Coliziunea opoziției pe culoarul radicalismului justițiar

Comentariatul autohton invocă adeseori prelungita criză de identitate a PNL care a determinat și propulsarea unui jurnalist la vârful listei de candidați pentru alegerile europarlamentare. Opțiunea pentru Rareș Bogdan trădează, însă, absența oricărei preocupări pentru consolidarea identității partidului. Din contră, transferul unei jurnalist controversat pentru stilistica demagogică și derapajele flagrante de la codul deontologic al profesiei pe care a abandonat-o prefigurează doar o degradare suplimentară a prestației liberalilor.

Foto: Eli Driu

Fostul moderator lasă studioul de televiziune pentru tribuna parlamentară la capătul unui proces de convertire ce-și atinge deznodământul firesc. Rareș Bogdan s-a remarcat în perioada recentă mai degrabă prin activismul împotriva PSD decât prin demersurile jurnalistice. Prestațiile reprobabile de la Realitatea TV au contribuit la compromiterea unei prese oricum discreditate de patronatul intruziv al unor personaje cu interese politice. Prin urmare, retragerea sa din televiziune se cuvine a fi salutată numai din perspectiva unei necesare reabilitări a actului jurnalistic. De altfel, numeroși alți protagoniști ai scenei mediatice s-ar califica pentru transferuri similare din cauza înclinației spre jocuri politice. Adeziunea la un partid reprezintă o alegere naturală pentru activiștii cu legitimație de presă și o evoluție benefică pentru breasla de la ale cărei standarde profesionale au preferat să abdice.

Revenind la strategia de campanie a PNL, liberalii recurg la racolarea unei personalități mediatice, nu întâmplător în detrimentul anunțatei resuscitări a lui Crin Antonescu, cu intenția de a-și compensa deficitul de credibilitate pe tema justiției. Ca artizan al USL și fost lider al partidului într-o perioadă în care liberalii erau ținte predilecte în dosarele procurorilor și principali critici ai DNA, candidatura lui Crin Antonescu ar fi contrazis flagrant strategia formațiunii din campania pentru scrutinul europarlamentar. Alegerea PNL de a intra în competiție cu Alianța 2020 pentru votul partizanilor radicali ai demersurilor anticorupție se dovedește neinspirată din perspectiva episoadelor contradictorii din trecut și a ponderii reduse a publicului justițiarist din totalul electoratului. Formațiunile de opoziție intră în coliziune pe culoarul tot mai îngust al radicalismului justițiar în tentativa de a obține suportul unei minorități zgomotoase a cărei reprezentativitate la nivelul societății în ansamblu se restrânge exponențial odată cu revelațiile infamante din subteranele campaniei anticorupție.

Strategia liberalilor se poate dovedi pierzătoare din cauza deficitului de credibilitate alimentat de prestația ambivalentă pe tema justiției. Fostul partener al PSD nu poate fi mai atractiv decât USR+ pentru electoratul anticorupție în condițiile prezenței la vârful partidului și pe lista candidaților la europarlamentare a unor politiceni care au fost vizați de anchete penale. Pe de altă parte, incursiunea în trecutul recent evidențiază o schimbare radicală în raportarea la campania anticorupție – de la solicitări de demitere a Laurei Codruța Kovesi și chiar desființare a DNA la susținerea candidaturii fostului procuror șef la conducerea Parchetului general european – fiind de natură să amplifice suspiciunile cu privire la agenda PNL.

Radicalizarea liberalilor pare să fi survenit și la presiunea lui Klaus Iohannis. Președintele se arată dispus să recurgă la o strategie similară în perspectiva alegerilor prezidențiale. Convocarea unui referendum pe tema justiției se înscrie în eforturile de a-și cultiva imaginea de principal susținător al DNA și al personalităților identificate cu demersurile anticorupție. Klaus Iohannis reacționează la rândul său la presiunea exercitată de apariția pe scena politică a unor actori noi care au potențialul să-i amenințe reconfirmarea în funcție. De altfel, așa cum majoritatea analiștilor consimt, singura preocupare constantă a lui Klaus Iohannis din momentul alegerii ca președinte a părut să fie aceea de a-și conserva șansele la un nou mandat.

Pe o scenă polarizată de tema anticorupției, PNL ar fi putut să reprezinte un factor de echilibru și să aducă un plus de discernământ în dezbaterea publică. Liberalii aveau posibilitatea de a contabiliza beneficiile electorale ce ar fi decurs din asumarea unei poziții moderate în raport cu extremele tot mai izolate și, prin urmare, mai puțin reprezentative pentru ansamblul social. PNL alege, în schimb, să mizeze pe o strategie falimentară ce prefigurează o prestație modestă în alegerile din 26 mai și o nouă schimbare de garnitură la conducerea partidului. Instabilitatea de la vârful PNL îndepărtează suplimentar perspectivele de consolidare a identității unei formațiuni care a traversat într-o perioadă scurtă o serie de transformări radicale declanșate de fuziunea cu PDL și trecerea de la ALDE la PPE în Parlamentul European și marcate de înlocuirile repetate din conducerea națională a partidului ce explică raportarea schizofrenică a liberalilor la principalele teme de pe agenda publică.

Adaugă comentariu