Introversia scenei politice și straniul caz al patriotismului

Partidele autohtone și-au lansat campaniile pentru alegerile europarlamentare fără să producă vreun impact în dezbaterea publică. Puținele discuții mai intense au survenit în urma negocierilor pentru candidaturile eligibile, ajunse în atenția publicului pe calea surselor anonime din presă. Chiar și în apropierea scrutinului europarlamentar și în contextul mandatului României la președinția Consiliului UE, din dezbaterea publică internă absențează cu desăvârșire temele comunitare. Singura excepție continuă să fie reprezentată de procesul de selecție a procurorului general european din singurul motiv al participării unui candidat român. Dar până și în acest caz perspectivele de abordare a subiectului lasă de dorit. Read More

Să-i lăsăm să vorbească

Comentariatul autohton s-a grăbit să condamne declarațiile Oanei Bogdan, nu atât din perspectiva ideilor exprimate, cât a gestului în sine de a-și enunța opinia pe marginea unui subiect delicat pentru societățile post-comuniste, regimul proprietății private, într-o manieră dăunătoare pentru scorul electoral al formațiunii din care face parte. Valul reacțiilor critice are potențialul de a inhiba o clasă politică oricum reticientă să participe la dezbaterile ideologice din spațiul public, cu atât mai puțin să le inițieze. Lipsa de fundamentare doctrinară a discursului politic rămâne o carență majoră a dezbaterii publice, întreținută de compromiterea standardelor de coerență ideologică aplicate protagoniștilor scenei mediatice. Read More

Alianța USR-PLUS. Recunoașterea eșecului

Decizia liderului PLUS de a constitui o alianță cu USR pentru alegerile din 2019 și 2020 reprezintă o recunoaștere a eșecului planurilor sale inițiale, în măsura în care putem vorbi despre o strategie coerentă la originea angajamentului său în politică. Dacian Cioloș a debutat cu proiectul fantasmagoric de coagulare a opoziției sub umbrela Platformei 100, a continuat cu Mișcarea România Împreună ca formațiune centristă adresată întregului spectru ideologic și sfârșește prin a se agăța de alianța cu un partid de nișă ca ultimă soluție pentru evitarea unui rezultat compromițător la europarlamentare. Fostul comisar se vede constrâns să-și recalibreze pretențiile deplasate la evoluția deloc favorabilă a inițiativelor sale politice. Read More

Când mijloacele discreditează scopul

Dezbaterea politică autohtonă continuă să genereze periodic mostre de gândire totalitaristă, emise cu precădere în perioada recentă din sfera formațiunilor cu agendă reformistă. Derapajele repetate ale reprezentanților actualei opoziții le compromit pretențiile de a milita pentru eliminarea vestigiilor regimurilor autoritariste din moment ce își manifestă constant impulsul de a resuscita demonii trecutului. Este și cazul intervențiilor surescitate ale lui Andrei Caramitru, proaspăt membru al unui partid recunoscut pentru discursul agresiv și manifestările contondente prin care își aduce o contribuție regretabilă la degradarea suplimentară a dialogului public. Propunerile sale extreme reprezintă continuarea logică a incidentelor scandaloase provocate de contingentele din Parlament sau din stradă ale respectivei formațiuni. Read More

Unde ne sunt euroscepticii

România traversează, pe fondul președinției rotative, una dintre rarele perioade în care temele europene se bucură de atenție în media. Însă nu și de o dezbatere propriu-zisă care ar presupune cel puțin exprimarea unor puncte de vedere divergente. Consensul favorabil la adresa cursului Uniunii Europene denotă letargia actorilor publici în raportarea la evoluțiile de nivel supranațional. România își menține reticiența de a se poziționa tranșant în dezbaterile europene, asumându-și o neutralitate sterilă ce denotă mai degrabă inconsistență decât pretinsa moderație. Prestația autorităților de la București la conducerea instituțiilor comunitare se anunță în aceeași măsură de irelevantă ca activitatea reprezentanților autohtoni la Bruxelles. Așteptările pesimiste sunt cu atât mai îndreptățite dacă luăm în considerare și distribuția ineptă de la vârful statului sau falia dintre putere și opoziție. Read More

Servitutea ideologică și excrescențele sale politice

Ca parte a procesului de conformare voluntară la tendințele din spațiul vestic, presa autohtonă caută să încadreze dezbaterea publică în contururile trasate de comentariatul mainstream occidental, alăturând guvernarea PSD-ALDE unui curent iliberal ce ar fi cuprins statele apusene și ar fi propulsat administrații controversate precum cea ungară, poloneză sau americană, bineînțeles cu implicarea suspectului de serviciu, Rusia. Publicațiile vestice abundă în investigații menite a releva presupusele conexiuni dintre regimurile amintite, fie că este vorba despre simple afinități ideologice sau chiar despre coluziuni cu potențiale implicații penale. Read More

Cu prezidențiabilii la DNA

Călin Popescu Tăriceanu ajunge din nou protagonistul unui dosar DNA în contextul profilării sale ca potențial candidat unic al partidelor din coaliția guvernamentală la alegerile prezidențiale. Candidatura liderului ALDE cu sprijinul PSD se contura drept soluția frecventabilă pe fondul impopularității lui Liviu Dragnea și al vulnerabilității sale ridicate la anchetele de corupție, dar și al conflictelor intestine care au scos din calcule alți social-democrați cu potențial electoral superior actualului președinte al principalei formațiuni guvernamentale. Read More

Conservatorii și nevoia de reprezentare politică

Invalidarea referendumului a fost întâmpinată cu apeluri la mobilizarea politică a susținătorilor inițiativei. De altfel, lipsa unui partid cu orientare conservatoare se numără printre cauzele principale ale eșecului. Alegerile pot fi câștigate numai prin recursul la strategii și tactici specifice. Referendumurile nu fac excepție. În țările cu tradiție democratică îndelungată, consultările populare angrenează segmente extinse din societate, responsabilitatea pentru mobilizarea electoratului revenind în primul rând organizațiilor politice. Chiar și atunci când delimitarea taberelor nu reflectă configurația partinică, iar formațiunile evită să-și asume o poziționare explicită, implicarea politicienilor, militanților sau consultanților este determinantă prin transferul de experiență și importul de practici. Prin urmare, ce a lipsit referendumului din 6-7 octombrie pentru un deznodământ de succes a fost tocmai aportul „profesioniștilor” în competiții electorale. Campaniile anemice de la nivel central, secondate de inițiativele solitare din teritoriu s-au dovedit insuficiente pentru a mobiliza la vot procentul necesar validării rezultatului, deși propunerea de modificare a Constituției a reflectat convingerile unei majorități largi din populație. Read More

Deziluzia referendumului. O nouă probă de infantilism democratic

Societatea românească a picat din nou testul de maturitate politică. Invalidarea referendumului din 6-7 octombrie demantelează percepția de consolidare a mecanismelor democratice indusă chiar de succesul incipient al inițiativelor cetățenești de modificare a Constituției. Absenteismul rămâne o constantă a proceselor electorale, particularitatea recentei consultări populare fiind reprezentată de vulnerabilitatea în creștere a votanților la propagandă. În consecință, un demers ce reflectă convingerile unei majorități largi din societate eșuează de o manieră deplorabilă ca victimă a manipulărilor grosolane din spațiul public. Read More

Cine instigă pe cine

Protestele #rezist îşi urmează cursul firesc spre radicalizare. Pe măsură ce revendicările manifestanţilor rămân fără ecou la Palatul Victoria, frustrările se acumulează şi defulează în comportamente agresive. Incidentele din 10 august au fost anticipate şi încurajate în spaţiul public. Ambele tabere par interesate de o degenerare a protestelor în violenţe de stradă, unii cu intenţia de a descuraja participarea şi de a legitima intervenţia autorităţilor, ceilalţi cu obiectivul de a înlătura actuala guvernare prin mijloace extralegale. Influenţa propagandei s-a resimţit în desfăşurarea evenimentelor recente. Spre deosebire de incidentele din iarnă, când instigatorii au fost izolaţi de masa protestatarilor, de această dată manifestanţii au părut să se identifice în proporţie mai ridicată cu huliganii din avangardă. Diferenţele s-ar putea estompa până la indistincţie în absenţa unor intervenţii responsabile din partea factorilor decizionali, iar reacţiile demnitarilor la „maidanizarea” protestelor nu sunt deloc încurajatoare din această perspectivă. Read More

O strategie pentru opoziție

Klaus Iohannis a revocat-o pe Laura Codruța Kovesi de la conducerea DNA după amânări succesive care n-au făcut decât să agraveze circumstanțele oricum delicate ale unui deznodământ inevitabil. Beneficiile strategiei de tergiversare a procesului rămân incerte, spre deosebire de daunele evidente. Președintele și-a complicat situația prin refuzul sistematic de a reacționa la scandalurile recurente alimentate de conduita reprobabilă a șefei parchetului anticorupție și a unor procurori din subordine. Klaus Iohannis și-a irosit oportunitățile repetate de a tranșa disputa favorabil din cauza indisponibilității sale de a preîntâmpina evoluțiile negative preluând inițiativa revocării. Mai mult, ca urmare a hotărârii Curții Constituționale, președintele și-a pierdut ascendentul și în numirea următorului procuror-șef, văzându-se nevoit să abordeze negocierile viitoare dintr-o postură inferioară. Read More

Colaboraționistul indezirabil

Liviu Dragnea a fost ocolit de valul achitărilor de care au beneficiat în perioada recentă o serie de politicieni vizați de anchetele DNA. Sentința judecătorilor a provocat o reacție belicoasă, însă calculată, din partea aspirantului la președinția statului, cel puțin din perspectiva regiei publice. Liderul PSD a evitat să-și comunice refuzul de a demisiona înainte de a-și asigura sprijinul restului conducerii partidului într-un spectacol de solidaritate cu președintele victimizat. Pretextul a fost asigurat, ca și până acum, de pretinsa confruntare cu un sistem abuziv împotriva căruia s-a angajat, din nou, să acționeze cu mai multă determinare. Read More

Contradicțiile din strategia liderului PNL

Ludovic Orban nu s-a remarcat neapărat prin consistență pe scena politică sau prin rezultate deosebite în exercitarea demnităților publice, însă a reușit să puncteze la capitolul independență prin opoziția la curentele majoritare din PNL în momente complicate din istoria recentă. Actualul președinte liberal ne obișnuise cu asumarea unor poziții incomode care nu se pliau întotdeauna pe linia oficială a partidului. Gesturile de frondă au reprezentat principala sursă de simpatie pentru un politician trecut în plan secund după conflicte repetate cu liderii anteriori. Ludovic Orban a impresionat și prin determinarea de a câștiga șefia PNL, însă prestația la conducerea partidului contrazice tocmai atuurile carierei sale politice. Președintele liberal face impresia unei marionete trasă de sfori tot mai vizibile. Justificările neinspirate pentru sesizarea Parchetului împotriva Vioricăi Dăncilă și a lui Liviu Dragnea amplifică percepția de subordonare a liderului PNL în fața unor jucători de calibru superior. Read More

O politică externă servilă ca artizanii

Apropierea scrutinului prezidențial amplifică tensiunile pe scena politică. Klaus Iohannis reacționează la provocările adversarilor din coaliția PSD-ALDE cu o solicitare de demisie adresată premierului. A fost nevoie de o jignire personală – publicarea stenogramei unei discuții cu Viorica Dăncilă care îl expune într-o postură deloc avantajoasă – pentru ca președintele să se trezească din amorțire. O campanie lansată cu plimbări pe bicicletă continuă surprinzător cu un conflict de proporții între palate. În contrast cu unitatea pe care o simbolizează anul centenarului, coabitarea dintre administrația prezidențială și guvern este suspendată la numai trei luni după numirea actualului cabinet. Klaus Iohannis decontează pasivitatea din contextul disputelor intestine ce au consolidat autoritatea liderului social-democrat asupra guvernului prin învestirea unui prim-ministru obedient și lipsit de anvergura necesară oricărei dizidențe în relația cu conducerea partidului de proveninență. Read More

Partidul care nu aduce niciun plus

Dacian Cioloș și-a lansat partidul la capătul unei perioade îndelungate de așteptare pentru simpatizanți. Evenimentul a fost umbrit de criticile întemeiate la adresa numelui, fără să descurajeze, însă, și valul de adeziuni care a urmat anunțului. Premisele demersului nu sunt totuși optimiste. Fostul tehnocrat pare să repete erorile predecesorilor care au inițiat proiecte similare. Mișcarea România Împreună este construită pe coordonatele celorlalte formațiuni reformiste din trecutul recent, incapabile să se impună pe scena politică. Performanța electorală a USR reprezintă o excepție izolată, dificil de reprodus din moment ce a fost facilitată de un context favorabil. Prestația sa ulterioară este mai sugestivă pentru fragilitatea de ansamblu a proiectului inițiat de Nicușor Dan, lansarea MRÎ reprezentând o amenințare existențială la adresa formațiunii măcinate de conflicte intestine.

Read More