Alegerile parlamentare, între succesul PSD și ascensiunea USR

PSD și-a adjudecat cele mai multe mandate la alegerile de duminică și va forma următoarea majoritate guvernamentală alături de ALDE. Surprinzătoare nu este deloc victoria PSD, anticipată în toate sondajele de opinie, ci maniera detașată în care s-a impus partidul condus de Liviu Dragnea. Următorul competitor și principalul său rival, PNL nu a reușit să obțină nici jumătate din voturile social-democraților. Victoria PSD putea fi și mai categorică dacă PMP nu reușea să treacă la limită pragul electoral. Ascensiunea USR reprezintă, însă, singurul factor care echilibrează într-o oarecare măsură percepția asupra noii configurații parlamentare.

Prezența scăzută la vot

O explicație a prezenței reduse la alegerile parlamentare este reprezentată de revenirea la sistemul de vot pe liste. La alegerile locale din această vară au participat cu aproape 10% mai mulți alegători. Chiar și față de scrutinul parlamentar din 2012 există un recul, mai redus ca proporții, dar suficient cât să confirme un declin în interesul publicului. Menținerea sistemului uninominal, cu corectarea prevederilor care au provocat rezultatele aberante din urmă cu patru ani, ar fi reprezentat soluția preferabilă. Votul pe liste descurajează participarea pentru că restrânge opțiunile electoratului, reduce influența alegătorilor asupra partidelor, favorizează abuzurile în interiorul formațiunilor și diminuează calitatea reprezentării democratice.

Adoptarea sistemului uninominal pentru alegerile parlamentare ar fi trebuit să se integreze într-un proces mai amplu de descentralizare a arhitecturii instituționale a statului român. Decuparea arbitrară a colegiilor electorale și dereglarea mecanismelor de redistribuire a voturilor au provocat atât supradimensionarea Parlamentului, cât și alocarea inechitabilă a unor mandate, invalidând o componentă esențială a acestui proces de reformă. Nu a fost nici prima și, cel mai probabil, nici ultima dată când o reformă importantă, agreată de majoritatea populației, a ajuns să fie abandonată din cauza aplicării iresponsabile, cu intenție sau nu.

Dacian Cioloș ca vector de campanie

Prestația lui Dacian Cioloș în această campanie poate fi apreciată cu indulgență ca mediocră. Aceeași percepție predomină în societate și cu privire la activitatea sa la conducerea Guvernului. Dacian Cioloș a lăsat multora o impresie decentă ca premier, dar nu a reușit să impresioneze pe nimeni. În niciun caz nu a reușit să genereze acea revoluție în actul de guvernare pe care o așteptau participanții la protestele care au provocat căderea Guvernului Ponta și numirea cabinetului de tehnocrați. Electoratul ”Colectiv”, clamat de cele două partide care l-au susținut pe premier, este marele absent al scrutinului de duminică. În lipsa acestuia, PNL și USR și-au împărțit procentele care reveneau de obicei formațiunilor reformiste.

Dacian Cioloș nu a reușit să interpreteze convingător rolul care i-a fost distribuit în alegerile parlamentare. Premierul a părut că se simte inconfortabil în postura de vector de imagine al PNL. Impresia lăsată de ezitările din primele săptămâni de campanie nu a putut fi remediată prin mesajele anemice de pe final. Este dificil de intuit care au fost resorturile atitudinii sale oscilante. Ar putea fi vorba despre un joc politic prin care Dacian Cioloș a încercat să-și atingă anumite obiective în relația cu PNL sau, pur și simplu, despre eventuale opțiuni personale care l-au reținut să-și asume implicarea partinică până la ultimele consecințe. Cert este că indecizia premierului s-a reflectat și în prezența scăzută a electoratului vizat de PNL și de USR.

Declinul PNL

Noul PNL traversează o perioadă dramatică după eșecul din alegerile parlamentare. Cele 20 de procente obținute la scrutinul de duminică arată că liberalii au reușit să-și mobilizeze doar electoratul captiv, cu carnet de partid sau dependent profesional și financiar de rețelele formațiunii. Votanții din convingere s-au reorientat preponderent spre USR, după ce liberalii au adoptat o atitudine defensivă în fața partidului lui Nicușor Dan pe tot parcursul campaniei. Spre deosebire de peneliști, ceilalți susținători ai lui Dacian Cioloș s-au raportat deosebit de critic la formațiunile vechi și au inclus PNL în această categorie fără niciun fel de menajamente.

Liderii peneliști s-au pus singuri în situații ridicole, alegând să-și ceară scuze pentru anumite decizii politice din trecut, precum alianța electorală și guvernamentală cu PSD din 2012, în loc să încerce să-și argumenteze cât mai convingător opțiunile. Imaginea de slăbiciune proiectată de liberali și prin desemnarea unui prim-ministru din afara partidului a încurajat migrația propriului electorat spre alternativa reprezentată de USR. Nici strategia de atragere a unor candidați din societatea civilă pe listele din București, în tentativa de a evita un nou dezastru după cel de la locale, nu a produs rezultatele așteptate din cauza implementării deficitare. Leon Dănăilă a fost lăsat să se irosească în polemici sterile, în timp ce candidaturile lui Florin Cîțu sau Hilde Brandl nu au beneficiat de suficient sprijin pentru a fi evidențiate.

Rezultatul alegerilor reprezintă și o dovadă suplimentară că fuziunile sau alianțele electorale nu duc automat la cumularea voturilor pe care formațiunile componente le-ar fi putut obține separat. Este o concluzie care se desprinde din istoria electorală a României post-comuniste pe care clasa politică refuză să o interiorizeze. Dacă PNL și PDL nu ar fi fuzionat, configurația parlamentară rezultată în urma alegerilor de duminică ar fi putut să permită și formarea altor majorități parlamentare, în condițiile unei previzibile diminuări a rezultatului obținut de PSD. Slăbiciunea noului PNL a fost acutizată și de tensiunile stârnite în interiorul partidului de gestionarea defectuoasă a procesului de fuziune care a provocat eliminarea de pe liste sau plasarea pe locuri neeligibile a unor candidați cu anvergură respectabilă pe scena politică autohtonă.

Ascensiunea USR

Nicușor Dan și colaboratorii săi apropiați merită felicitați pentru modul în care, după intrarea în politică, și-au gestionat capitalul de imagine acumulat în societatea civilă. Liderul USR a avut inspirația să se delimiteze de scandalurile politice izbucnite de la prima sa candidatură pentru primăria capitalei. Nicușor Dan și-a atras multe critici când a refuzat să se implice în referendumul de suspendare a lui Traian Băsescu din 2012. Alți tineri politicieni au făcut-o și au decontat ulterior daunele de imagine provocate de asocierea cu figuri proeminente ale clasei politice post-comuniste. Liderul USR nu s-a grăbit să culeagă roadele implicării în politică și a reușit să-și conserve și chiar să-și extindă popularitatea obținută la precedentul scrutin local.

Nicușor Dan și-a investit capitalul de imagine în două proiecte cu rezultate remarcabile la alegerile din acest an, însă scorul obținut de USR poate fi considerat pe deplin un succes doar în măsura în care nu luăm în considerare deznodământul scrutinului de duminică și capacitatea redusă a formațiunii de a-și mobiliza publicul țintă. De la partidul lui Nicușor Dan se aștepta totuși mai mult decât să atragă câteva procente din electoratul tradițional al dreptei. Rezultatul în sine este unul apreciabil pentru un partid apărut cu numai câteva luni în urmă, însă USR nu a reușit să-și atingă obiectivul de a aduce la vot electoratul absenteist cu așteptări reformiste și de a rezolva în acest fel ecuația guvernării în favoarea lui Dacian Cioloș.

O explicație ar putea fi că USR a dezamăgit prin includerea pe liste a unor candidați care nu demonstrează pregătirea necesară pentru a face parte din viitorul Parlament. Procentele obținute de partid au fluctuat atât de mult în funcție de județ și din această cauză. USR a reușit să replice parțial în doar două, trei circumscripții rețeta de succes din București și de fiecare dată cu rezultate inferioare. Județele în care USR s-a prezentat cu candidați slabi au diminuat considerabil scorul național al formațiunii. Mulți au interpretat această concesie calitativă ca pe un compromis rezultat din oportunism și au alăturat-o artificiului electoral de a nu-și asuma o orientare doctrinară. Controversele generate pe fondul acestor decizii mai puțin inspirate ale conducerii USR au descurajat o prezență mai ridicată la vot în favoarea partidului.