De ce Cambridge Analytica

Participarea la campania lui Donald Trump a propulsat Cambridge Analytica în atenția opiniei publice. În căutare de explicații pentru victoria surprinzătoare a candidatului outsider, presa internațională a creditat pretențiile firmei britanice de a fi jucat un rol determinant în alegeri, acordând spații mai ample reportajelor despre inovațiile sale tehnologice decât mărturiilor unor foști colaboratori despre ineficiența targetării psihografice. Tentați să-și atribuie merite extinse pentru a-și consolida atractivitatea în piață, consultanții britanici și-au nuanțat totuși declarațiile inițiale pe fondul controverselor cu privire la originea datelor folosite. Nu a fost nici singurul episod în care firma a comunicat defectuos, implicarea în campania referendumului pentru retragerea Marii Britanii din Uniunea Europeană făcând obiectul unor afirmații la fel de contradictorii și poate chiar incriminatoare.

Asocierea cu Donald Trump, dar și prezența în structurile de conducere a nu mai puțin controversaților Robert Mercer sau Steve Bannon, au transformat Cambridge Analytica într-o țintă predilectă a presei mainstream și o protagonistă a teoriilor conspiraționiste ”frecventabile”. Complexitatea mecanismelor de marketing online a sporit misterul din jurul firmei britanice, atrasă și în scandalul ingerințelor Rusiei din scrutinul prezidențial, amplificând suspiciunile cu privire la deturnarea procesului electoral prin operațiuni informaționale. Însă anchetele jurnalistice publicate recent sunt mai devastatoare prin relevarea tacticilor offline la care se pretează, deși la rândul lor uzuale într-un mediu infestat de cinismul profesioniștilor în campanii electorale sau de oportunismul politicienilor de carieră.

Episodul folosirii abuzive a datelor personale colectate de la utilizatori Facebook face parte dintr-o serie de incidente similare ce implică până și divizia de cercetare a platformei. Scandalul Cambridge Analytica se resimte puternic și asupra rețelei sociale, supusă unor atacuri concertate din partea unei prese pe care a privat-o de surse importante de finanțare și care speculează dezvăluirile ca pe o oportunitate de a-și restabili autoritatea. Campania de retragere a utilizatorilor se adaugă scăderii pe bursă la capătul unei perioade în care Facebook a încasat lovituri repetate fără să formuleze un răspuns convingător. Din contră, ștergerile arbitrare de conținut și suspendările gratuite de conturi au fost întâmpinate cu acuzații de restrângere a libertății de exprimare sau chiar de persecuție ideologică.

Intersecția rețelelor sociale cu politica reprezintă o sursă permanentă de controverse. Pe lângă disputele privind datele personale, presa mainstream abundă în analize care își propun să demonstreze necesitatea unor măsuri de responsabilizare a platformelor pentru activitatea utilizatorilor. Însă sistemele de penalizare dezvoltate ca reacție la controversele publice, dar și la presiunile politice, nu sunt mai puțin contestate. Sancțiunile dispuse la adresa utilizatorilor au generat acuzații de impunere a unei forme de cenzură cu scopul de a influența competiția electorală în avantajul partidelor și al candidaților identificați cu establishmentul.

Dubla măsură în raportarea la radicalismul ideologic trezește suspiciuni legitime. Țintele predilecte ale sancțiunilor sunt persoane sau organizații alăturate (de obicei abuziv) extremei drepte. Ambasadorii totalitarismelor de stânga se bucură, în schimb, de toleranță ridicată din partea cenzorilor internetului, explicabilă din perspectiva sensibilităților dominante în mainstream. Percepția este accentuată și de suprapunerea imixtiunilor atribuite Kremlinului cu un candidat (Donald Trump) sau o serie de campanii (ex. Release the memo) asociate republicanilor. Suspiciunile cu privire la implicarea Rusiei în politica internă americană se transferă asupra militantismului conservator în ansamblu, în continuarea unui proces mai amplu inaugurat odată cu eforturile de rebranduire ideologică a regimului Putin.

Utopismul progresist obstrucționează capacitatea de raportare critică la evoluția tehnologiei. Entuziaștii descoperă tardiv ambivalența noilor instrumente de comunicare pe măsură ce profilurile utilizatorilor se diversifică. Spre stupefacția pionierilor, rețelele sociale pot facilita și propagarea ideilor contrare propriilor convingeri. Mai mult, algoritmii încurajează formarea „bulelor” ideologice și polarizarea discursului public, filtrând conținutul în funcție de preferințele și de interacțiunile utilizatorilor. Avertismentele nu au lipsit nici în trecut, însă au fost ignorate atât timp cât platformele au servit exclusiv la diseminarea propagandei corect politice sau la susținerea candidaturilor mainstream și ar fi rămas marginale în absența curentului anti-establishment sub manifestările sale politice sau mediatice.