Cine instigă pe cine

Protestele #rezist îşi urmează cursul firesc spre radicalizare. Pe măsură ce revendicările manifestanţilor rămân fără ecou la Palatul Victoria, frustrările se acumulează şi defulează în comportamente agresive. Incidentele din 10 august au fost anticipate şi încurajate în spaţiul public. Ambele tabere par interesate de o degenerare a protestelor în violenţe de stradă, unii cu intenţia de a descuraja participarea şi de a legitima intervenţia autorităţilor, ceilalţi cu obiectivul de a înlătura actuala guvernare prin mijloace extralegale. Influenţa propagandei s-a resimţit în desfăşurarea evenimentelor recente. Spre deosebire de incidentele din iarnă, când instigatorii au fost izolaţi de masa protestatarilor, de această dată manifestanţii au părut să se identifice în proporţie mai ridicată cu huliganii din avangardă. Diferenţele s-ar putea estompa până la indistincţie în absenţa unor intervenţii responsabile din partea factorilor decizionali, iar reacţiile demnitarilor la „maidanizarea” protestelor nu sunt deloc încurajatoare din această perspectivă.

Recursul la forţă pare strategia preferată de ambele tabere pentru atingerea unor obiective antagonice. Jandarmeria şi-a pregătit intervenţia brutală prin avertismentele repetate din zilele premergătoare, invocând provocările la violenţă care au circulat în spaţiul public. De cealaltă parte, în discursul manifestanţilor apare tot mai pregnant apelul la o nouă revoluţie menit să justifice recursul la mijloace extrademocratice pentru răsturnarea unei guvernări percepute ca abuzivă. Problema legitimităţii coaliţiei rămâne deschisă în condiţiile sprijinului public de care ar continua să se bucure potrivit sondajelor. Ecuaţia nu va putea fi soluţionată decât prin teste electorale, însă distanţa rămasă până la următorul scrutin şi prestaţia defectuoasă a Guvernului precipită acţiunile opozanţilor din stradă sau din Parlament. Degenerarea protestelor se suprapune cu denaturarea actului politic redus la acuzaţii infamante, plângeri penale şi solicitări de încarcerare a adversarilor. Rezultă peisajul dezolant al unui for legislativ în care dezbaterile sunt compromise de ieşirile necontrolate ale reprezentanţilor opoziţiei sancţionate discreţionar de putere.

Degradarea comportamentelor din piaţă se resimte şi la nivelul mesajelor, trecute de la ironii subtile la injurii grosolane cauţionate cu teribilism de intelectuali cu aspiraţii civice. De altfel, reproşurile de instigare a violenţelor n-ar trebui să-i ocolească pe teoreticienii dispuşi să fundamenteze ideologic discursuri şi acţiuni reprobabile din antipatie faţă de PSD. Confruntarea se poartă simultan în media, imaginile dezolante ale violenţelor dintre forţele de ordine şi manifestanţi fiind instrumentalizate de propagandiştii cu legitimaţie de presă. Responsabilitatea principală o poartă însuşi instigatorii protestelor pentru exploatarea imaturităţii politice a electoratului şi cultivarea unei percepţii idilice asupra manifestaţiilor. Răsturnarea unui guvern în stradă nu poate reprezenta în România anului 2018 un progres din perspectiva obiectivului de consolidare democratică. Tentativele repetate ale protestatarilor de a pătrunde în sediul Guvernului ar trebui sancţionate public şi de reprezentanţii opoziţiei ca intolerabile într-un stat de drept.