Conservatorii și nevoia de reprezentare politică

Invalidarea referendumului a fost întâmpinată cu apeluri la mobilizarea politică a susținătorilor inițiativei. De altfel, lipsa unui partid cu orientare conservatoare se numără printre cauzele principale ale eșecului. Alegerile pot fi câștigate numai prin recursul la strategii și tactici specifice. Referendumurile nu fac excepție. În țările cu tradiție democratică îndelungată, consultările populare angrenează segmente extinse din societate, responsabilitatea pentru mobilizarea electoratului revenind în primul rând organizațiilor politice. Chiar și atunci când delimitarea taberelor nu reflectă configurația partinică, iar formațiunile evită să-și asume o poziționare explicită, implicarea politicienilor, militanților sau consultanților este determinantă prin transferul de experiență și importul de practici. Prin urmare, ce a lipsit referendumului din 6-7 octombrie pentru un deznodământ de succes a fost tocmai aportul „profesioniștilor” în competiții electorale. Campaniile anemice de la nivel central, secondate de inițiativele solitare din teritoriu s-au dovedit insuficiente pentru a mobiliza la vot procentul necesar validării rezultatului, deși propunerea de modificare a Constituției a reflectat convingerile unei majorități largi din populație.

Răzvan Chiriță / Mediafax Foto

Eșecul referendumului se constituie într-un impuls nesperat pentru agenda progresistă. Efectele se vor resimți în primul rând la nivel politic. Este de așteptat ca partidele să devină mai receptive la presiunile organizațiilor LGBT și ale promotorilor acestora din cancelariile vestice sau instituțiile comunitare odată ce riscul de a fi sancționate la vot pentru susținerea unor inițiative opuse concepțiilor dominante pare diminuat. Conservatorismul organic al societății autohtone reprezenta ultimul obstacol în calea transformării scenei politice după modele importate din Occident. Invalidarea referendumului amplifică vulnerabilitatea clasei politice la contaminarea ideologică, întărind percepția de non-combat a electoratului cu viziuni tradiționale în fața excrescențelor corectitudinii politice. Eșecul inițiativei cetățenești impune obligativitatea mobilizării politice a conservatorilor în vederea opoziției la activismul minorităților sexuale. Angajamentul politic ar trebui însoțit de eforturi susținute de combatere a propagandei de profil și a influenței sale nefaste asupra opiniei publice. Declanșarea unor campanii de informare era necesar să preceadă și inițiativa de modificare a legii fundamentale. Penuria de informații relevante din spațiul public explică gradul scăzut de conștientizare a importanței demersului sau permeabilitatea electoratului la manipulare.

Chiar și confruntați cu implicațiile dezastruoase ale invalidării referendumului, numeroși formatori de opinie cu orientare conservatoare se ambiționează să refuze pe mai departe orice implicare politică, de multe ori sub pretextul unor false considerente teologice prin care încearcă să acrediteze ideea unei pretinse incompatibilități între angajamentul confesional și cel democratic în tentativa de a-și fundamenta preferințele de ordin ideologic pentru monarhie sau regimuri autoritariste, atunci când nu se complac în proiecții fanteziste ale unor refugii feerice de normalitate în cadrul unui mediu pervertit până aproape de disoluția morală. Pledoaria retragerii în comunități izolate, de asemenea o expresie a contagiunii ideologice, își dovedește inadecvarea într-un context local ce se diferențiază substanțial de spațiul originar. Exemplul unor culte protestante angrenate în edificarea de utopii cu valențe arhaice nu poate reprezenta un model de urmat într-o societate ce încă se pronunță majoritar în favoarea protejării aranjamentelor tradiționale. Fatalismul Casandrelor aspirante din zona conservatoare riscă să egaleze în nocivitate fanatismul inginerilor sociali prin efectul de resemnare și dezangajare pe care îl induce tocmai acelor segmente din populație care au susținut din convingere inițiativa de modificare a Constituției.