Donald Trump, varianta prezidențiabilă

Donald Trump și-a securizat încă din urmă cu câteva săptămâni învestitura republicană la președinție spre disperarea liderilor partidului, constrânși să susțină un candidat care și-a construit întreaga campanie în opoziție cu establishment-ul pe care îl reprezintă, și delectarea contestatarilor mai vechi sau mai noi ai mainstream-ului conservator, indiferent de simpatia sau antipatia acestora la adresa personajului. Aproape fiecare ieșire în decor a candidatului a fost întâmpinată cu o satisfacție nedisimulată în anumite cercuri critice la adresa politicii din ultimele decenii a partidului. Succesul demagogului Trump reprezintă urmarea logică a diluării identității doctrinare a partidului și a susținerii unor administrații cu bilanț cel puțin îndoielnic. Vor urma, probabil, încă 5 luni de degringoladă pentru dreapta americană aflată în situația ridicolă de a se prezenta în competiția pentru Casa Albă cu un candidat care o aruncă în derizoriu.

După ce și-a epuizat fără succes tacticile pentru a-l opri pe Donald Trump din cursa spre nominalizare, leadership-ul republican încearcă să-l determine să adopte o postură mai prezidențiabilă. Asta însemnând să-și nuanțeze opiniile care au stârnit consternare în eșaloanele superioare, să-și revizuiască propunerile controversate privind imigrația sau relațiile economice cu puterile internaționale, să adopte pozițiile tradiționale în politica externă și de apărare – vezi încercarea de a-l constrânge cu documentul lansat recent de republicani în Congres – sau să-și cenzureze limbajul colorat și să renunțe la atitudinea critică față de liderii partidului. Însă asta ar presupune ca Donald Trump să-și abandoneze strategia care i-a adus învestitura republicană contrar oricăror așteptări sau previziuni și să mizeze pe inteligența convențională a leadership-ului de partid după ce l-a învins fără drept de apel în alegerile preliminare.

Dincolo de calculul politic oportunist, care i-ar recomanda să continue cu aceeași abordare și în campania împotriva lui Hillary Clinton, inadecvarea personajului la rigorile funcției înalte la care aspiră face improbabilă o schimbare dramatică în conduita publică a candidatului republican. Donald Trump nu s-a ținut departe de controverse nici după securizarea învestiturii. Comentariile sale despre un judecător de origine mexicană sau atacul armat din Orlando soldat cu 50 de morți i-au pus din nou într-o postură delicată pe liderii republicani, constrânși de opinia publică să justifice afirmațiile discutabile ale celui ales de simpatizanții partidului pe care îl conduc să îi reprezinte în alegerile pentru Casa Albă.

Donald Trump a exploatat cu cinism ruptura dintre establishment-ul republican și votantul de dreapta. Nu este întâmplător că simpatizanții partidului au ales candidatul cel mai detestat de leadership, următorul clasat fiind un alt personaj antipatizat în cercurile influente din Washington. Votul pentru Donald Trump a reprezentat cea mai puternică contestare la adresa conducerii republicane. Electoratul de dreapta a administrat o lecție severă politicienilor care pretind că îl reprezintă. Este pentru prima dată când establishment-ul republican se vede nevoit să meargă în alegerile prezidențiale cu un candidat care se bucură de foarte puțină susținere în eșaloanele superioare ale partidului. Nici măcar campaniile negative finanțate de sponsorii generoși ai candidaților preferați de leadership nu au descurajat votul antiestablishment.

Donald Trump are meritul de a fi identificat punctele nevralgice din relația conducerii republicane cu propriul electorat și de a le fi exploatat cu abilitatea unui om de showbiz. Candidatul republican reușește să cultive speranțele pentru schimbare ale votanților mai naivi. Nu doar o parte a electoratului s-a lăsat sedusă de campania lui Donald Trump, ci și unii comentatori critici la adresa direcției în care a evoluat partidul în deceniile următoare disoluției URSS. Dorința de a-și vedea reprezentate opiniile și îndeplinite așteptările în interiorul partidului îi determină să treacă cu vederea inconsistența și inconsecvența personajului. Probabil că Donald Trump va reuși chiar să-și extindă sprijinul printre electoratul de dreapta refractar la posibilitatea de a susține prin vot sau prin absenteism candidatul democrat.

Magnetismul prezidențiabilului republican atrage zeci de mii de persoane la evenimentele acestuia de campanie. Declarațiile sale controversate captivează atenția presei americane și internaționale. Candidatura lui Donald Trump a revitalizat interesul publicului american pentru politică. Magnatul a reușit să se mențină în atenția electoratului prin dislocarea consensului cultural și prin ultragierea grupurilor minoritare antipatizate de secțiuni largi din societate. Donald Trump reprezintă produsul de ultimă generație al sistemului pe care îl contestă, unul care premiază impostura, oportunismul și dispoziția la compromisuri. De aici și incapacitatea establishment-ului de a formula un răspuns la această provocare nu numai în Statele Unite, ci și în Europa unde se evidențiază cu regularitate politicieni care aplică aceeași rețetă.

Dacă ar fi să identificăm și beneficii ale candidaturii lui Donald Trump acestea ar putea fi creșterea interesului publicului american sau eludarea constrângerilor impuse de corectitudinea politică. Costurile pentru calitatea actului politic și a dezbaterii publice sunt, însă, prea ridicate pentru a celebra astfel de mici victorii în fața consensului cultural din societățile occidentale.

Probabil cea mai sugesivă reprezentare a campaniei lui Donald Trump: