel puțin la fel de intens despre ingerințele justiției în politică și nu doar în sens invers, așa cum se pretinde în România. În aceste condiții, actualitatea internațională relevă o tendință îngrijorătoare pentru dinamica instituțională din cadrul sistemelor democratice. A treia putere în stat tinde să-și depășească rolul de supervizor și să determine, involuntar sau deliberat, evoluțiile politice.

Alegerile prezindențiale din Statele Unite sunt elocvente din această perspectivă. Cercetările sociologice evidențiază impactul considerabil asupra rezultatului final provocat de ancheta FBI la adresa lui Hillary Clinton, candidatul democrat în cursa pentru Casa Albă. Activitatea procurorilor a rămas în atenția publicului și după scrutinul din 2016, de această dată prin anchetarea ingerințelor Rusiei în scrutinul prezidențial și a potențialelor coluziuni dintre echipa de campanie a lui Donald Trump și agenții regimului de la Kremlin. Concluziile dosarului coordonat de Robert Muller se lasă încă așteptate, dar investigațiile procurorilor au condus deja la acuzarea unor colaboratori ai președintelui american de fapte penale. Chiar dacă nu reprezintă o confirmare a suspiciunilor care au determinat lansarea anchetei, vizând în majoritatea cazurilor aspecte fără legătură cu supozițiile inițiale, cercetările procurorilor au menținut o presiune constantă asupra administrației republicane, furnizând opoziției argumente pentru eșecul surprizător din 2016 și teme de campanie pentru alegerile congresionale.

Un caz similar întâlnim și în Franța, unde ancheta care îl implica pe Francois Fillon, la momentul respectiv favorit pentru câștigarea președinției, i-a deschis calea lui Emmanuel Macron spre Palatul Elysee. Pe lista administrațiilor ce se confruntă în prezent cu investigații penale mai pot fi adăugate și cele din Italia, Canada sau Israel. Exemplele pot continua cu referendumul pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană care a provocat o isterie mediatică întreținută de acuzațiile scandaloase la adresa susținătorilor Brexit. Chiar dacă suspiciunile nu au fost probate, mediatizarea lor excesivă a cultivat percepția unui rezultat viciat de practicile reprobabile ale taberei Leave. Rezistența magistraților polonezi la măsurile adoptate de guvernarea de la Varșovia reprezintă o altă formă de ingerință a corpului judiciar într-un proces rezervat politicului, și anume legiferarea. Opoziția la reformă a sistemelor naționale de justiție, întâmpinată cu aplauze la Bruxelles atunci când dejoacă planurile administrațiilor dezavuate, tinde să fie întâlnită tot mai frecvent în cadrul statelor membre.

Reacțiile inconsecvente la prestația cancelariilor europene devoalează resorturile chestionabile ale oficialilor bruxellezi. Contestările la adresa consensului integraționist declanșează un întreg mecanism de discreditare a vocilor dizidente în al cărui arsenal figurează tot mai pregnant și acuzațiile de corupție. Dubla măsură în raportarea la măsuri similare adoptate de guvernări cu orientare divergentă afectează drastic percepția electoratelor asupra Uniunii Europene. Deloc întâmplător, cota de încredere a organismelor comunitare înregistrează o scădere abruptă pe întreg continentul. Inerția cursului de aprofundare a integrării comunitare, rezistența la reformă a structurilor birocratice sau intoleranța la opinii contrare se conturează drept amenințări existențiale pentru construcția europeană.

Uniunea Europeană se dovedește restanțieră tocmai la capitolele pe care le impută României de la aderare. Deficitul democratic, opacitatea decizională sau improvizația procedurală caracterizează organismele comunitare cel puțin în aceeași măsură ca regimurile postcomuniste din estul continentului. Transferul de suveranitate la nivel supranațional complică ecuația reprezentării democratice. Dezvoltarea unei arhitecturi constituționale de factură democratică adaptată organizațiilor internaționale reprezintă o provocare încă nesoluționată la care Bruxelles-ul se arată incapabil să formuleze un răspuns adecvat.

Revenind la episodul înființării Parchetului general european, miza apare substanțial expandată din perspectiva tendințelor evidențiate. De altfel, parcursul selecției procurorului general confirmă implicațiile politice ale demersului. Un candidat ale cărui vulnerabilități flagrante ar fi trebuit să-i aducă eliminarea din prima etapă a procesului devine opțiunea Parlamentului European pentru conducerea instituției pe fondul conflictului cu una dintre administrațiile dezavuate la Bruxelles. Laura Codruța Kovesi pare să beneficieze de susținere europeană cu scopul de a duce același tip de campanie împotriva altor guvernări considerate problematice.

Un eventual succes al fostei șefe DNA în competiția pentru conducerea Parchetului general european ar produce consecințe dramatice în plan intern. Este de așteptat ca antipatia publicului la adresa Laurei Codruța Kovesi să contamineze și percepția asupra Uniunii Europene. Tendința de scădere a credibilității organismele comunitare, ajunsă sub pragul de 50%, va fi accentuată de propulsarea la Bruxelles a unui personaj ce polarizează societatea românească.

Pe de altă parte, actorii politici și mediatici autohtoni și-au făcut un obicei regretabil din a exporta scandalurile domestice în cadrul forurilor comunitare. Propulsarea candidaturii Laurei Codruța Kovesi, cu sprijinul nefast al unor cancelarii occidentale, le va încuraja tendința de a-și căuta legitimitatea în exterior, de a-și valida inițiativele în raport cu obiectivele puterilor vestice mai degrabă decât interesele naționale sau de a se degreva de responsabilitatea decizională în dosare ale căror implicații depășesc granițele. Infantilismul clasei politice amplifică permeabilitatea aparatului de stat la intervenții externe, transformând România într-un spațiu de confruntare a grupurilor transnaționale de influență.

În plus, așa cum subliniam în articolul precedent, o eventuală numire a fostei șefe DNA ar furniza muniție electorală partidelor eurosceptice de pe continent în perspectiva alegerilor din 26 mai. Însăși concepția acestei instituții comportă aspecte problematice care vor fi aduse în discuție de opozanții cursului de aprofundare a integrării comunitare, cel mai probabil la pachet cu inițiativele lansate recent de Emmanuel Macron. Deși este departe de a se bucura de susținerea unanimă a statelor membre, în România au lipsit, ca de obicei, din prim planul mediatic dezbaterile pe conținutul proiectului de înființare a Parchetului general european. Obișnuită să subscrie din oficiu la orice demers care poartă semnătura organismelor comunitare, elita authotonă se dovedește încă o dată reticientă să abordeze critic inițiativele de la Bruxelles, refuzând să-și depășească statutul periferic în comunitatea europeană.

Adaugă comentariu